2,176 matches
-
că Noica trădase "somnambulismul fecund" care viza nu intervenția precară în contexte, ci în destine și comunități. Dar până la urmă, toți marii gânditori mușcaseră din momeala Faptei, de la Platon până la Kierkegaard și Heidegger. În ce-l privește pe Noica, este neîndoielnic că, dacă împrejurările nu l-ar fi ținut în frâu, ar fi rămas foarte departe de modelul gândirii pure care acționează doar în măsura în care gândește. "Școala lui de înțelepciune", la care visase încă din tinerețe, era în fond o instituție în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înființa catedre și cenacluri, și nici nu a putut trimite tineri la studii pe cheltuiala statului; a înlocuit însă toate acestea prin forța extraordinară de formativitate a operei sale. După "momentul Maiorescu" și cel interbelic, istoria culturii noastre va înregistra neîndoielnic și un "moment Noica", a cărui pondere și semnificație nu pot fi măsurate deocamdată în toată amploarea lor. A trăit idealul culturii cu o asemenea intensitate, încît tot ce cădea în afara relațiilor culturale rămânea, pentru el, în neființă. În numele primatului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și al stranietății. "Sînt singur ca o găină într-o grămadă de lemne", mi-a spus la un moment dat. Bună parte dintre studenții Mombushu claca după primul an. Erau mulți care renunțau și se întorceau acasă. Aș fi făcut, neîndoielnic, parte dintre ei. Fiul meu avea însă câteva atuuri față de mine. El nu crescuse în Cotroceni, înconjurat de o familie numeroasă, și parfumul de tei nu-l îmbăta an de an, la sfârșit de mai, de câte ori era ziua lui. Când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reîncepem numărătoarea de la "0". Dar ceea ce am obținut deja după două săptămâni este senzația de înșurubare în lucru, de avansare lentă și sigură către un capăt pe care nici nu mai îndrăzneam să-l visez. În orice caz călătorim, este neîndoielnic că e vorba de o călătorie, de pătrunderea în cel mai exotic ținut al lumii, de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia și care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dacă nu apuc să termin treaba pentru care am venit aici? Dacă trebuie să mă întrerup și să plec în țară, cu gândul că acolo aș putea fi preluat, smuls din hău și purtat pe brațe către lumină? Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi. 30 septembrie Nu-mi place să notez vise. Și totuși. Am visat că intram la Opera din Viena (toalete somptuoase, aur, catifea) însoțit de o superbă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a deznodământului sexual. Care este un fiasco. Cioran nu îl realizează "la fața locului", ci ia cunoștință de el abia din scrisoarea pe care Friedgard i-o trimite la Paris în 14 mai. Pentru orgoliul lui Cioran, ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă. Într-un anumit sens, să-i spunem filozofic, scrisoarea este remarcabilă, pentru că tălmăcește totul prin binomul "aproape-departe", răsturnând valorile distribuite în mod tradițional asupra celor doi termeni și așezând centrul de greutate al iubirii lor în dimensiunea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întîmplare că ea ocupă un loc central în toate marile religii ale lumii. Dacă vrei să construiești o filozofie originală, ar trebui să pleci de la știință, adică de la singurul domeniu în care inovația e posibilă. O asemenea filozofie ar fi neîndoielnic originală, numai că ea ar fi lipsită de orice interes. [...] Ceea ce trebuie să fie cu adevărat nou și important este în ultimă instanță timbrul, tonul, nota, ceea ce emană din intensitatea unei experiențe. Din scrisorile pe care le primesc, mai cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-l inventase, m-am simțit nespus de bătrân. Nu știu ce va "rămîne" din cărțile lui Wald (mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta, obsesiv și circular, câteva idei de bun-simț de o sărăcie filozofică dezolantă), dar vor rămâne neîndoielnic mots-uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaș al spiritului lui. Iată replica pe care i-a dat-o lui Șerban Cioculescu, prin anii '60, când crezul comunist de tinerețe al lui Wald începuse să se clatine: "― Ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el, musafirul lor, François Weyergraf, un bărbat care avea să afle destul de repede că ajunsese la fund, un bărbat care nu plecase din Paris În vara aceea cu speranța că va isprăvi o carte despre care refuza să admită că neîndoielnic nu dorea deloc s-o ducă la bun sfîrșit. Dintr-un punct de vedere strict tehnic, se știa În stare să termine un roman În cîteva luni. O mai făcuse deja. În cinci ani de zile, ar fi putut scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cărțile sale, el se adresează direct copiilor lui. Ne spune, de pildă, surorilor mele și mie: „Mă Întreb dacă sînteți sensibili, cum sînt eu, la tandrețea Mariei“. (Nu e vorba de o dădacă, ci de Sfînta Fecioară.) „Nu cred. Trebuie neîndoielnic să fi cunoscut bucuriile și durerile unui bărbat pentru a cunoaște și tandrețea unei mame și ceea ce constituie valoarea ei. Eu mă simt bine cu Fecioara Maria. Eu Îi vorbesc, ea mă ascultă. Avea vîrsta fetelor mele mai mari cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era o imitație după Scrisori către un tînăr poet a lui Rilke și am fost extrem de dezamăgit cînd am aflat), Îi scrie corespondentului său: „Nu am a-ți oferi decît certitudinea mea. E o certitudine totală, care mi-a fost neîndoielnic dăruită, dar pe care am și cucerit-o, cu răbdare, printr-o luptă de zi cu zi. Aș vrea s-o Împart și altora. E bună ca pîinea caldă“. Oare cum am făcut de n-am mai vrut să mănînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ce altceva era asta, dacă nu semnul că, În curînd, ea avea să pătrundă În societate? Următorul pas nu putea fi decît o invitație de a lua un ceai și prăjituri Împreună cu doamna Aldaya și cu alte dame de o neîndoielnică distincție. Prin urmare, doña Yvonne ridică economiile pe care le tot punea deoparte, cu zgîrcenie, din salariul bărbatului ei și Îi cumpără copilului un costum de marinar. La vremea aceea, Francisco Javier Împlinise deja șaptesprezece ani, iar costumul acela albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
întotdeauna am fost sincer cu tine. Nu ți-am ascuns niciodată părerea mea în această privință și mereu ți-am spus că măritișul cu tine ar însemna pieirea ei sigură. Și pe tine te-ar aștepta pieirea... poate, chiar mai neîndoielnică decât a ei. Dacă v-ați despărți din nou, aș fi cât se poate de mulțumit; dar n-am intenția să vă stric socotelile sau să vă fac să vă certați. Deci, fii liniștit și nu mă bănui. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că măcar o treime din dijma luată de la iobagi a acaparat-o proprietarul parizianului Château des Fleurs (ăsta om norocos!). Oricum ar fi, nepăsătorul P. l-a crescut princiar pe cuconașul luat de suflet, i-a angajat guvernanți și guvernante (neîndoielnic, foarte drăguțe), pe care, fiindcă veni vorba, le aducea chiar el de la Paris. Însă ultimul vlăstar al neamului boieresc respectiv era idiot. Guvernantele de la Château des Fleurs nu i-au fost de folos și până la douăzeci de ani copilul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nas sau în frunte, ți se pare mereu că oamenii nu mai au altceva de făcut pe lume decât să-ți privească negul, să râdă de el și să te blameze, chiar dacă tu ai fi cel care a descoperit America. Neîndoielnic e și că, în societate, Lizaveta Prokofievna era într-adevăr considerată drept o persoană „ciudată“; însă nu mai încape vorbă că era respectată; iar Lizaveta Prokofievna, la urma urmei, ajunsese să nu mai creadă că se bucură de respect - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-o putea rezolva, ci sărmana Lizaveta Prokofievna nici măcar nu-și putea formula problema foarte clar, oricât se străduia. Dificultatea era mare: „E bun prințul sau nu e bun? E bine sau nu e bine? Dacă nu-i bine (lucru neîndoielnic), atunci în ce fel nu e bine? Și dacă, poate, e bine (lucru posibil și el), atunci, iarăși, în ce fel e bine?“. Însuși capul familiei, Ivan Feodorovici, a fost, se înțelege, uimit mai întâi, dar apoi a recunoscut subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a transmite, care se bizuie pe presupunerea că răspunsurile comune au fost deja găsite și nu mai au nevoie decât să fie aplicate.” (Williams, 1958, 314) Infatuarea sursei și capcana în care pică ea însăși, supraevaluându-și importanța. Ea poate, neîndoielnic, să continue și să dezvolte această practică, numai că astfel bazele comunicării reale se erodează. Apare paradoxul: comunicarea, care prin definiție presupune doi actori, se reduce la o continuă emitere de mesaje. Comunicarea de masă anulează premisele dialogului cuprins în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
despre R. Williams că „a transformat studiile culturale din stadiul primar în care le-a găsit într-o construcție impresionant de bogată și de adâncă”, mai mult, că „a modificat ireversibil harta intelectuală și politică a Marii Britanii”, ceea ce trebuie înțeles, neîndoielnic, și în contextul volumului omagial pe care l-a coordonat Eagleton. Însă asemenea aprecieri, chiar dacă mult mai nuanțate, nu sunt deloc singulare. De pildă, Turner spune despre Williams că a avut „o contribuție mult mai profundă decât a oricărui alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
e hotărât să plece În lumea liberă. Urmau să vină pașapoartele. Scenariile macabre ale Securității La liceu, multi știau că poetul din clasa a XI-a, un lider de opinie Între colegi, va pleca În America. Directoarea Crenguța Gâldău era, neîndoielnic, la curent cu toate informațiile. Sursa: Securitatea. Nu Întâmplător Îi pomenim numele și veți vedea de ce. Într-una din zilele Începutului de decembrie 1986, i se Înscenează ceva murdar: este acuzat că a devastat cabinetul de științe sociale, de fapt
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să-l las pe Tom de sub supravegherea mea constantă, Dan are ocazia să petreacă ceva timp cu părinții lui fără să-și facă vreo grijă că Linda și cu mine ne vom angaja Într-o confruntare pasiv-agresivă, care ar duce neîndoielnic la un alt episod În care fiecare s-ar plînge de cealalată. Și doar așa, ca să se știe, Dan nu ar recunoaște niciodată că soacră-mea se plînge de mine, dar sînt convinsă că o face. Normal că se văicărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oamenii Își plănuiesc viețile cînd au douăzeci de ani și sînt Îndrăgostiți pentru prima dată, cînd dragostea filtrează totul și nu poți nici În ruptul capului să concepi măcar un moment, nemaivorbind de o viață Întreagă, fără bărbatul care e neîndoielnic jumătatea ta, sufletul-pereche pe care l-ai căutat dintotdeauna. — Doamne Dumnezeule, am rîs eu. Cine ar fi crezut că ești așa de romantică? — Acum nu mai sînt. Fran Își dă ochii peste cap În clipa În care Sadie apare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prînzul din timp În timp. Ne vedem și pe terenul de joacă, dar nu mai e la fel. Ne prefacem doar că este. Pe de altă parte, Trish e prietena minunată care a fost dintotdeauna. Poate chiar mai minunată și, neîndoielnic, cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată. Cred că am trecut cu toții prin foarte multe. Ultima oară cînd am văzut-o pe Lisa, mi-a spus că a cunoscut pe cineva. În vremurile de demult, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o mână. Un bărbat tras la față începe să recite un poem într-un dialect urdu, elevat și precis. „De ce a trebuit să-mi dai uitării lăcașul sfânt al inimii De ce a trebuit să zbori din ea, din raiul tău neîndoielnic?“ — Acela este nababul, căruia îi aparții de acum, șoptește Khwaja-sara. Pran îi observă privirea melancolică, gesturile aproape păsărești ale mâinii pe care o agită în timp ce vorbește. Recită versuri pline de tristețe unul după altul, iar Khwaja-sara murmură a aprobare: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abuz ori neglijență în serviciu. Au fost instrumentate, în cadrul urmăririi penale, doar cauze având ca obiect divulgarea secretului economic, aceasta nefăcând parte din categoria infracțiunilor contra securității statului. Ultimele „indicații prețioase” Dacă anchetatorii din Direcția a VI-a au avut neîndoielnice motive de bucurie atunci când au scăpat, pur și simplu, de un mare număr de cauze penale, sentimente exact contrare au nutrit colegii de alături - funcționam în același corp de clădire, cu intrări separate, firește - din cadrul Direcției Cercetări Penale a fostei
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
sting. Nu va trece mult... trebuie să mai aștept... și o să-mi revin... pentru că aveam convingerea că dincolo de curbă se Întindea platoul cu orașul lui și În el... propria mea casă. Deși incapabil să mi-l reamintesc, existența lui era neîndoielnică. Cerul se acoperise cu o pătură subțire de nori cenușii, tipici pentru anotimpul respectiv... Ora 4.28 după ceasul meu... Se lăsa Întunericul ciudat de devreme... Strada era suficient de luminată ca să disting șănțulețele dispuse la zece centimetri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]