2,274 matches
-
pe care partidul comunist dorește s-o clădească "va fi în mod cert bleu, albă, roșie"154. Dar astfel de cuvinte, formulele pregnante, "o Franță pentru francezi", "obidiții împotriva îmbuibaților" recreează, în jurul mulțimilor vizibile, prezența altor mulțimi invizibile, inamovabile, uneori neștiute. Aceste fantome reînviate "ca la comandă" exercită o presiune exorbitantă, căreia nu i se poate rezista. Infinit mai numeroși decît cei vii, spune Le Bon, morții sînt și infinit mai puternici. Ei stăpînesc imensa împărăție a inconștientului, acest regat invizibil
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
opera unor astfel de minorități, a unor astfel de oameni aparte sau situați pieziș în societățile existente 502. Or, după spusele lui Freud, aceste elemente există în momentul morții faraonului. Mai întîi, un conducător tenace. Apoi, descoperirea acelei religii monoteiste, neștiută pînă atunci. În sfîrșit, un șir de triburi nesupuse aflate la margini de imperiu. Tocmai datorită acestui motiv au fost alese de Moise pentru a face din ele poporul său: "Moise se coborîse spre evrei. Făcuse din ei poporul său
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
convorbire 1 Sunt unii părinți ciudați, a căror întreagă viață îmi pare închinată grijii de a da copiilor motiv să se mângâie repede de moartea lor (fr.). 2 Eu, dimpotrivă, îmi iubesc tatăl, care se sacrifică pentru întreaga lume (fr.). neștiută între tată și fiică și o părere postumă a Pichii despre Ioanide. De la scotocirea prin casă, Ioanide, în căutare de elemente pentru menținerea Pichii pe pământ, trecu la anchetarea persoanelor ce cunoscuseră pe fată. În primul rând la Erminia. . - Ascultă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu mai este provocată de evenimente bizare sau determinată de un element exterior, identificabil, modalitate narativă frecvent Întâlnită, ci este declanșat de prezența unor universuri paralele” (). În spațiul realității comune, logic și rațional, există un alt spațiu ilogic și ireal, neștiut și nesesizat de personaje, aflat ulterior, fragmentar sau integral, ori necunoscut niciodată. M. Eliade Însuși a teoretizat existența celor două realități complementare În studiul „Sacrul și profanul”: „Există un spațiu sacru, prin urmare puternic, semnificativ, singurul real și există alte
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
noi, fie că ne este apropiată, fie că nu. Compasiunea de acest tip se bazează pe egalitatea dintre noi și ceilalți (ibidem). Ea provoacă un sentiment de fuziune 73. În loc de concluzii Fie pentru faptul că putem afla întotdeauna lucruri noi, neștiute, despre ele, fie pentru faptul că vor apărea întotdeauna procese/fenomene/dimensiuni noi (care nu au fost până atunci studiate) odată cu transformarea însăși a societății și cu noile dileme pe care ea (și) le ridică, fie pentru că există întotdeauna posibilitatea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dacă nu la fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat; însă și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai pregnante. Acest sentiment, și anume că în spatele misterului se ascunde un cifru neștiut nici măcar de povestitor, dar care are credința că cifrul există, este cel mai bine evidențiat în La hanul lui Mânjoală. Un lucru este evident e faptul că din La hanul lui Mânjoală ies toate hanurile și hangițele sadoveniene, însă povestitorul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
le pot stăpâni. Și nu-mi pot stăpâni frica aceasta care se ridică în mine orice aș face și orice aș gândi. Fiind instinctuală, ea mă domină de dinaintea mea și din adâncul meu. În noapte e posibilul primejdiei, răul diversificat, neștiut ca atare, răul care poate lua o întruchipare sau alta din multele întruchipări pe care le poate lua răul. Însăși noaptea, cu necunoscutul ei, mă amenință. Nu știu exact de ce anume îmi e frică. Îmi e frică de mai multe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lua naștere. Nehotărârea mea răspunde nehotărârii lor. Și tocmai pentru că lucrurile însele își pierd sau își ascund hotarul, pentru că ele îmi arată doar ne-hotărîrea lor, orice hotărâre importantă este luată în "spaimă și cutremur"; căci ea se sprijină pe contururi neștiute: șubrede, înșelătoare, care urmează să apară sau care s-au șters de mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întîrzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orice modalitate prezentă, chipul neprecizat al unui "cum" viitor. Tot ce știu este că, pentru mine, lucrurile nu vor mai fi ca până acum, fără să știu însă cum vor fi ele de fapt; ele vor fi doar altfel. Chipul neștiut al lui "altfel" în care se va așeza de acum viața mea e cel care induce în mine spaima, cutremurul, starea de beție și febra. Deznodământul hotărârii mele rămâne învăluit în mister. Orice risc presupune această ignorare a mersului lucrurilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta nicicum pe cel care mă întreabă, așa cum nu-mi pot reprezenta circumstanțele interogării și așa cum criteriile de judecare îmi rămân neștiute. Pedeapsa, oricât de strivitoare ar fi, nu poate, la rândul ei, nici măcar să fie imaginată, iar teama, pe măsura pedepsei, rămâne totuși să plutească în necunoscut. Răspunderea suferă aici o ruptură de nivel, pentru că libertatea, confruntată cu sursa ei, este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-au primit prin el un legato, ființa lor pare să atârne de salutul lui, de căciula pe care și-o scoate cu un gest prelung și încetinit, însoțit de zâmbetul lui smerit, prin care el, cel foarte sus și neștiut de ei, se ploconește în fața precarităților spiritului și ale ființei, fără de care n-ar exista pathos, nici înălțare, nici propria-i filozofie. Dar Păltinișul este o proiecție a spiritului nicasian nu numai prin retragerea lui Noica aici, prin locurile pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pasul următor l-ar scoate din "specialitate". Concret, nimeni nu poate spune cum arată o "ieșire către... laolaltă cu...". Pesemne însă că nu asta contează, ci doar insistența constantă "aspirați către idee", care urmează să dea într-o zi roade neștiute. Sînteți obligați să trăiți în marele orgoliu și, uitîndu-vă la cer, să spuneți cu glas tare alături de cine sau în felul cui doriți să ajungeți. Care sânt marile modele culturale pe care ați vrea să le egalați sau concurați?" Victor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celor care-mi urmează, a departelui meu în timp?" Astă-seară, Noica ne-a citit o Selbstdarstellung, o "autoprezentare", înfățișîndu-ne drumul său în idee de la Mathesis la Scrisorile despre logică. "Sînt bucuros să constat că am lucrat întreaga viață - știut sau neștiut - la găsirea unei scientia universalis, care nu este nici o știință a științelor, nici o cunoaștere suspendată în eterul filozofiei. "Hexagonul" despre care îi vorbeam lui Gabi în urmă cu câteva luni nu este "sistemul" meu, ci o structură înțelegătoare (modelul meu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că este vorba de mari invenții, de mari idei, forme de organizare și manifestare socială sau mari creații - hotărăsc afirmarea și supraviețuirea popoarelor, este bine să reflectăm puțin asupra felului cum se produc ele. Unele performanțe ale culturii se obțin neștiut. Limba română, între alte câteva, este prin ea însăși o performanță culturală. Anumite forme de organizare și manifestare ale vieții satului au reprezentat, în trecut, o performanță. Folclorul este una la nivelul ultim al creației, câteodată. Dacă trebuie să credem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru mine. Le schimbă în sensul că le scoate din vagul în care existau până atunci, din plutirea aceea bezmetică și chinuitoare ― de stări, gânduri și întrebări neduse până la capăt ― din care se alcătuiește viața noastră și care e sursa neștiută a nefericirii noastre. Ce bucurie să cobori în tine și să înțelegi și să spui ceea ce vezi și ceea ce înțelegi, să fii propriul tău analist, necruțător și bun în același timp, pedepsitor și izbăvitor deopotrivă. Vorba, rostirea, povestea ― magia vindecătoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am cunoscut. Sorin vorbește rar și cel mai adesea doar când e întrebat, ca și când inițiativa vorbirii ar fi o necuviință, incompatibilă cu casta din care face parte. S-ar putea foarte bine spune că este, printr-un soi de legământ neștiut, pe jumătate mut. Dar chiar și când răspunde, raportul dintre el și propriul lui glas nu este unul cordial. Glasul lui Sorin pășește în lume fără chef, precaut și timorat, ca și cum ar ști că urmează să se poticnească de la primul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele o națiune; mase cari, cu toată nobilimea, cu tot clerul, cu toate averile, începură a nu se mai înțelege pre sine, a nu-și pricepe ființa și natura ce era comună, și cari face ca masele să fie, pe neștiute chiar, părțile unui singur întreg. Întru realizarea principiului său, omul ce-l personifica a întrebuințat mijloace cari în detaliu d-tale nu-ți plac, pe cari le găsești, ca tot ce-i omenesc: necomplecte, defectuoase, să zicem chiar rele. Combateți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
operă, în ciuda visurilor mărețe. Un prieten al său, Tudor, ajunge la închisoare pentru un reportaj care nu e „pe linie”. Dar vremurile se mai schimbă și, cu reportajul devenit nuvelă, Tudor începe o carieră de scriitor. Un scriitor care rămâne neștiut e personajul lui Ivasiuc din Vestibul care, după o operă medicală semnificativă, căzând îndrăgostit, scrie un fel de epistolă memorialistică. Ea constituie romanul însuși. E singurul caz în care personajul romanului, fără să o știe, este la fel de bun sau de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
tine, / Și are mijloc subțirel.../. Și am plecat... un an sau doi / Ș i‐au nins cenușa între noi... Azi am trecut pe lângă poartă / Și am simțit, când am trecut / Că dragostea de mult e moartă, / Și eu rămas un neștiut... / Dar câinele venind la poartă / Ca să mă latre, a tăcut.../ Iubirea mea e astăzi moartă.../ Dar câinele m‐a cunoscut... În aceeași notă o altă poezie: „Amintireʺ: Într‐ o vreme când măiastră / Dragoste ne stăpânea, / Fata deschidea fereastra / Semn cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
susținerea ideii de supraviețuire după pragul morții a structurii conștiente a eului nostru Îl reprezintă fenomenul «drop in» (cădere În). Acesta se Întâmplă În timpul ședințelor spiritiste și constă În prezentarea unei entități total necunoscute pentru participanți, care furnizează informații complet neștiute de către cei de față, dar care se dovedesc a fi foarte exacte atunci când sunt supuse unor riguroase verificări” . „Se știe despre englezoaica Rosemary Brown, cunoscut medium, personaj lipsit de cultură, că, fiind În transă mediumistică, avea capacitatea de a scrie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
se ascund Îndărătul altor cuvinte, iar imaginile se cheamă, peste obstacolul atât de fragil al timpului, al datei, unele pe altele. O cursă nebunească, iscată ca din senin, din Înseninarea involuntară a spiritului care se mărturisește Într-un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oamenilor celebri aflați pe patul de moarte. Însă n-au fost luate În seamă, decât arareori, ultimele cuvinte ale sinucigașilor. Mai puțin frecventate decât ale celor dintâi - banalizate prin supra-uz și chiar printr-un prisos de Înțelepciune parcă desprinsă din neștiute tratate pedagogice - ultimele cuvinte ale sinucigașilor limitează, mai ales prin voința formulării, orice Încercare de a le transforma În passe-partout-uri sapiențiale. Ele pun, de obicei, În discuție două domenii care copleșesc prin gravitate: nefericirea și libertatea 32. Viziunea de coșmar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
deturnează dorința inițială de ordine Într-un factor perturbator și Într-un agent al dezordinii. Incoerențe și miopii Fără Îndoială, ar trebui urmărite mutațiile petrecute În decursul scurtei evoluții Între negarea realului și recolonizarea lui cu fantasme extrase dintr-o neștiută biografie „de interior”. Discernem aici și o experiență a neantului, care a fost experimentată Încă de romantici și care, la un contemporan al nostru, Livius Ciocârlie, devine chiar materia de bază a unui Întreg jurnal intim În travesti 9. Vidul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se dezvăluie "mișcarea inteligentă", abilă de-abia în momentul în care nu mai putem percepe altfel decât parodic lumea ficțională ce urmează să ne captiveze. Invocația "Către cartea lui Don Quijote de La Mancha" pe care o face, în introducere, Urganda cea Neștiută, protectoarea lui Amadís de Gaula, se alătură unor sonete care vizează explicit modele livrești. Surprinzând esența personajului Don Quijote " Care tot citind bucoavne/ Și-a scrântit amarnic capul", versurile introductive îi alătură și comparația cu lumea ficțională a lui Ariosto ("Arme
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Klevșin. Alioșa baptistul trimite, și prin numele său, la un sfânt din tradiția creștină Alexie, omul lui Dumnezeu, care s-a smerit într-atât, încât a renunțat la familia înstărită în care s-a născut și a ales să trăiască neștiut de nimeni, în post, rugăciune și milostenie. Personajul lui Soljenițîn are o biografie tipică de martir creștin, deoarece el suferă o condamnare la douăzeci și cinci de ani în lagăr pentru convingerile sale religioase ("Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]