KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...305 >

7,611 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

de slabi și femeile atât de lipsite de scrupule! Dar asta e cu totul altceva. Îl urăsc. Acum nu-l mai pot ierta niciodată. Colonelul MacAndrew și nevastă-sa începură să-i vorbească deodată. Erau uluiți. Îi spuseră că e nebună. Nu puteau să înțeleagă. În disperarea ei, dna Strickland se întoarse către mine: — Nici dumneata nu înțelegi? Nu sunt prea sigur. Adică vrei să spui că l-ai fi iertat dacă te-ar fi părăsit pentru o femeie, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
foame.“ „Dar pot câștiga eu bani pentru el.“ „Cum?!“ „Nu știu. Am să găsesc eu o cale.“ În mintea olandezului trecuse atunci un gând îngrozitor care-l făcuse să se scuture ca de un fior. „Cred că trebuie să fii nebună. Nu știu ce ți-a venit!“ Ea dăduse din umeri și-l întrebase: „Ei, acum îmi dai voie să plec?” „Mai zăbovește o secundă.“ Se uitase cu ochii obosiți la atelierul lui pe care-l iubise deoarece prezența ei îl făcuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
pe sume foarte mici și mai trimisesem altele prietenilor mei din Franța. Și cu toate că le cumpărasem doar din filantropie, după ce trăisem cu ele în casă începuseră să-mi placă. Ba chiar găseam în ele o frumusețe stranie. Toată lumea mă socotea nebun, însă s-a dovedit până la urmă că am avut dreptate. Am fost primul lui admirator de pe insulele acestea. Îi zâmbi malițios lui Tiaré și ea, lamentându-se, ne spuse încă o dată povestea aceea cum la vânzarea prin licitație a bunurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

cu mașinăriile lui, și pe Guido Bigarelli, pentru a clădi locul Încercării. Spre a descoperi cât a călătorit lumina În cele șase zile ale Facerii. Voia să cunoască amplitudinea universului, să măsoare Împărăția lui Dumnezeu. Bonatti Încuviință Încetișor. - Frederic era nebun și blasfemator. Un campion al imposibilului. Dacă lumina ar avea o mișcare a ei, aceasta ar continua și În prezent, Într-o cursă către un neant cumplit și infinit. Oricare certitudine, oricare stabilitate a Facerii s-ar destrăma. Toate acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

o descrisese. Belle de jour părăsise camera, în liniște, cu hăinuțele ude lipite de trupușorul ei micuț și înghețat. Îmi zâmbise și apoi dispăruse. — Și apoi? o întreb pe Josăphine. Apoi ce? — Te-ai dus spre ei? N-oi fi nebună... Pe procuror prefer să-l văd de departe. — Și atunci? Atunci m-am întors înapoi. — I-ai lăsat așa? — Ce voiai să fac? Să merg să le țin o lampă, să le duc o pătură? — Și micuța, ești sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
în fața tribunalului militar pentru dezertare și asasinat, a fost găsit vinovat de cele două capete de acuzare și împușcat. Cazul era închis. Dintr-un țăran tânăr, Mierck și Matziev reușiseră, într-o singură noapte, să facă un om pe jumătate nebun și un vinovat ideal care nu se apăra. Desigur că episoadele din noaptea faimoasă nu le-am aflat decât mai târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
puțin ridicată și buzele întredeschise, părea că așteaptă sărutul celui care o privea și care făcuse instantaneul. Era așa cum o cunoscusem. Numai expresia feței era alta. Nouă nu ne arătase acest zâmbet niciodată. Era un surâs al dorinței, al iubirii nebune, și a o privi în acest fel tulbura mult, jur, fiindcă apărea brusc fără nici o mască și înțelegeai atunci cine era ea cu adevărat și de ce era în stare pentru cel pe care-l iubea sau împotriva ei însăși. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
nu mi-a spus niciodată: „Micuța învățătoare semăna leit cu portretul răposatei doamne Destinat!“. Dar poate că numai moartea putea să dezvăluie asta! Poate că numai eu și procurorul vedeam asemănarea! Poate că noi doi ne asemănam și eram la fel de nebuni! Când mă gândesc la cele două mâini lungi și delicate, îngrijite, pline de pete și cu tendoane proeminente ale lui Destinat, când le văd, la sfârșitul unei după-amieze de iarnă, strângând gâtul firav și delicat al lui Belle de jour

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

bine, cred și eu. Stați să vedeți. Ce rămâne din Regele Lear? Evoluția personajului e subliniată perfect de actor, un actor bun, Octavian Iacob, într-un spectacol prost, de la un tată care cere declarații de iubire perpetuă fetelor, la regele nebun, însoțit mereu de bufon (un dublu lucid al regelui), că ilustrează perfect faptul că nebunia, uneori, e forța latentă a faptelor, actorul simte personajul și forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
aveau ele chestia asta, să fim egale, niște proaste, cum să fii egal cu altul?, știți, doamna Neli, mentalitate comunistă, asta era, eu, însă, dacă scoteam alți pantalonași, nu chiloții mei albi, îi aruncam în secret la ghenă, nu eram nebună să port vechiturile alteia, cum să fiu egală cu proasta de Mimi-Canar?, asta era o fetiță alintată, fără nici un pic de voință, că nici n-a făcut mare lucru în viață, a terminat Dreptul la o facultate cu plată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai departe, cine ar părăsi o femeie doar pentru faptul că aceasta n-a auzit de Ulise?, Laszlo oftează, dar gura frumoasă a iubitei iese biruitoare, așa e ea!, își dă curaj bărbatul... — Lori dragă, bărbatul ăsta al tău e nebun, toate muierile pe care le știu sunt înnebunite după vocea lui, care te mângâie pe ovare și el visează mereu la nu știu ce ochi albaștri, că se vede și asta... — Ehei, cum eram eu odată!, exclamă trist Maestrul, mai trist ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
erau fericiți de micimea lor de aprozar, râdeau degeaba, căci unii te privesc în față și râd, alții te vorbesc în absență și râd, te urmăreau unde intrai, cu cine și la cine, lăsau ușile deschise la intrare, o babă nebună de la trei lăsa ușa deschisă, ca să intre noaptea niște aurolaci, le dădea de mâncare și ăia se pișau pe scări, dormeau pe scări, mamiiiii, mi-e foame!!!, țipau, babele din bloc au strigat și la mine, un circ. Dar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o să mi-i dai tu când o să ai, mi i-a dat din bursa următoare, a dat banii înapoi. Cam așa a fost începutul. Am chemat-o acasă la mine, într-o după-masă, și... asta e. Am crezut că e nebună, râdea în pulă și striga obidit: am scăpat de mama!, am scăpat de mamaaaa, aaa!!! Mi-a cam fost frică de Vichi, nevasta mea de-a doua, să nu vină acasă și să o încurc cu geloziile ei. Dezvirginarea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de când cu ghiuleaua de foc, înțeleg păsările, cântecul lor, Doamne, cum se mai jeluiesc uneori, cum își spun fericirea, alteori, de atunci, văd și simt altfel, visez altfel, de atunci... — Tu înțelegi păsările?, și femeia se gândește că este cam nebun, e cam nebun Maestrul ăsta. — Le înțeleg, draga mea. Te sperie? — Nuuu, dar ai prea multe calități!, chiar ești un Maestru, și ochii femeii clipesc galeș. El se face că nu aude vorbele ei și continuă povestea. Mama iubește teatrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de foc, înțeleg păsările, cântecul lor, Doamne, cum se mai jeluiesc uneori, cum își spun fericirea, alteori, de atunci, văd și simt altfel, visez altfel, de atunci... — Tu înțelegi păsările?, și femeia se gândește că este cam nebun, e cam nebun Maestrul ăsta. — Le înțeleg, draga mea. Te sperie? — Nuuu, dar ai prea multe calități!, chiar ești un Maestru, și ochii femeii clipesc galeș. El se face că nu aude vorbele ei și continuă povestea. Mama iubește teatrul, și acum, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la culme, ne uitam la tineee, ne minunaaam, nici n-am povestit oamenilor ceva, că te-ar fi luat comuniștii pe la spitale, că ești anormal, ce să știe proștii?, noi eram din altă lume... Ar fi spus, poate, că sunt nebună, tovarășa învățătoare a înnebunit!!! Păi, mie îmi asta trebuia? Că erau activiștii PCR cu ochii cât cepele pe noi, mai ales pe intelectuali. Așa ai apărut pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
României, comuniștii înstăpâneau în ofensivă și la noi, ca și în centrul și estul Europei. Ursitoarele mi-au urat de bine, știi cântecul ăla: Ursitoare, ursitoare,/ Ce-ai cu mine, frățioare?/ Ursitoarea mi-a fost bună,/ Dragostea mi-a fost nebună. Maică-mea mi-a făcut pe ursitoare-urzitoare, Octavianului, de ursitoare, și, în noaptea ai,a a visat o cameră plină cu juravle. — Ce-s alea?, n-am auzit cuvântul ăsta, Loredana a cam înțepenit și-a transpirat pe picioarele actorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
a fost vizionat de șapte ori, toate vizionările erau politice, bineînțeles, cu modificări toate, așa se făcea înainte de ’89, erau celebrele vizionări ale comuniștilor, șapte, îți imaginezi?, am avut premiera acolo, în Moldova mea, o sală plină și un succes nebun, următorul spectacol a fost la Piatra-Neamț, unde am luat Premiul de Interpretare Masculină, am ajuns înapoi, în orașul meu moldovenesc, apoi ne-au dus la București cu spectacolul, am mai avut o reprezentație, a treia deci, ne-am întors la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
poveste, despre nevestele mele, despre Rita și Vichi, cum a fost cu prima și cum m-am însurat eu a doua oară cu fata asta cu părul șaten, cu Vichi, de care ți-e atât de frică, ai o teamă nebună că ne prinde aici. Să știi că Vichi n-a însemnat nimic în viața mea, nu înseamnă nimic. — Tu m-ai înnebunit cu nevestele astea ale tale, n-ai nici o înțelegere pentru mine. Și Loredana oftează cu adevărat, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Să curgă și ploile,/ Zilele și nopțile,/ Să umple șanțurile,/ Să crească legumile/ Și toate ierburile! Fetele o urmau în cântecul ei de dăscăliță, una dintre fetele mai mari, trecută de 17 ani, a început să cânte altceva, ca o nebună, singură, îi murise bărbatul de trebuia să se mărite cu el și-l chema disperată: Tinerel te-am îngropat/ De pomană că ți-am dat/ Apă multă și vin mult/ Să te țină Domnul sfânt!, aaa!!!, de ce-ai plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și strigat: tu mă omori! Să știi c-ai avut bărbat, să nu fii ca muierile alea nefutute, că se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică, lumini, se schimbă în ținute sexy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nu pot fi nici o cauză a geloziei tale de copilă nescoasă în lume, nu are rost, ești geloasă pentru că nu știi nimic despre ele. Prima mea nevastă a fost o curvă, a doua, habotnică, apucată și leneșă, a treia e nebună, uite că mă obsedează cuvântul ăsta. N-ar trebui să-ți povestesc și asta, dar am în tine o încredere fantastică. Cât de geloasă poți să fii pe așa ceva? Dintre toate femeile mele, cea mai bună a fost una pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la mine a doua oară, e OK? El se ridică enervat, a doua oară?, ce mai vrea și fata asta?... i se pare că tipa face fițe și nu-i place, de ce să nu mă mai uit la ea?, e nebună!, merge spre ușă, dar nu poate să rămână singur și se întoarce spre ea, e roșie în obraji, parcă o bătuse cineva, i-ar răsfira pletele, i le-ar înfășura pe gât și pe țâțe, îi zice apăsat: te omor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ale tale, că din gresia de pe jos, din sufragerie și holuri, din baie și bucătărie, crește frigul ca niște brazi albi, care te înțeapă la picioare, e o prostie!, brazi în casă, în mijlocul casei?, BRAZI?, frigul ca niște brazi?, ești nebună, cred că ești ipohondră. În ciuda ideilor tale, nici nu-ți închipui cât de mult ești a mea. Fără tine nu pot, Lori e nevasta și tu ești iubirea. Dacă te dor picioarele alea frumoase, înseamnă că ai îmbătrânit (smile...), că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
din living, ce băutură ai gusta tu acuma? N-aș bea deloc. — N-ai bea pe dracu’, n-ai curaj să-i spui! — Nici n-aș putea intra acuma în casă, că aș strânge-o de gât pe Cruella, e nebună femeia asta, atâta zice că o urăște pe Tina, ea o urăște și ea mi-o aduce aici. Îi e milă de tine, mi-lă. — Sper că nu, fata asta mă iubește pe mine așa cum sunt, bătrân și bețiv, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]