3,901 matches
-
a atitudinii de lider afișate de cel din fața sa ori din alte cauze, dar se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane furișate, ocolind grăbit noroaiele și patrulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
noastre, extrem de mature, de împerechere în calitate de tinere de optsprezece ani. O dată, Bea l-a văzut pe Randall ieșind de la McCosh Hall și s-a prefăcut că-mi face mie o poză în fața clădirii. Acea fotografie înrămată, cu silueta puțin cam neclară a lui Randall plasată în fundal, s-a odihnit ani de zile pe căminul din camera noastră de studente. Cu alte cuvinte, îl pândeam pe Randall. La greu. — Trebuie să vorbești cu el, mi-a zis Bea, chiorându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
culoare aveau draperiile de la ferestrele lui, care se vedeau dinspre curtea exterioară. Sau că știam și ce număr poartă la pantofi. și că dac-aș fi petrecut zece minute în căutări, eram sigură c-aș fi găsit și fotografia aia neclară cu el, în față la McCosh. — Așa e. Amândouă arătați foarte mature. Când a rostit replica asta, Randall nu și-a luat ochii de la mine. Uau! Rochia asta. În general, bărbații se focalizează asupra lui Beatrice, iar ea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
facultate? Tipul ăla superb care seamănă cu Patrick Dempsey? Randall Pabst Blue Ribbon? Randall ăla, cu mamele care au fost împreună la Vassar? Semizeul Randall? — Ok, am murmurat eu, stânjenită. Ți-am mai vorbit de el? — Mai ai poza aia neclară cu el? a râs Mara. Aceasta era răsunătoarea confirmare că eram Regina Destăinuirilor. Sigur, eu și Mara eram foarte apropiate - dar ăsta nu era decât genul de detaliu trist pe care îl împărtășești cuiva despre o pasiune de adolescență care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
au dus să privească. Nu era o imagine edificatoare. Aproape de capătul superior al puțului, piciorul stâng al lui Judy s-a agățat într-o crăpătură, în timp ce brațul ei întins a rămas prins în lut. — Stai așa! scoase Barney un strigăt neclar, dar era prea târziu. Speriat de natura încărcăturii sale sau crezând - în mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică mai departe. Apoi, cum funia se tensionă, se auzi un pârâit înfricoșător și în clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
deconversații (cu proprietarul său, Gafton, cu medicul psihiatru Dr. Marga), după descrierea unui vis și după o serie de curioase răsuciri mentale, rezultă că Tolea ar putea să se afle în pragul unei prăbușiri nervoase. Simțul identității devine la el neclar și instabil. Și cum mintea lui este aceea care controlează câmpul conștiinței narative, linia despărțitoare dintre vis și realitate, percepție și fantezie anxioasă, memorie, anticipare se șterge tot mai mult. Mai devreme aflăm că Tolea - probabil într-un ultim efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rost ar fi avut să car fotografia cu mine, dacă nu sunt convins că aș fi eu cel din cadru? Și toate acele persoane necunoscute despre care nu Îmi mai amintesc acum nimic. Oricum, era o fotografie de amator, Întunecată, neclară. Ce să fi făcut cu ea aici? Mai bine lăsați fotografia În album, unde este locul ei, le-am spus. Sunt convins că doamna Dobrotă o s-o păstreze mai bine ca mine, care puteam deja s-o fi pierdut, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dacă nemernicele alea mici ar fi fost porumbei, până la final, Tippi Hedren ar fi fost mai degrabă Îngropată În găinațul lor, nu doar ciufulită serios. * * * Tobele răpăiră, cei de la Pogues au pornit o veselă gigă irlandeză și cu inconfundabilele tonalități neclare a vocii ei, Shane McGowan, care se străduia să pronunțe cât de deslușit putea printre cei patru dinți pe care-i mai avea, a Început să ne cânte despre un cimpoier pe nume Jimmy. Stăteam cu spatele la peretele cu oglinzi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mei, iar eu nu am cum să o refac, la fel cum s-au risipit biluțele de mercur în toată casa aceea veche a copilăriei mele. Atunci când sunt întrebată despre el, mă mulțumesc să dau răspunsuri scurte, înghețate, cât mai neclare, iar spre bucuria mea, nimeni nu insistă, nimeni nu dorește să audă nimic despre suferința semenilor săi. Unii spun, lasă timpul să le rezolve pe toate, își va reveni în cele din urmă, iar alții spun, cu cât trece timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu mici cadouri, cu momente de răsfăț, cu mâncăruri, și atât de dezamăgită fusesem de fiecare dată, încât nu mai aveam putere să încerc. Privirea lui ostilă și dură, protestând în clipa în care intru în cameră, pretențiile lui sunt neclare și de nesatisfăcut, orice aș încerca să fac îi trezește repulsia. Când îi sugerez să vină să mănânce cu noi la bucătărie, refuză, când mergem să ne așezăm lângă el, se plânge că îl deranjăm, când plec la serviciu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bărbați. Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce nu avea Juma chef să zîmbească nici măcar din politețe. Știau tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Toți cei de față am fost de acord că mesajele Vanessei țin de prima categorie: îl bulversează pe Finn. Deși aparent încearcă să-i împace pe cei doi frați, există ceva seducător în cuvintele ei, amintind parcă de anumite sentimente neclare pentru Finn, ceea ce îl aduce pe acesta din urmă într-o stare de perpetuă confuzie. Gândindu-mă mai bine, tind să fiu de acord cu punerea în practică a ideii colegului meu. O iubită închipuită l-ar putea ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a cutezat să scrie asta negru pe alb a fost Saint-Yves d’Alveydre. Îl cunoașteți?” Poate că-l auzisem pomenit de vreunul dintre diabolici, dar amintirile Îmi erau neclare. „E acela care a vorbit de Agarttha, sediul subteran al Regelui Lumii, centrul ocult al Sinarhiei”, zise Salon. „Nu i-a fost frică, se simțea sigur pe el. Dar toți cei care l-au urmat În mod public au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după cum se știe, ascunde o situație mult mai pragmatică. Cercetările mele m-au îndreptat către concluzia că femeia este o derivație a separării androgine. De fapt o reformulare inferioară a rasei umane. Anumiți androgini, pierzându-și vitalitatea din motive încă neclare, au devenit victimele exacerbării trăsăturilor feminine. Coasta luată de la Adam trebuie interpretată ca retezare a penisului și ca desfigurare a pelvisului prin lărgirea sa exagerată. De asta și în Stan Pățitul, povestea lui Creangă, se vorbește de scoaterea coastei de drac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să fie! Din senin, nu mai exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu voiam să te jignesc, răspunse ofițerul științific. Lambert mârâi, apoi se avântă în pâcla deasă. ― "Căutătorul" merge fără probleme, zise Dallas lui Ash. Ne recepționezi perfect? În laboratorul științific situat sub burta astronavei, Ash își luă privirea de la formele neclare care se îndepărtau de navă și-și concentră atenția pe pupitrul luminat abundent. Trei imagini se detașau precis pe ecran. Trase de manetă. Scaunul pe care era așezat lunecă și se opri, fixându-l pe Ash exact în centrul ecranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
face probleme pentru mine. Atenție la gura de aerisire în caz că izbutește să-mi scape. Trecu de prima curbă a conductei, încercând să rememoreze planul exact al sistemului de ventilație al lui Nostromo. Schema pe care o studiase în popotă devenea neclară, se încețoșa în capul său. Ieșirile erau printre cele mai delicate sisteme ale astronavei. Fie ce-o fi! Înainte erau alte coturi. Se opri gâfâind și ridică vârful lansatorului. Nu era nici un semn al existenței vietății dincolo de aceste coturi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
public, eu și Marcus Borg ne amuzăm când observăm că lumea încearcă să ne catalogheze ca „liberali” sau „conservatori”, când niciunuia dintre noi nu i se potrivesc acele categorii. De fapt, atunci când analizez o chestiune, văd tot felul de linii neclare. De pildă, multă lume din America de Nord simte presiunea să-și asume eticheta de „liberal” ca să demonstreze că nu sunt niște fundamentaliști ticăloși sau, poate, să preia eticheta de „conservator” ca să arate că nu sunt pur și simplu discipoli ai episcopului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se întreabă al cui e, a și recunoscut iscălitura. A recunoscut iscălitura prea bine știută, și aceeași reacție : o scurtă înțepătură în piept
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se simte un copil nerăbdător, tentat să sfâșie ambala jul cartonului de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el nu mai știe dacă ce a văzut era adevărat ori se află sub delirul minții sale - neurastenice, suspicioase. Privind neatent afară, spre terasa cu clematite, Profesorul Mironescu clipește repede din ochii obosiți : sub axa senină a după-amiezii târzii, umbre neclare, sporite, îi pare că trec fără să atingă pământul. Inutil i-ai făcut nesuferitului de Titi acel discret semn să încheie cu balivernele, el îi tot dă înainte ! Oh, ce târziu este și cum te simți tot mai rău ! Respiră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și fi propus să se facă cumva cît mai invizibil, ceea ce ne și reușește, Într-un fel. Reușim să nu mai fim un grup de indivizi, ci o singură entitate pleoștită, cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vorbă cu Alex, la început, vor evoca trecutul, pe urmă vor discuta și despre altele. Mai departe de acest punct, Alex nu îngăduia gândurilor ei să se avânte, cel puțin nu foarte clar. Într-adevăr, multe lucruri erau încă neclare. Bucătăria fusese frecată și pusă la punct, dar cine îi va prepara mesele? Ruby și Alex munciseră din greu. Aduseseră câteva piese de mobilier de la Belmont, dar casa continua să-și păstreze înfățișarea aeriană, golașă, oarecum palidă, o atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că încerca o plăcere cu totul nouă și cu totul specială pregătind masa pentru Hattie, și la gândul că ar fi putut-o face de atâtea ori în trecut. Cât de imprevizibil i se înfățișa acum viitorul și cât de neclară era semnificația acestei mărunte acțiuni. Hattie coborî la șapte treizeci. John Robert, aflat în bucătărie, îi aruncă o privire. Fata arăta obosită și palidă, dar îmbrăcase un capot cafeniu, „de domnișoară“, pe care i-l împachetase Pearl în valiză, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acțiunile noastre finale, și care rămân opace în fața științei. După primele sale revărsări, George nu a mai vorbit mult despre trecut. E greu de spus în ce măsură ținuta lui actuală e instinctivă și în ce măsură e o fațadă deliberată (distincția e adeseori neclară). Pare mult îmbătrânit, părul i-a albit la tâmple, și îi tratează pe ceilalți cu o blândă și demnă condescendență. S-ar spune că joacă rolul cuiva care, după mulți ani de temniță grea, se eliberează, nu chiar pocăit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]