1,838 matches
-
personalităților nevrotice datorate unor frustrări, complexe, carențe emoționale, traume psihice. 2) Tulburările de unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de percepție cenestezică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3) Tulburări de identitate reprezentate prin următoarele: a) idei delirante de negație a personalității proprii, b) idei delirante de transformare corporală, c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de percepție cenestezică a propriei sale persoane de tipul: idei delirante de negație, idei ipohondrice, stări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
c) delir de negație. 4) Tulburări de relație cu lumea exterioară, care privesc sintonia individului cu mediul său, discordanța acestuia în raport cu mediul, ca în cazul schizofreniei. 5) Tulburări de percepție cenestezică a propriei sale persoane de tipul: idei delirante de negație, idei ipohondrice, stări obsesionale, atacuri de panică, angoasă, depresii melancoliforme cu tulburări de personalitate etc. 15. SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE I (Aspecte generale) Cadrul general Tabloul clinic al bolilor psihice apare sub forma unor „complexe simptomatologice”. Acestea sunt sindroamele psihopatologice. Sindromul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sferei intereselor, a comunicării, voce șoptită, limbaj sărac. La aceste tulburări cu caracter afectiv se adaugă, adesea tulburări din sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu, idei ipohondrice, idei de negație). Un aspect caracteristic, care apare destul de constant asociat în sindromul depresiv, sunt ideile de suicid sau tentativele de suicid. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul depresiv poate lua aspecte clinico-psihiatrice diferite, în raport cu conținutul. În sensul acesta se descriu următoarele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interpretare la care se pot asocia uneori halucinații. Bolnavul acuză si descrie, cu o certitudine ireductibilă, afecțiuni imaginare, inexistente în realitate (tumori, infecții, prezența unor corpi străini în organism etc.). Uneori tulburarea poate lua aspectul sindromului Cottard (delir sistematizat de negație, enormitate, imortalitate, transformare corporală). Sindromul ipohondriac este legat și de o anumită „predispoziție” de tip constituțional a bolnavului, axate pe imaginea de sine, o permanentă preocupare legată de starea sa de sănătate, anxietate și insecuritate. Adesea în această grupă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai multe aspecte psihopatologice: Percepția delirantă, sau „delirul halucinator” reprezentând o percepție anormală, halucinatorie. Interpretarea delirantă este expresia falsității gândirii care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire autistă cu stereotipii, neologisme, bizarerii și care corespunde parafreniei fantastice din clasificarea lui E. Kraepelin. Parafrenia expansivă sau maniacală caracterizată prin exaltare euforică, ironii, calambururi, delir nesistematizat, dar lipsită de agitație psihomotorie. Sindromul Cottard, caracterizat prin delir de negație, de enormitate absurdă, idei de transformarea organelor interne și imobilitate afectivă. Este tipul denumit de Ch. Nodet, „parafrenia melancolică”. Deliranții pasionali M. Dide și P. Guiraud include în această grupă tipul de personalități cu „constituții pasionale”. Se consideră că aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihic. Acest „statut special” este expresia legalizată a atitudinii (rezultat al unei anumite mentalități) de „respingere” și de „izolare” a bolnavului psihic de către restul societății. În planul mentalității sociale, al Weltanschauungen-ului, nebunia apare ca o „împotrivire” ca un „act de negație” a ordinii sociale (norme, legi, cutume) dar și a puterii politice (refuzul de a se supune acestor legi). Din acest motiv, din punct de vedere social, „boala psihică” nu mai are semnificația unei „suferințe medicale” ci a unei „abateri de la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție tristă, viziune pesimistă, inactivitate, idei delirante de negație și catastrofice, durere morală, monoideism trist, izolare morbidă, pierderea inițiativei și a dorinței de a trăi, idei și acte suicidare. Menopauză: oprirea definitivă a ciclului menstrual la femeie. Vârsta critică de intrare în perioada de involuție. Este corespondentul andropauzei la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umane. Demersul nostru vrea să elibereze ființa umană de științele autoproclamate umane, să redescopere libertatea, acea capacitate de a zămisli lumi, contingente și instabile. Cititorul a remarcat probabil că am folosit de mai multe ori noțiunea de imposibil alături de o negație. Pentru directorul de întreprindere, de exemplu, este imposibil ca succesorul său să nu fie fiul cel mic. Nici nu poate fi vorba să fie altfel. Acest tip de imposibil îl numim non-imposibil. Așadar articulațiile teoriei noastre se bazează pe trei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
califica de negativă: evenimentul nu se va produce, este respins, de neimaginat. Un non-imposibil este o certitudine pozitivă: evenimentul se va produce, nu are cum să fie altfel. Ideea de posibil poate, la rîndul ei, să fie însoțită de o negație. Dacă nu o facem să apară ca variantă distinctă este pentru că ea este inclusă în noțiunea de posibil: un posibil este un eveniment care poate sau nu să se producă. De exemplu, convingerea că "este posibil să cîștigăm meciul" presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
H. G a r d i n e r distinge patru tipuri de fraze (enunțuri) posibile, cărora le stabilește specificul: 1) declarația, prin care se spune ceva despre ceva, realizîndu-se o aserțiune prin care se face o afirmație sau o negație 80, 2) întrebarea, a cărei reușită depinde de îndeplinirea de către interlocutor a unei anumite acțiuni, 3) cererea, care este exprimarea dorinței de a se îndeplini o acțiune ce nu depinde (numai) de voința interlocutorului (ordin, rugăminte, rugăciune, sfat etc.) și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii naturale. De fapt, cum arată Eugen C o ș e r i u, problema filozofică a raportării adevărului la limbă are două aspecte: măsura în care cuvintele prin ele înseși afirmă sau neagă ceva și unde începe afirmația și negația în limbă, ținînd cont că numai astfel se poate face raportarea la adevăr. Așa cum sublinia deja A r i s t o t e l, precizează Coșeriu 143, limbajul ca atare este anterior distincției dintre adevăr și falsitate, existență și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
există o vădită diferență de complexitate operațională: primul impune o simplă operație de adiționare (aproximativ traductibilă prin conjuncția logică), pe când al doilea antrenează o dublă operație de negare, plus una de adiționare (care include și o reevocare, reduntantă logic, a negației precedente, prin elementul adverbial ci). Evident, complexității logico-semantice a conectorului îi corespunde un grad similar de complexitate logico-semantică a frazei (enunțului-tip) construit cu ajutorul acestuia. 4.1.2. Tiparul pragmasemantic al unui corector-tip constă în tipul, numărul și forța
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sub permanentă și strictă supraveghere, obligate să evolueze pe un anume „făgaș”, trasat cu anticipație, era fatal ca arta, literatura să fie deposedate de propriul specific (recuperat doar cu intermitențe) și ca pretinsul „realism socialist” să devină de-a dreptul negația r. Repere bibliografice: Karl Marx, Friedrich Engels, Despre artă și literatură, București, 1953; Georg Lukács, Probleme des Realismus, Berlin, 1955; Gaëtan Picon, Le Réalisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 162-184; Georg Lukács, Wider den missverstandenen Realismus, Hamburg, 1958
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
expresii Desemnări ambigue Scriitorul sau vorbitorul face referire la ceva ce ar trebui să fie precizat însă nu este convenabil să fie identificat exact undeva, chestii, un anume, așa mai departe, toate acestea, alte lucruri, alți oameni etc. Intensificatori de negație Se folosesc negații ce favorizează evitarea unei abordări mai riguroase nu întotdeauna, nu chiar, nu e în mod necesar, de loc, nu mulți, nu foarte etc. Aproximare Folosirea acestei strategii reflectă neclaritatea reală, referențiale îndoielnice sau cunoștințe imprecise aproape, un
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Scriitorul sau vorbitorul face referire la ceva ce ar trebui să fie precizat însă nu este convenabil să fie identificat exact undeva, chestii, un anume, așa mai departe, toate acestea, alte lucruri, alți oameni etc. Intensificatori de negație Se folosesc negații ce favorizează evitarea unei abordări mai riguroase nu întotdeauna, nu chiar, nu e în mod necesar, de loc, nu mulți, nu foarte etc. Aproximare Folosirea acestei strategii reflectă neclaritatea reală, referențiale îndoielnice sau cunoștințe imprecise aproape, un fel de, destul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cel mal înalt, dăruire. Torouțiu e un om care nu bîrfește și nu știe ce e critica negativă. Are în această privință poate școala germană. E unul dintre puținii noștri germaniști. Dar nici în viață nu și-a făcut din negație o armă. A biruit și a biruit dușmanii prin fapte, nu prin înjurături și vorbe grele, De aceea e un adevărat biruitor" (apud Ion Filipciuc). În ce privește seria Torouțiu a "Convorbirilor", între scriitorii tineri și bătrîni, cum spune poetul bucovinean, cărora
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cei mai mulți dintre scriitori, e simplă vorbărie neurmată de transpunere practică. Jurnalul lui Pierre Drieu la Rochelle, acoperind un segment extrem de dramatic din existența europeană și, firește, din aceea a autorului Însuși (Journal 1939-1945, Éditions Gallimard, 1992) debutează sub semnul câtorva negații. Nu va scrie - promite - despre iubire, așa cum fac mulți dintre autorii de jurnale intime, nici despre sentimente și nici despre femei - mai ales că acestea din urmă au fost extrem de ordinare, adorând banalitatea unei vieți comune, insignifiante. În fapt, va
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Franța nici urmă de călăi, decât poate pentru cei mai vechi dintre francezi. Și bine că-i așa, pentru că oricum sunt niște senili. Amestecul stupefiant de antisemitism și de anti-naționalism francez transformă cazul Drieu Într-un complicat, inclasificabil carusel de negații Încăpățânate ale evidenței și Încercări de a găsi pretutindeni sensuri ascunse și comploturi mocnite. Terorizat de influența atotputernică a evreilor, Drieu construiește un scenariu, amintind de semi-parodicul romanelor gotice, În care Evreul ar fi stafia, demonul, spiritul negativ, Încarnarea forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e decât o insignifiantă parte. Deși - istoric vorbind - intimul conotează moliciunea, retragerea, sfioșenia, secretul, complicitatea, el e o componentă virilă a imaginarului creatorului. Fiind, inițial, doar oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine, treptat, un loc al interpretării, al dubiului și al negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul unei absențe a ființei”8. În felul acesta, se deschide un câmp larg speculațiilor privind nihilismul jurnalului intim. În fapt, jurnalul neagă realitatea diurnă, contrapunându-i un product care năzuie să conecteze imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o imensă plăcere În descrierea și exhibarea rănii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Imaginea sa generică e recuperată de un parti-pris clar formulat În chiar numele său: În scrierea zilnică, În mărturisirea permanentă, dincolo de presiunea calendaristică, dincolo de prejudecățile estetice. Conștiința de sine a jurnalului o dă comparația cu moartea. Ca și moartea, o negație a particularului 33, jurnalul tinde să instituie o universalitate fără nume, o egalizare, o nivelare a existenței sub spectrul jurnalierului. El acționează cu o crudă indiferență la semnificația propriului conținut. Insignifiantul, ca și lucrul prețios au, pentru el, aceeași valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rămâne o enigmă (nu avem o cunoștință sigură despre suflet). * Ideea cosmologică. Anotimpul și universul material, ca fundament al întregii naturi. Rațiunea este cea care rezolvă teza și antiteza provocate tot de ea, osândită pururi a oscila între afirmații și negații deopotrivă de tari și de vulnerabile. * Idealul transcendental. Teologia rațională vine în sprijinul existenței lui Dumnezeu - argumentul antologic, cosmologic al lumii, care nu poate fi decât Dumnezeu creator și atotputernic. Kant obiectează că principiul cauzalității se aplică înăuntrul lucrurilor, nu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fi perfectă. Trei categorii de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind tot atîtea ipostaze ale existenței lui Dumnezeu. 1) Ipostaza existenței lui Dumnezeu ca realitate virtuală, nemanifestată, presupune ca ceva pe care generic l-am putea numi negativitate (negație, alteritate, tensiune, polaritate, dualitate, coincidentia oppositorum, exterioritate, desfășurare etc.) să se întîmple în interiorul sau în exteriorul divinității însăși, îngăduind manifestarea unui altceva: creația însăși. Acest ""ceva" care stă în locul a "altceva" și are (dobîndește, n.n. T.D.S.) semnificație pentru "cineva"" [Peirce
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]