4,685 matches
-
de a scrie! E hrană spirituală pusă-n rugăciunea nopții și-n soarele dimineții! E a minții îndrăzneală scăldată-n raze de soare și-n speranța ce nu moare! E-n a timpului spirală, har dumnezeiesc, de suflet, cât al nemuririi umblet! Este a vremii urzeală pentru viața trecătoare, în a sorții resemnare! E un vis ori abureală în sentiment de iubire, după dram de fericire! Este brumă de spoială într-un văl de sentimente, pentru cavaleri și fete! E a
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
de fericire! Este brumă de spoială într-un văl de sentimente, pentru cavaleri și fete! E a dragostei răscoală ce-și ia arme din cuvinte, pentru suflet, dăruite! E a minții născoceală care-i dă însuflețire, să o ducă-n nemurire! E-a privirii primeneală în straie nobiliare, pentru fast de sărbătoare! E lumina siderală în candela sufletului și-n dragostea poetului! E-a dorului tânguială în sufletul singuratic, pentru cititor romantic! E-nmiresmată petală din floare nemuritoare, ce din carte
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
mea, îngerul meu trezit întru veghere, Când amintirile mă dor și sufletu-mi te cere, Mă rog bunului Dumnezeu cumva să mi te-arate, Să mi te-aducă, să-ți vorbesc, să nu te simt departe. Fără să-ți tulbur nemurirea, părul ți-aș pieptăna, Așa cum o făceam odată, atunci când se-nsera, În brațe te-aș înlănțui, adânc, sub clar de lună Să-mi stâmpăr dorul necuprins de tine, Mamăbună! Și chiar de totul ar dura fărâme de secundă, Inima îmi va
MAMĂBUNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353134_a_354463]
-
stâmpăr dorul necuprins de tine, Mamăbună! Și chiar de totul ar dura fărâme de secundă, Inima îmi va știi cumva, profund să te ascundă În marea sufletului orb la toată strălucirea Ce te-a învăluit cu-atâta zor, predându-ți nemurirea. Venind la mine, suflet drag, aș mai uita să plâng, Și-n clipa-n care-am să te văd, în brațe-am să te strâng, Găsind în tine leac ceresc la clipa de durere. Cum aș putea să te-ntâlnesc
MAMĂBUNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353134_a_354463]
-
margini de groapă. Se naște o zi ca alta să piară Și arde în noi scânteia divină, Cu smirnă, cu rug și lacrimi de ceară, Ne țese tăcerea alt strai de lumină. PETALE DE GÂNDURI Spre lumi nevăzute ai dus nemurirea Și gândul, și visul, și viața de-apoi, Iar formei de lut i-ai dat mărginirea, Doi poli, o durere și-un drum de noroi. Bolnav de tristețe, prea singur cu mine, Ca număr impar spre tine pășeam, Pe axa
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
onorantă solidaritate! Sub filamentele izvorului de lumină, umbrele zenitului sunt învinse! În lăncii docile ale unei asemenea lumini e preschimbată iubirea Principelui pentru actori. Un neistovit spectacol e mereu tânăr, imbatabil în ecouri adânci istorice, căci actorii aici își mențin nemurirea! Bucurându-se azi de iubirea protectoare a principelui român, gemenele astre, teatrul și filmul se bucură, de asemenea, de o receptivitate unipolară în generozitate înmiită de iubire, din partea Alteței Sale Regale Principelui Radu al României. Rar, în lumea acestui început
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353204_a_354533]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ETERNUL ,,TE IUBESC" Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-am mântuit în focul viu, iubirea, În jarul, ce părea în veci nestins, Din sufletul arzând, se naște nemurirea, Cu-amnarul timpului, demult aprins. Și peste timpuri, cu sfială calc, Pășind cu talpa aspră și fierbinte, Acopăr amintirile, cu pulbere de talc, Și tainic, voi rosti ,,două cuvinte". Care, din vise dulci s-au zămislit, Dar le-am lăsat
ETERNUL ,,TE IUBESC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353229_a_354558]
-
pe care acest recital l-a preschimbat în templu, într-o primăvară ca un inel în jurul taliei frumoasei maestre! Muzica lirică românească și universală are vocile ei ce o ridică între cer și pământ, la logodna cântecului cu nesingurătatea și nemurirea, dar Angela Gheorghiu este și ochiul de sub fruntea veșniciei prin care sunetul muzical trece și creează viziuni. Cine să creadă că va cânta într-o zi, la Bacău?! După George Enescu, secunda muzicii urcă în veșnicie cu maestra Angela Gheorghiu
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
noaptea vrăjită de luceferi arăta un mers spre alte mări. să punem țărm în fața dorințelor să nu se lovească de stânci cuvinte în lumea de basm lângă povestea pescărușilor zburători spre munții sufletului. de cele mai multe ori cuvintele se întrec în nemurire asemeni unui pom înflorit cu fluturi stele nimicul sortit strâng umbra imaginii o arunc nopții proptită pe rotunda lună simt frigul pe marginea clipei executată când stau de vorbă cu un cap de lut se surpă în mine un cântec
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]
-
Mihai Ciubotaru), strămoșii noștri, geți, despre care vorbim, „...se închinau lui Zalmoxe. Zalmoxe a fost Mare Preot în Dacia și a produs o revoluție antică în gândire, care va culmina cu începutul Creștinismului”. Geții și dacii au fost propovăduiți în nemurirea sufletului și viața după moarte, cu mult înaintea apariției mișcării Creștine din Palestina. De aceea susținem că originea creștinismului își are izvorul în cultura vremii și a fost inițiat tot din spațiul carpatin. „Zalmoxe s-a reîntors din morți după
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
pe vârful Kogaionon, numit și Muntele Sfânt al Geților, într-una din peșteri, s-a retras Zalmoxis.... Pe creștetul albit al Kogaiononului se află Crucea Cerului, pădurile ce cresc aici sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar noi suntem urmașii dacilor și ne numim ROMÂNI. E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare, Prin inima ei, sanctuar de Lumină, Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sibyllă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
Căsuța mea,/ pictată-ntr-o singură culoare/ ce naște-un curcubeu sublim în univers/ păstrează vie, încă, mirabila-i candoare/ locul în care doruri se unduiesc în vers.// [ ... ] Căsuța mea,/ comoară de vis și nestemate/ ea, dulce sărutare la pragul nemuririi/ un leagăn fermecat, parfum de bunătate/ ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii.” („Căsuța mea”) Chiar dacă, plecată să-și desăvârșească studiile, copila cu sufletul-floare se-ntoarce mereu „la pragul de legendă” al casei părintești, de-acolo răzbătând spre sufletul ei
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
O tainică chemare - ca focul arzătoare/ Îmi poartă pașii-agale în lumi nemuritoare/ Prin filele de vreme ce se deschid ușor / Spre satul meu de munte înfășurat în dor.” Plutește ori de câte ori revine acasă cu gândul sau aievea: “Plutesc, mă-ndrept agale spre casa nemuririi/ În care masa-i plină cu tainele iubirii/ Răzbate lin spre lume un cânt dumnezeiesc/ Cu liniște mă umple, plutesc... Oare, iubesc?!” („Plutesc”). La Călățele, întotdeauna cu blândețe și nemărginită dragoste o așteaptă „Sufletul Bunicii”: „Un suflet divin ce plânge
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
coruri îngerești în nesfârșiri de noapte/ Cu binecuvântarea sădită printre șoapte.” Dragostea dintre „măicuța” din sat și nepoată este sublimă, mărturisesc cu mâna pe inimă pentru că am avut ocazia să o simt, prezentă fiind în „Căsuța cu ferestre brodate-n nemurire/ Tivită-n colț de suflet cu șoapte de iubire/ Brodată-n frumusețe pe-o pânză colorată/ Amprenta presărată prin vremuri, nepătată.” („Ferestre brodate-n nemurire”) și, nu o dată, ci de fiecare dată când vacanța se sfârșește, „măicuței” i se-nnoadă
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
pentru că am avut ocazia să o simt, prezentă fiind în „Căsuța cu ferestre brodate-n nemurire/ Tivită-n colț de suflet cu șoapte de iubire/ Brodată-n frumusețe pe-o pânză colorată/ Amprenta presărată prin vremuri, nepătată.” („Ferestre brodate-n nemurire”) și, nu o dată, ci de fiecare dată când vacanța se sfârșește, „măicuței” i se-nnoadă lacrimile în colțurile ochilor blajini și calzi, oftând, „Îmi pleacă iar nepoata...”; însă, „nepoata” are grijă să-i descrie atât de frumos trăirile: „Când simte
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
în sat...” unde, „Fiorii revederii” o întâmpină „La poarta bunicilor”. Din casa bunicii Diana a plecat bogată de fiecare dată - „Mă simt atât de bogată,/ cum nu mă gândeam vreodată că se poate/ pornind acum, sfielnic, pe-un drum spre nemurire/ unde trăirile divine sunt dincolo de toate...// Din comorile agonisite/ - flori de suflet împletite în roiuri de stele -,/ un murmur de copilă se-așează lin, cuminte,/ pe pragul drag, curat, al casei părintești din Călățele” („Bogăție”), luând cu sine toate dorurile
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
copilei cu plete negre ca abanosul, cu obrajii fini ca petalele unui crin regal și ochii de tăciune respiră prin fiecare poem închinat mamei, asemuită cu „mugur de blândețe”, „strop curat de aur”, „putere și speranță vie”, „liman la pragul nemuririi” („Mamă, îmi ești...”). Multe poeme îi sunt „MAMEI DĂRUITE”, scriind limpede pe „Pagina inimii” versuri închinate ei, MAMEI, astfel ca strigătul ei să se audă peste mări și țări atunci când rostește cu tot sufletul: „Comoara noastră-i mama!” Ea este
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
pentru că poeta ne avertizează: „Când trandafirii înfloresc/ Din taina lor vise-mi croiesc/ Cu-a ta iubire împletesc/ Din inimă să-ți dăruiesc/ În tandre șoapte „te iubesc.”// Azi mă răsfață trandafirii/ Primesc în dar floarea iubirii/ Țesută-n pânza nemuririi/ Din paradisul strălucirii/ Simțind fiorii fericirii...” Da, copilă, mai este puțin și vine ea, primăvara... Volumul se încheie cu un mănunchi de poeme dedicate sărbătorilor iernii, Crăciunului cu precădere, intitulându-se chiar „SUFLET DE COLINDĂTOR ”. Și cum pentru Paula Diana
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
să guste, oare, cu „Suflet de copil” „Bucuria unui colind”?! Și după cum spunea marele Blaga, „veșnicia s-a născut la sat”, și-atunci, cum ar putea să se încheie acest volum de poezie curată ca roua Apusenilor, decât cu „Colindul nemuririi”?! „Fetița de lângă ușă 'nalță magic o colindă/ Un ecou duios răsună pe cerul cu lună plină/ O întâmpin cu blândețe și-o primesc la noi în tindă/ Clipele-s sfinte veșminte printre raze de lumină.// Un concert frumos de îngeri
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
pe cerul cu lună plină/ O întâmpin cu blândețe și-o primesc la noi în tindă/ Clipele-s sfinte veșminte printre raze de lumină.// Un concert frumos de îngeri mă inundă cu iubire/ Serafimi cu șoapte dulci mă poartă spre nemurire/ Printre cetine de brad clipe-ncep să se deșire/ Crăciunul de altădată în cupe de fericire.” Iată cum copiluța de ieri, astăzi ea însăși gazdă primitoare, se bucură de colindul care-i amintește de anii fragedei copilării, pe când trăia aceleași
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
granițelor. Cu toate că a colindat meleagurile patriei în lung și-n lat, de la munte la mare și invers, dar și ținuturi din străinătate, nu și-a uitat glia strămoșească. Astfel, în „Trepiedul de aur”, scriitorul Puiu Răducan intenționează să treacă în nemurire locurile natale, plaiurile copilăriei sale, să pecetluiască cu litere de suflet ținutul Țepeștilor vâlcene în filele eternității. Și într-adevăr reușește s-o facă într-un stil original. Autorul recunoaște cu sinceritatea unei spovedanii în fața duhovnicului numit „natură” că: Atât
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
în toate scrierile sale. „Revino și-ți / voi mai naște / mângâieri de cuvânt / pe care să le porți / între palme, / strivite. (Revino!, pag. 41). Este chemarea acestei poete, care se închină în Sfintele mânăstiri zidind în muzeul acestora picătura de nemurire a picturilor sale, mulțumind Tatălui pentru rodirea și ocrotirea gândului bun. „Te caut în Sfânta Liturghie / Începută în sunet de clopot.” (Te caut, pag. 41). Se înclină în fața pânzei albe, care-i nemurește visele: „Încă o pasăre - / Se oprește în
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
să îi fie mereu dat Doar ei,explozii de trăiri,anume În respirații repezi,sacadat Omniprezente lieduri de amoruri Din note de fior reverberat Desăvârșesc vitale protocoluri Oftatul îndelung,în împlinire Dintr-un ocean de doruri renăscute Înalță ode către nemurire Comensurând retoric astre mute Două steluțe,brusc înduioșate Spontan,ochii iubitei luminează Privind spre ea,fără de glas-la rându-mi Albastre simfonii mă integrează. DAN MITRACHE Referință Bibliografică: ASCULT TĂCEREA / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1185, Anul IV
ASCULT TĂCEREA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353721_a_355050]
-
și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniștea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma? Când și-au revenit din euforia actului divin, Andradaîncepu să plângă încetișor. - Ce-am făcut Cris? Ce s-a întâmplat cu mine acum și ce se va întâmpla după această nebunie necugetată? Cum am
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
iunie 2014 Toate Articolele Autorului Înnobilați Ne naștem lut, înnobilați cu suflet Și clipele le încrustăm în noi, Viața adesea ni-este urlet, Lacrima o transformăm în ploi. Arareori gustăm din fericire, Nectarul zeilor, pentru aleși, Dorim un strop de nemurire, Puterea de a fi-nțeleși. Călite suflete fragile, De vorbe grele care dor, Strădanie în primenire, Simțirile adesea mor. Sculptăm încet, cu mare trudă, Ideea de a deveni Și cerul vrem să ne audă, În visul nostru de a fi
ÎNNOBILAŢI CU SUFLET de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354098_a_355427]