2,065 matches
-
Miu Gheorghiu, noul prim-secretar, adus la noi de la Iași, Elvira care a absolvit istoria ca și noi, în același centru universitar anul trecut și ne va deveni colegă. Deși, nimeni dintre noi nu comentă știrea fiindcă era vremea aceea, nenorocită, când și pereții aveau urechi fiecare se întreba, cel puțin în gând: "din ce obiecte i se va încropi norma didactică? Cine, dintre noi, va fi afectat ori sacrificat?" Dar, și mai mult ne frământam fiindcă voiam să știm dinainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tăria de a ne așeza la masa de lucru proprie sau de a ieși În cetate ca s-o servim: OMOARĂ! Încredințați că totul e bine, că totul va fi bine și În viitor. Ce-ați făcut cu poporul, jeguri nenorocite? L-ați mâncat fript cu tot cu cetate. Asta ați făcut. Visul vostru de aur, familiile voastre și slujbele voastre, cărțile voastre, vinul și bucatele voastre, femeile pe care le-ați iubit și v-ați Împrietenit cu ele, copiii voștri pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căzut Ceaușescu? Întrebă cu glas tremurat. - De bună seamă că a căzut, dacă noi i-am făcut vânt. Ce ai de mâncare, prietene? - Un nenorocit! Și-a bătut joc de popor și-a fugit. Și el și ea, niște țigani nenorociți. O să-i prindă, ce zici? - O să-i prindem, prietene, și-o să le punem pielea-n băț. O să le strivim capetele ca la șerpi. Suntem ca și scăpați de ei. Adu-mi și mie ce ai pe-acolo... Avea tochitură care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
varză și a picioare nespălate. Am mâncat două porții și el a stat lângă mine și am vorbit despre popor și despre nenorociții ăia pe care nu-i mai rabdă poporul. Și el și ea, niște jigodii și niște țigani nenorociți care și-au bătut joc de popor atâta amar de vreme și l-au regulat cum au vrut ei. - Ne-a ținut fără mâncare și-n frig și fără apă ca să te speli... Cât ar fi zis ei c-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aleșii poporului. În numele poporului român: Omoară! Omoară! Omoară! Să-l puie la zid, da, după cum merită, după cum ne-a ținut el pe noi În frig și fără mâncare și fără apă ca să ne spălăm. Și el și ea, niște țigani nenorociți. Păi cât ar fi zis ei c-o să le meargă? Se cam terminase de-acum. Venise desigur vremea să ne ducem fiecare să ne vedem de treburile noastre. Eu unul, chiar nu mai aveam ce face În țarcul cu pisici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
clienți cărora nu le cădea bine văzând prețul scris pe ziar, dar neîndurându-se totuși să li se adreseze direct. Îi auzeam bombănind Între ei cum că degeaba a fost o Revoluție dacă ne-a lăsat tot În vremurile alea nenorocite când nu puteai să cumperi ceva mai de Doamne-ajută decât de la bișniță și de la bișnițari. O femeie striga chiar, arătându-i lumii cu ziarul tocmai cumpărat făcut sul: - Bișnițarilor! Țiganilor și bișnițarilor! Tot nu v-ați stârpit?! Era o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
traficului universal, unde Dunărea constituie una dintre arterele principale. La suzeranitatea nominală și inofensivă a Turciei, o atare situație ar substitui suzeranitatea reală și amenințătoare a Austro-Ungariei. Iată perspectiva pe care i-o pregătește Peninsulei Balcanice și Orientului european această nenorocită combinație diplomatică concepută de reprezenantul uneri puteri care a făcut, dintre toate, cele mai multe sacrificii pentru a crea, în aceste regiuni, o ordine a lucrurilor de natură să asigure dezvoltarea liniștită a populațiilor care le locuiesc. Litigiul austro-român Pentru a ne
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
adevăr robul este mai bine Înzestrat decât proletarii din Apus, din Franța sau Anglia - oamenii așa ziși liberi, Însă lăsați la voia capilor de antrepriză sau a fabricanților, cari le storc puterile, dându-le de lucrat niște lucrări de dobitoace,nenorocite ființe cari se prăpădesc, se ofilesc și mor pe o rogojină, neavând nici apă spre a potoli setea, nici pâine pentru a-și Îndestula foamea. (Notă: a fost păstrată Întocmai ortografia originală fără a se interveni În text) POVESTE TRAGICĂ
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
de manifestare nu a modestiei, ci a calomniei. Antologie surprinde, În Țesătura intrigii mărunte, proteicele perpective asupra aceleiași probleme; când e destinatara scrisorii, o mamă e „preastimată” și „devotată”, fiica ei - „Așa de castă, dar totuși orbită de un amor nenorocit”. Individul cu care urmează să se mărite fata e „un om pierdut. Pe lângă vițiul alcoolismului și al variației În ultimul grad, a fost și În spital și are și patima foițelor...” etc. Când destinatarul e chiar tânărul În cauză, expeditorul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dezbaterile din cercurile politice englezești erau importante pentru că arătau faptul că, dincolo de diferite rațiuni politice, existau și lideri politici europeni interesați de soarta românilor de la nordul Dunării". Aceste dezbateri vor fi totodată o consolare necesară și o puternică încurajare pentru nenorociții locuitori ai Principatelor care se văd abandonați de toată lumea și istoria va prezenta cu mândrie generațiilor viitoare exemplul unui om de bine care va fi făcut atât pentru a alina suferința unei mari părți din umanitate" 34. Nota dominantă a
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
în rând, nu-i așa ?” (se referea la un bătrân așezat pe un mic scaun de lemn, nu departe de noi, a crezut că acela era obiectivul pe care-l căutam). Apoi, urmează : „Ia uitați-vă, oameni buni, cum fac nenorociții ăștia de ziariști reportaje cu camera ascunsă ! Ia priviți-l ! Uite așa se fac lucrurile la noi în România, aruncăm cu mizerie pe tot ! Ia dă, mă tu, camera aia încoace, dă-o până nu vin eu să ți-o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
amintesc drumul din România spre Transnistria. A fost groaznic. Adulților li s-a spus să ia cât pot duce În spinare. Nu știu prin ce minune s-a căpătat o căruță În care au Încărcat copiii și, eventual, acel rucsac nenorocit - ce altceva putea să ia tata? Îmi amintesc că ploua și ningea În căruța aceea. Asta Îmi amintesc. În rest, se mergea toată ziua. Seara se făcea popas În grajduri, În staule... Îmi amintesc... poate că Înaintea noastră au mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
treaba era foarte tristă pentru părinții mei, pentru că el nu voia să renunțe. Era cumsecade, dar, la un moment dat, mama i-a spus: „De ce ai nevoie de un copil evreu, ce ai nevoie de el, nu suntem și așa nenorociți?”. Și atunci el a pus mâna aici, la spate, și i-a arătat pistolul. Noroc că pe 6 aprilie au intrat rușii, nemții au capitulat și el, probabil fiindcă era medic, a rămas ultimul și l-au prins rușii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
voi gândi la generoasa lui propunere, dar deocamdată să mă ajute să ne mutăm undeva. Rugămintea mi-a fost Îndeplinită și am căpătat o așa-zisă locuință, Într-un apartament la etaj unde, Într-o cameră separată, trăiau două ființe nenorocite - mama și fiica ei - grav bolnave, care, neputându-se deplasa, trăiau În niște condiții de coșmar, cu șobolani care mișunau prin cameră. Se poate spune că putrezeau de vii. Când ne-am mutat, din puțina hrană pe care o aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să evitați să veniți aici, să vă revoltați În orașele voastre, pentru că oricum muriți”. Însă noi nu auzisem nimic despre Auschwitz. Nimeni nu știa nimic despre această forță de exterminare care era Auschwitz. Și chiar dacă știam, ce puteam face? Oameni nenorociți, epuizați, bolnavi, bătrâni, copii, femei, nemâncați, nespălați, distruși, fără arme, cum să ne revoltăm? Era totuna că mori Într-o răscoală din ghetou, ca răscoala din ghetoul din Varșovia, sau mergi și mori acolo. Le-am spus: „Nu ne bateți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lovea pe umărul celui care avea asemenea chestii pe corpul lui. Știa perfect deja, că duba era lângă baracă: Îl ducea la camera de gazare și la crematoriu. Era moarte. Deci În loc să-l ridice la rang de cavaler, medicul acela nenorocit Îl trimitea la moarte. Și asta În fiecare lună. Frica era permanentă În mintea și În sufletul nostru: era distrugător, și asta În afară de condițiile grele, foametei... Și atunci nu era de mirare că unii, pe care-i bătea pe umăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
e tifos”. A doua zi - 37, 5, a treia zi - 38, a patra zi - 39... Și atunci a spus: „Culcă-te, nu te mișca, să reziste organismul”. Și a ajuns, nu știu la cât, 40, 5 °C, pe patul acela nenorocit numai din scândură goală. Mi-a spus că m-am zvârcolit o zi și o noapte, dar eu eram deja inconștient și am avut niște visuri mortale, pur și simplu mortale. Simțeam cum mă lupt cu moartea. Și la propriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde familiile vor fi Împreună. Dar n-a fost așa. Timp de patru zile, 84 de persoane am fost Înghesuite Într-un vagon, ni s-a dat o pâine și ceva apă, nevoile trebuia să le facem Într-o căldare nenorocită... Vă Închipuiți ce era acolo! - Cine mai era, din familie, În afară de dumneavoastră? - Mama și rudele, unchi, mătuși, nepoți... Tatăl meu, fiind la ora aceea secretarul Partidului Social Democrat din Oradea, Încă din 1942 a trebuit să fugă de frica poliției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ușa și cineva dă cu piciorul și mă descoperă acolo. Cine era? Un Blockaltester sau vreun șef de lagăr, ceva, polonez, deținut, dar atașat nemților, un trădător - de ăștia nu duceam lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
două lagăre referitor la barăci? - Blocurile erau altfel. Erau blocuri mari În care Încăpeau, tot așa, pe patru rânduri, vreo patru sute de oameni... Pereții din scânduri, paturile din scânduri, plafonul din scânduri, priciurile toate erau din scânduri; paturile aveau somieră - nenorocită, dar totuși somieră; la Dachau erau numai niște fire de fân. Și fiecare avea câte o jumătate de Învelitoare, ceva mai groasă, pe care o puteai pune pe tine, că era frig și acolo. În fiecare bloc din ăsta erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
scris că greu, dar trăiești liniștit cât timp vă mai puteți mișca. Însă la noi bătrânețele și bolile sunt neiertătoare. Vă rog mai scrieți din când în când, ca singura mângâiere și înțelegere sufletească, fără să amintiți de viața mea nenorocită. Vă doresc multă sănătate dv. și doamnei. N. Bîrleanu 19 Iași, 7 nov. 1990 Stimate Domnule Dimitriu, Vă rog să mă iertați că răspund așa târziu, ca să vă transmit condoleanțe Dv. și familiei Froicu, cu regretul pentru pierderea ireparabilă și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Horia, fiul lui N. Bîrleanu este licențiat în litere, poate și cu doctoratul luat, la ora când scriu aceste rânduri. Mihai Iacobescu l-a invitat la Suceava, probabil pentru un post la noua universitate „Ștefan cel Mare”. 385 intimperiilor vremurilor nenorocite de azi pe care le trăiește neamul nostru și eu! Duc o viață de singurătate spirituală, deși am o familie pentru care mi-am sacrificat toată viața personală, ca azi, la adânci bătrânețe, 89 ani, să n-am cu cine
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Domnul Rozin privea și el atent de pe marginea priciului fără să schițeze vreun gest. După ce cei doi s-au retras pe priciul de jos, vorbind în șoaptă, s-a retras și el exclamând cu glas de superioritate și scârbă: „Jidani nenorociți!”. N-am înțeles atunci jignirea adusă propriului său popor. Până în ziua când a sosit în vizită un grup de ofițeri securiști, al căror șef era un colonel evreu, care trecea din cameră în cameră și ședea de vorbă numai cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
partea întunecată a lunii, nu poate fi văzută niciodată). Este adevărat că există tot atîtea elemente comune între un sat olandez sau danez și satele mizere ale Poloniei sau Moldovei ca și între Oxford și Deșertul Gobi. În acest capăt nenorocit al Europei, istoricul avea un alt rol: cel de a justifica cuceririle. Așa cum observa Nicolae Iorga in extremis: "Vrem și noi să trăim!"6. Toate acestea contrastează față de sensul dat de amiralul Mahan așa-numitului Manifest Destiny, față de superioritatea britanică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
problemelor pe care le-am menționat pînă acum. Poziția geografică a orașului era precară: se afla la circa cincisprezece kilometri de granița austriacă și la ceva mai mult de cea rusească. Iorga se referea adesea la aceste granițe folosind cuvintele "nenorocitele, sfîșiatele și însîngeratele noastre granițe"38. Tînărul Iorga deținea probe ale problemelor cumplite care împăvărau societatea din satele din jurul Botoșanilor. Mizeria și brutalitatea țăranilor și abuzurile moșierilor au avut un impact profund asupra conștiinței sale. Ca și frumusețea pe cale de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]