9,222 matches
-
Dacă pierdea orientarea, putea să se rătăcească și să nu mai ajungă niciodată la drumul forestier. Pe urmă, atenția îi era ațintită la orice zgomot în afară de cel scos de proprii lui pași. Totodată, studia orice umbră care i se părea neobișnuită și căuta să-și aleagă drumul cât mai departe de copacii mai groși ori stâncile după care cineva s-ar fi putut ascunde. Găsi pe jos o creangă de fag noduroasă la unul din capete. Era mai groasă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să prindă curaj. Dacă n-ar fi fost senzația aceea copleșitoare că nu este singur, totul ar fi fost în regulă. Din când în când se oprea brusc, cu urechile ciulite, ascultând cu atenție și căutând să surprindă orice zgomot neobișnuit. Încerca să-l ia prin surprindere pe un eventual urmăritor care încerca să-i calce pe urme. În afară de ciripitul păsărilor și bâzâitul insectelor, nu se mai auzea nimic, nici măcar fâșâitul ciudat care îi atrăsese atenția mai devreme. Zâmbi acru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făceau ei acolo. Se întoarse spre Calistrat privindu-l întrebător. No, dacă facem așa de fiecare dată, nu știu unde vom ajunge, îi spuse Calistrat Ilenei, fără chef, trebuie să accepte de bună voie. Scutește-mă de sfaturi! Situația este cu totul neobișnuită, așa că apelăm la metode mai puțin ortodoxe. Băiete, începu bătrânul, iartă-mă, măi ficior, lucrurile aici nu sunt deloc simple. Vrei să-ți spun cum de am cunoștință de faptul că oamenii dispar? Păi, nu-i complicat deloc! Iată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gura de pomană cu el, spuse Calistrat. Taci! se răsti ea la el. Se întoarse apoi din nou spre inspector: Cristi, știu că îți vine greu să crezi dar gândește-te puțin! Chiar ție ți s-au întâmplat unele lucruri neobișnuite de când ai venit aici. Amintește-ți numai de noaptea de pe malul lacului! Vezi că te contrazici singură! Explicația care mi-ai dat-o atunci a fost că sufletele morților ies din apă și vor să-i tragă după ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sfaturile, dintr-o dată își dădea seama că moșul îi spune povești. Iarăși vorbea despre vâlve și ființe fantastice în care el nu credea de loc. În fața ochilor văzu chipul Ilenei, pe mână încă simțea atingerea ei plăcută și lumina aceea neobișnuită din privirea ei. Îi spusese ceva înainte de a pleca la drum. Îl rugase să fie ascultător și să aibă răbdare cu Moș Calistrat. Gândurile care îl frământaseră până mai adineauri dispă ruseră ca prin farmec. Mintea i se golise, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau bezmetici ca de un zid invizibil dincolo de care nu puteau străbate. Inima lui Cristian Toma bătea cu putere. Ceea ce vedea în fața ochilor era cu totul neobișnuit. Nu i se mai întâmplase una ca asta niciodată până atunci și nici măcar nu auzise vreodată de așa ceva. Dacă nu ar fi simțit strânsoarea moșneagului pe brațul său, ar fi crezut că este prins într-un coșmar din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă acesta spre toiagul de alături, mă așteptam să fie mai greu. Bătrânul plescăi din buze nemulțumit. Se uita când la inspector, când la toiagul de lângă acesta. N-ai văzut nimic neobișnuit cât timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase să joace rolul învățăcelului care primește informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerut să mă crezi, tu m-ai întrebat. Iar mă aburești! Nu uita că tot așa gândeai și mai dăunăzi, după care te-ai convins. Oricum, nu vârsta mea este importantă în acest moment. Vezi, tu reprezinți ceva cu totul neobișnuit, cu tine lucrurile nu sunt în bună rânduială. Nu ești localnic dar mai ales nu ești fiul meu, nici măcar rudă cu mine nu ești. Din câte știu eu, una ca asta nu s-a mai pomenit. Nici măcar domnița nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși consistent. Încet, ceața prindea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vă doresc călătorie plăcută pe drumul de întoarcere și... vizionare plăcută! Sunetul tonului ocupat arăta că interlocutorul său întrerupsese convorbirea. Mihailovici rămăsese cu telefonul în mână nedumerit. Chiar înainte să plece la drum cu transportul de arme, primise un telefon neobișnuit. Persoana de la capătul firului se recomandase ca fiind un om de bine ce încearcă să-l pună în gardă. Cu o voce cu accent puternic pe care nu izbutise să-l identifice, îi spusese că afacerea pe care tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu și-l putea explica. Lui îi plăcea să simtă pe obraji curentul de aer curat de afară. Acum dăduse drumul instalației de aer condiționat la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre podul de pe care tocmai venise. Asta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură-cască. „Și lasă-ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu sîntem siguri dacă și-a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămînea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întîmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stîrnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcîndu-și capul Într-o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncînd Încă o privire peste ultima pagină În care se vorbea despre el, văd o floare, o floare neobișnuită, care la Început mi s-a părut a fi o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În lumea morților, ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
statele democratice și de drept suficient de abile ca să atingă aceleași scopuri fără a trebui să recurgă la mijloace atât de primare, atât de medievale. Tocmai în această situație complicată și-a dovedit ministrul de interne anvergura sa politică și neobișnuita sa flexibilitate tactică și strategică, cine știe dacă nu prevestitoare a unor destine mai înalte. Două au fost hotărârile pe care le-a luat și ambele importante. Prima, care mai târziu avea să fie denunțată ca samavolnic machiavelică, constând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o cunoaștem deja, prin urmare nu are rost să pisăm apa în piuă. Cu toate acestea, e firească dorința de a ști și întrebarea a fost pusă de multe ori, fie de jurnaliști străini, fie de autohtoni, din ce motive neobișnuite nu se produseseră până acum incidente, altercații, tulburări, scene de bătaie sau ceva mai rău între cei care votaseră în alb și ceilalți. Chestiunea dovedește din plin cât de importante sunt unele cunoștințe elementare de aritmetică pentru exercitarea riguroasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din urmă, după ce a ocolit și răsocolit pentru a dezorienta orice eventual urmăritor, i-a lăsat la ușa clădirii cu birouri unde se află firma de asigurări&reasigurări. Portarul nu apăru ca să afle cine intra la o oră atât de neobișnuită pentru rutina unei clădiri cu birouri, e de presupus că cineva l-a convins cu vorbe bune în seara zilei de ieri să se ducă devreme la culcare, sfătuindu-l să nu se despartă de cearșafuri, chiar dacă insomnia l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nevoită să-și arate galoanele în orice moment ca să se facă ascultată, cine mă cunoaște știe că nu fac parte din această categorie, stați jos, stați jos. Puțin stânjeniți, adjutanții se așezară, conștienți că, orice s-ar spune, era ceva neobișnuit în situația respectivă, doi vagabonzi luând micul dejun cu o persoană care, în comparație cu ei, părea un dandi, ei erau cei care trebuiau să-și miște devreme fundul din pat și, mai mult, trebuiau să aibă masa pusă și servită când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu sunt la curent cu relația furtunoasă dintre comisarul care se apropie și ministerul de care depind, de aceea cred că și el face parte din operațiune și a venit să verifice dacă totul este în conformitate cu planurile. Nu pare ceva neobișnuit. Deși la anumite nivele ale breslei începuse deja să se murmure că ministrul nu era satisfăcut de treaba comisarului, și dovada stă în faptul că ordonase întoarcerea adjutanților, lăsându-l pe el în suspensie, alții spun stand by, murmurele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult cu mine decât cu tatăl lor. — De ce nu mi-ai îngăduit niciodată să-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să-l cunoști? Mi-a zâmbit și zâmbetul ei era cu adevărat foarte dulce, apoi a roșit puțin. Era neobișnuit ca o femeie de vârsta ei să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-i placă atât de mult Parisul pe care îl vedea pentru prima dată (nu mai conta acum vizita făcută cu tânăra lui mireasă) și-i accepta fără nici un fel de uimire priveliștile care trebuie să-i fi părut destul de neobișnuite. Eu, unul, am fost de o sută de ori la Paris și absolut întotdeauna mi-a dat un fior de emoție. Nu pot nici măcar să umblu pe străzile orașului fără a mă simți în pragul unei aventuri. În schimb, Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căror visuri, ori citind. Foarte ciudate erau și gusturile lui în materie de lectură. Uneori îl găseam aplecat cu atenție asupra poeziilor lui Mallarmé, pe care le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb ce emoții neobișnuite o fi obținând din acele cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii lui fantaste. Era întru totul neobișnuit să observi că până și în starea aceea de slăbiciune a trupului nu se gândea câtuși de puțin la confort. Lui Stroeve în schimb îi plăcea comoditatea și în atelierul lui erau două fotolii tapisate și un divan mare. Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spirit al ei propriu. Dacă Strickland o impresiona într-un fel, era inevitabil fie să-l iubească, fie să-l urască. Ea îl ura. Și apoi îmi închipui că intimitatea de fiecare zi cu bolnavul o afectase într-un mod neobișnuit. Îi ridica mereu capul ca să-l hrănească și i-l simțea greu în mâna ei. Când îi dădea de mâncare îi ștergea gura senzuală și barba roșie. Îi spăla membrele acoperite cu păr des și când îi ștergea mâinile, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]