7,995 matches
-
masa de disecție a cercetătorului analitic, atunci vom intra în turnul de fildeș al ontologiei sale și ne vom zăvorî în el o dată pentru totdeauna, ajungînd să vorbim despre o filozofie a cărei legătura cu realitate este fie una cu neputință de găsit, fie una atît de firavă încît pune sub semnul întrebării întreaga ontologie. Dacă, în schimb, vom încălca dorința lui Noica, judecîndu-i cărțile din perspectiva biografiei sale, atunci etanșeitatea turnului de fildeș va putea fi străpunsă: opera nu va
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
absolute, verdictul acesta ne suna ca un afront adus semeției imaculate a conceptelor. Tocmai de aceea îl priveam cu reticență și în sinea noastră îl judecam nemilos, spunîndu-ne că cine degradează filozofia la nivelul unei scălîmbăieli artistice o face din neputința de a se ridica la treapta filozofiei conceptuale. Acum însă, cînd aburii fanatismului conceptual s-au risipit, nu pot să nu-i dai dreptate profesorului. Ion Ianoși spunea adevărul: filozofia e artă a cuvintelor, și nu știință a cunoștințelor. Prin
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate", ci ale umilității asumate. Omul, socotește Ionescu, "crede în Dumnezeu din slăbiciune". Nu forța morală, convingerea, noblețea și alte asemenea "gogoși" ne îndreaptă spre devoțiune, ci propria noastră neputință. Avem a face, constată Sergiu Miculescu, cu un "creștin revoltat, din familia lui Iov. Natură ciclotimică, oscilează între extaz și circumspecție. Ocolind structura bisericească ce i se pare degenerată, formalizată, Eugen Ionescu apelează compensator la forme primitive ale metafizicului, precum
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
falsifice semnificația și importanța aderării României la Uniunea Europeană. Văd în figurile acrite și în meșteșugitele relativizări ale importanței momentului veșnica mentalitate de pomanagiu a atâtora dintre români. Oameni care au practicat decenii în șir relativismul abordând o filozofică perspectivă a neputinței și nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea am merita să ajungem: în lumea civilizației și a bunăstării occidentale. Mefienți peste măsură, acești preoți ai "nealinierii" și spaimei de confruntare dau dovadă de-
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
cu o avalanșă informă de cunoștințe aruncate cu lopata. Urmarea este că falia dintre impresia pe care textul o face asupra cititorului și putința aceluiași cititor de a primi grindina de erudiție se cască pînă la dimensiunile unei prăpastii cu neputință de acoperit. Deznodămîntul e unul previzibil: cititorul, simțindu-se asfixiat, închide cartea, iar autorul, neputîndu-se face plăcut, moare necitit. Citindu-l pe Culianu, gîndurile acestea îți vin în minte prin contrast, și asta fiindcă nici una din aceste metehne nu pot
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
domnului Nicolae Manolescu de prin 2003 În care vede În Securitate salvatoarea României din punct de vedere economic și din toate celelalte puncte de vedere după Revoluție, este un elogiu pe față al Securității și de fapt o recunoaștere a neputinței de a mai schimba ceva. Constatarea sa este că Securitatea a salvat din toate punctele de vedere de la Revoluție Încoace România și că este atât de puternică pe poziții, În primul rând economice, sociale, politice, media ș.a.m.d. Încât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
oricum sunt pe un grad mai jos de vinovăție față de cei care i-au constrâns, că nu se consideră vinovăție decât vinovăția liberă, nu vinovăția obținută prin constrângere, teroare și alte metode, acolo putem pune totul pe seama slăbiciunii omului, pe seama neputinței sale de a se apăra În fața sistemului și a unei cedări dacă vreți vinovate, dar nu o vinovăție integrală, este o vinovăție dacă vreți obținută așa cum la Pitești cei din banda lui Țurcanu ca să Îi implice și să Îi maculeze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
vedea de analiza temelor teologice făcîndu-l să pară, în ochii apropiaților, o ființă înzestrată cu o utilitate precisă. Și în ciuda lentorii generale și a calmului din care aproape nimeni nu îl putea scoate, hotărîrile pe care le lua erau cu neputință de întors din cale. Ce hotăra era bun hotărît, și nici Dumnezeul căruia îi închinase viața nu ar fi putut să-l facă să se răzgîndească. Una peste alta, tăcerea încăpățînată, puterea de muncă, diformitatea planturoasă și liniștea firii sale
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
socio-culturale al căror specific este dat de numeroase și infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
a face capital politic prin etichetarea adversarilor. La o scară mai mică și, evident, cu voce joasă, conflictele aveau și o astfel de componentă de neimaginat: între cei care se pretindeau "mari bărbați" și "ceilalți". Evident, era o formă a neputinței de a-ți surclasa adversarul altfel decât o făcea "omul infect" al lui Marin Preda. Toți cei acuzați de Antonie Iorgovan au un cu totul alt profil psiho-politic decât garda veche, provenită din structurile de partid și din tradiția primitiv-violentă
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
de înger/ care mă privește./ Ne întîlnim în lumile încrucișate -/ cei care-mi seamănă voiesc sufletul meu/ zadarnic să-l fure./ Eu știu care din noi e cel adevărat;/ din orice altă imagine a mea/ lipsește imaginea mea despre tine" (Neputința luminii). Această semantică a oglinzii creează drama pierderii eului "adevărat" în nenumărate fețe ale aceluiași chip, cum spune poetul în Colind de toamnă, ivind întrebări neliniștite despre identitate și destin. De aceea, "portretele" lui Varujan Vosganian nu sînt picturale, nu
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
nu doar din generația lui. își face meseria cu studiu și frămîntare, caută și se caută și în cel mai mic gest, în tăceri, în misterul unui cuvînt. Victor Rebengiuc, domnul Rice, dă greutate acestui spectacol, neezitînd să-i cerceteze neputințele personajului său. Molly nu vedea și era fericită... Niciodată nu o să înțelegem pînă la capăt experiența altuia, esența ei. Nici intensitatea bucuriei, nici a suferinței. Nici fricile, nici disperările. Sînt situații cînd imaginația recuperează cîte ceva. Cînd poate să fie
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
nu doar din generația lui. își face meseria cu studiu și frămîntare, caută și se caută și în cel mai mic gest, în tăceri, în misterul unui cuvînt. Victor Rebengiuc, domnul Rice, dă greutate acestui spectacol, neezitînd să-i cerceteze neputințele personajului său. Molly nu vedea și era fericită... Niciodată nu o să înțelegem pînă la capăt experiența altuia, esența ei. Nici intensitatea bucuriei, nici a suferinței. Nici fricile, nici disperările. Sînt situații cînd imaginația recuperează cîte ceva. Cînd poate să fie
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
-ntunecata stradă Popov, împiedicându-ne la tot pasul, zdrelindu-ne picioarele până-n ușa bisericii. - Din acel moment a încetat, a decedat prietenia mea cu Balduin de Sm, spuse Vladimir, privind abajurul cu murdărie de muscă. Intimitatea, confesiunea au devenit cu neputință. N-am mai vorbit între patru ochi despre poezie, subiectul implică dragoste. De câte ori ne vedeam, se stabilea între noi un soi de complicitate malefică. În loc să ne apropie ne depărta. Ochiul meu, introdus prin crăpătura zidului, ochiul-martor al liturghiei perverse, era
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
sunt, acești străluciți creatori români de azi n-au loc. Campania dezlănțuită împotriva unora din vârfurile intelectuale trădează o imensă neîncredere în cultura română ca atare. Cantonați îndărătul unor metereze meschine, vag marxizante, o seamă de personaje, profund afectate de neputința de a ieși din cercul obscur unde i-a proiectat insignifianța operei, vorbesc de ,vetustețe", de ,respingerea modernității" și de blocarea ,dezbaterilor de idei". Afirmații una mai gogonată decât alta. E păcat că un critic în al cărui talent am
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
socio-culturale al căror specific este dat de numeroase și infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă și lipsită de pertinență tematică. Tot ce poți face, ca istoric al filosofiei, este să pomenești părerea îndeobște împărtășită cu privire la un filosof, adăugînd imediat că o asemenea părere nu poate avea
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
cu opere și oameni de înaltă ținută morală și valoare. Iată cum îl definea Dominique Quehec, în avanpremieră unei întâlniri cu marele gânditor: „Cioran, scriitor român de limba franceză, este unul dintre cele mai mari spirite ale secolului 20. Cu neputința de a fi clasat, el este autorul unor savuroase aforisme al căror humor este plin de profunzime filozofica asupra lumii și asupra vieții”. Dimineață de sâmbătă a început senina și luminoasă, o zi binecuvântata, cu un cer albastru în care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Ce este religia pentru mine? O închinare în fața marilor taine cosmice, o tehnică a actualizării în conștiință a acestor înfricoșătoare permanențe.” (p. 55) Potrivit acestei optici, sacrul e sinonim cu partea ininteligiblă a lumii, în univers existînd atîta dumnezeire cîtă neputință de a o înțelege zace în noi. Neavînd fibră mistică, Pandrea respinge rugăciunea, în care vede bîiguirea ineptă de silabe rostite la ananghie, dar admite rostul meditațiilor cu bătaie speculativă. „Eu accept meditația, mai puțin rugăciunea.” (p. 85) Dar cum
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
ce este trădarea, despre iluzia iubirii absolute care nu poate să fie decît cea a lui Dumnezeu. Isus, dubla lui alcătuire, din om și din dumnezeire, este copleșit de suferință. Liniile delicate ale feței, expresia mîinilor vorbesc despre durere față de neputința omului și despre supunerea lui față de ceea ce trebuie să se întîmple. Pe peretele de vizavi, Răstignirea. Un autor contemporan cu Leonardo da Vinci, al cărui nume rămîne aproape necunoscut. Mă apropii și de acest perete și mi se pare uluitor
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
grave din partea rușilor ale înțelegerilor convenite între aliați și ale angajamentelor internaționale. Învinovățirea cea mai evidentă pe care o putem aduce anglo-americanilor e că n-au avut măcar curajul să-l prevină atunci cinstit pe Maniu și opoziția română de neputința lor și de hotărârea calculată, categorică, de a nu interveni, ținând cont de riscuri, în acea fază. Poate că am fi evitat în acest caz sacrificii zadarnice . » În 1947, România rămăsese singura monarhie din blocul răsăritean. După abdicarea regelui Mihai
Abdicarea Regelui Mihai I. Priveşte înapoi cu mânie, 30 decembrie 1947 () [Corola-journal/Journalistic/40048_a_41373]
-
este, în viziunea presei portocalii, departe de a fi terminat, ba mai mult, poate fi chiar "un beneficiar al victoriei USL". Andreea Pora scrie într-un editorial pentru Revista 22 că Traian Băsescu, în resemnarea sa, își "linge orgoliul și neputința", după ce a fost nevoit să numească un premier care nu se încadrează neam în portretul schițat într-una din conferințele de presă din timpul campaniei electorale. Jurnalista consideră că inima politică a lui Băsescu nu s-a oprit din bătut
Băsescu nu e terminat, ci doar rănit. Cine mai mizează pe președintele-jucător by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40251_a_41576]
-
de la colegii mei de la România literară, cînd am împlinit patruzeci de ani. Desenul în alb și negru este puternic. Viu. Ca și scrisul acestui uriaș artist, Paul Bortnovschi. Uneori, cînd nu merg duminica la Sf. Liturghie, învinsă de spaime și neputințe, mă așez pe scară și privesc liniile, cuvintele: Revizorul, Gogol, ‘971, Regia Lucian Pintilie, Se trag clopotele... le aud, mereu, de aproape, de departe. „Lucian, iartă-mi scrisul, primește gîndul doar. Și gîndul e limpede ca lacrima, totuși lacrimă. În
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
și a ignoranței noastre. Din momentul în care cel informat, cel puternic și cel înstărit își subestimează partea de ignoranță, infirmitate sau sărăcie, din clipa în care ei și le simt fără să și le conștientizeze, devin răi, veninoși, necruțători. Neputințele pe care le observ la semenii mei, dar care nu sunt și ale mele, nu mă fac neapărat insensibil la nenorocirile lor. În schimb, mă anesteziază total infirmitățile de care fără să știu sufăr și eu. Ca și când - lucru ciudat! - nu
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]
-
lapidar, dar în genere criticul care a înțeles ceva se poate exprima scurt și limpede, modul prolix de argumentare fiind semnul unei gîndiri confuze. Dar chiar și așa, ce anume stă în miezul unui text rămîne „lucru în sine“, cu neputință de atins prin comentarii, de aceea pînă și cele mai ingenioase interpretări nu sînt oblice pe spiritul textului, căci nu vin în atingere cu el. Orice text e un pretext pentru etalarea unei fantezii explicative care adesea îi depășește litera
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
și cele mai ascunse gânduri ale consătenilor” (Cronică sătească). Frecvența interdicțiilor justifică o revelație acceptată: vinovă- ția de a te naște, laolaltă cu renunțarea la feminitate, în favoarea unor simboluri existențiale (sângele, singurătatea, moartea). De altfel, drama comunității are în centru neputința alegerii între singurătate și - cuvânt necunoscut celorlalți - însingurare. Tabloul degradă rilor din Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]