9,277 matches
-
narațiunea centrală, dându-i relief, culoare, varietate. Elicio își cântă dragostea ideală, copleșitoare și statornică, cu accente vibrante, pătrunse de sinceritate mișcătoare, și suferă din pricina nepăsării ființei iubite. Erastro, într-un registru mai puțin diafan, îl însoțește în această adorație nesfârșită. Intriga curge lin, între exaltarea iubirii ideale și chinurile sentimentului neîmpărtășit, apele învolburându-se abia către final, când tatăl Galateei, Aureliano, hotărăște s-o mărite cu un bogat păstor portughez. Disperată, fata se lasă înduplecată de tăria sentimentelor curate ale
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
să despartă apele: "Trimite-ți gândul galben să aleagă/ din praf, bob de nisip și bob de mei./ Trimite-ți gândul înainte dacă vrei,/ și dacă poți, acolo unde zarea se încheagă/ din aer, întuneric și din gol/ la începutul nesfârșitului ocol." Un gînd lutos, trăgînd spre pămînt, dar neștiutor de rosturile lui, regăsind în lume iureșul din jocul ielelor. "Să poți vedea deodată moneda'n două fețe,/ să fii unde ți-e gândul, și să te vezi apoi/ în locu
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
pe deasupra suprafețelor energiei sale fără niciun efect, conturînd un trecut lînced ("Pentru sute de ani pereții bisericilor au plîns fără chip, au plîns în balanță pe talgerul gol cu atîta sfințenie încît se auzeau zefiruri prin pîntecul gravid, sfinții prin nesfîrșitele convertiri, bibliile tipărite pe coajă de arbori, tînguiala Anei, zborul lui Manole" - Istorie și fapte) ori un lamentabil viitor: "Mîine soarele va răsări sub nori / și lumea va fi o simplă fosilă. / Ninge de anul nou, fără colindători, / buhaiul își
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
recentă - ambiguitatea poziției Vaticanului în raport cu fascismul - ele sunt un exemplu al credinței de nezdruncinat a autorului că omul nu este decât un animal într-o cușcă. Aceste chipuri, cu ochi inexpresivi și o gură căscată, neagră, punte spre un abis nesfârșit, sunt o clară dovadă a originalității picturii lui Francis Bacon. Spre deosebire de pictorii pe care i-a admirat, Bacon n-a pictat inspirat de "realitatea" unui model. Pictura englezului s-a bazat aproape întotdeauna pe fotografii, chiar și în cazul portretelor
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
Morane, eroul din Bărbatul care iubea femeile? - se întâlnește cu romancierul Adolfo Bioy Casares în al cărui roman, Invenția lui Morel, avem aceeași intuiție, eternitatea există numai în hologramă, cu anticipație 3D-ul actual, acolo povestea de dragoste este retrăită la nesfârșit cu aceleași cuvinte și gesturi, sfidând moartea care s-a instalat definitiv pe insulă, astfel se și explică rolul acordat de Truffaut repetiției unor fraze sau imagini cheie. Filme precum De-ar veni odată duminica! sau Dragoste în fugă se
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
mea deoarece am ascuns bine acest lucru, mi-era atât de rușine. Am știut că nu era ceva normal sau sănătos deoarece îmi făceam rău prin faptul că mâncam dezordonat. Era drogul meu, dependența mea. Este ca un cerc vicios nesfârșit", a spus Nicole Scherzinger pentru revista Cosmopolitan, conform contactmusic.com. Cântăreața, în vârstă de 36 de ani, a declarat, totodată, că și-a dat seama că suferea de o formă gravă de bulimie când a leșinat în timpul unui turneu. "Începusem
Nicole Scherzinger a dus o luptă "paralizantă" cu bulimia by Sorina Ceugea () [Corola-journal/Journalistic/71226_a_72551]
-
a aduce un fenomen istoric în amintire, este nevoie de o minimă distanțare de el. Iar dacă universul romanului este unul postrevoluționar, personajele care îl populează sunt reprezentanții unei perpetue tranziții, ce pare să se repete, aidoma unei spirale, la nesfârșit. Așadar, ne aflăm în 1992, an în care regizorul francez Alain Basile Carlasse vine în București pentru a monta la TNB Colonia penitenciară a lui Kafka. Este un scenariu plauzibil, doar că francezul nu este tout ŕ fait francez. Și
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
atunci când Eugčne Ionesco, și el pe un pat de spital întreba " Dar unde este adevăratul Cioran, unde s-a dus?". Cioran suferea de Alzheimer. În acest rol a fost distribuit românul Constantin Cojocaru. Rolul a fost jucat într-o iluzie nesfârșită. După acest spectacol eu am înțeles mai bine cuvântul "efemer", precum și cuvintele "gingaș" și "vulnerabil". Spectacolele sunt bune când actorii sunt buni și actorii sunt buni când regizorii sunt buni și regizorii sunt buni când actorii sunt dăruiți, cinstiți, sinceri
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
sistem comod și eficient, în care duceam vieți separate în case separate într-un mic târg curat și lipsit de pericole. Aveam parte de flirturi, necazuri, disperări, bucurii, un întreg mecanism de încâlceli și descâlceli ale vieții care continua la nesfârșit, dar rămăseserăm în esență aceiași doi oameni care se căsătoriseră și divorțaseră, doar că într-un altfel de echilibru: aceleași planete, alte orbite, același sistem solar. Dar la nevoie, o nevoie adevărată, un accident frontal de mașină care ar fi
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
nici un țel anume. El e supus unei creșteri vertiginoase în care valorile sunt înlocuite cu simulacre ce întrețin aparența valorilor. Tot ce pare real e de fapt un simulacru de realitate. Întreaga existență este un joc al aparențelor multiplicat la nesfîrșit. Și, dacă îi dăm crezare lui Baudrillard, chiar acesta e stadiul în care a ajuns omenirea. Ipoteza mea este că am depășit deja punctul de ireversibilitate. Că ne aflăm deja într-o formă exponențială, nelimitată, în care totul se dezvoltă
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
dăm crezare lui Baudrillard, chiar acesta e stadiul în care a ajuns omenirea. Ipoteza mea este că am depășit deja punctul de ireversibilitate. Că ne aflăm deja într-o formă exponențială, nelimitată, în care totul se dezvoltă în vid, la nesfîrșit, fără a putea fi surprins într-o dimensiune umană, în care se pierd în același timp și memoria trecutului și proiecția viitorului, și posibilitatea de a integra acest viitor într-o acțiune prezentă. Ne-am afla deja într-o stare
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
decreație. Eul se trezește în centrul unui cataclism, totul se prăbușește în jur, spațiul vital se arată tot mai meschin, copiii se nasc bătrîni, bătrînii nu se-ndură să mai moară: "căzuse-n genunchi în noroi și-acum se tîra / nesfîrșite stoluri de păsări necunoscute treceau/ în zbor jos dintr-o zare în altă zare / își ținea capul deasupra mlaștinilor dospinde / ar fi vrut să se ridice dar era atît de obosit / rupsese toate nodurile și-acum se tîra eliberat / înlăuntrul
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
cer numai răgazul de a mai scrie câteva cărți. - O călătorie e totdeauna o descoperire a ta și a naturii, care mai ales - în cazul unui poet de talent - are surpriza de a fi privită (o singură dată numai, în nesfârșita ei istorie de generații) dintr-un punct de vedere unic și irepetabil. "Te salut, bătrân ocean!" striga Lautrčamont, și, auzindu-l, oceanul probabil s-a întors pe o rână, uimit de vocea lui... - Să-ți spun care a fost descoperirea
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
Modern Art, la Hollywood se decernează primele trofee ale Academiei Americane de Film, Candide a lui Voltaire este declarată o operă obscenă în SUA... Mihail Afanasievici Bulgakov îi scrie lui Stalin celebra scrisoare, tulburătoare, plină de disperare, la capătul unor nesfîrșite persecuții și umilințe, a încercărilor de a părăsi țara, pe termen scurt sau lung: Se împlinesc zece ani de cînd am început să mă ocup de literatură în U.R.S.S.(...) La sfîrșitul celor zece ani, cu puterile sleite, fără să
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
des sieclesť. De maladia noastră au pătimit atîția în cursul timpului. De ce-om mai pătimi și noi? Ce părere o fi avînd bunul Dumnezeu despre asta?". Conștiința scriitorului, care admite faptul că "n-o fi, poate, viața o repetiție nesfîrșită, dar - în fond - ni se oferă cam aceleași teme care se ofereau strămoșilor noștri, aceleași motive și laitmotive le dibuim, le surprindem în această universală fierbere", se deschide spre un orizont mai larg, dîndu-și seama de zădărnicia supraaprecierii efortului personal
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
se exprimă prin ricoșeu, prin viziuni cosmogonice ample ce sugerează erotismul universal, ai cărui actanți sunt principiul masculin și cel feminin". Versurile ce urmează (o mostră: "marea/ la picioarele mele/ dând din valuri/ din șolduri/ din spume// Se leagănă/ la nesfârșit/ nimfomană") desăvârșesc medalionul critic realizat de Georgeta Adam, pentru exigenta revistă Litere. O societate perfectă Ne îndreptăm cu pași repezi spre o societate în care știința va fi sufocată de ideologie. Asta-i concluzia firească pe care o tragi aflînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
elev în clasa a XII-a a Colegiului Național "Mihai Viteazul" din București (câștigător al Premiului I pe țară, pentru clasa a XII-a, și al Premiului oferit de România literară), o afirmație a lui Mircea Horia Simionescu din romanul Nesfârșitele primejdii ("Romanul ș...ț poate fi considerat mai curând un produs al gustului legiunilor de cititori, decât al personalităților care l-au scris."): "Desigur, emițătorul e dezgustat de această condiționare a produsului literar. Cum poate autorul să-și comunice personalitatea
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
asemeni, de remarcat e scena sosirii rușilor în Capitală. Pentru moment, ei au făcut impresie cu marile camioane americane "Hanomag", printre care "mai mârâiau și câteva Zissuri rusești". Impresie înșelătoare, pentru că după ele, s-au scurs zile în șir "convoaie nesfârșite de căruțe, care înaintau ca dricurile de înmormântare", conduse de bătrâni certați rău cu geografia. întrebau mereu dacă Berlinul e departe și câți kilometri mai sunt până acolo. Memorialistul conchide semnificativ: "De la "Sehr gut" la "Harașo". Culoarea pitorească și atmosfera
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
a purității etc., etc. se dezvăluie un parcurs impresionant în care se angajează fără precauții o devoțiune de misionar, o conștiință de geometru, o mînă de meșteșugar și o enormă predispoziție ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
sufletesc al poetului se cere împărtășit (în trei limbi) ca un imn închinat Armoniei universale: "Îmbracă-te lumină în frunză/ Tu, clorofilă, tainic sefirot/ În mireasă.// Armonia vie/ E cântul/ Care schimbă lacrima/ În floare de nuntă/ Și ține la nesfârșit în palme/ Cerul și pământul." (Cânt, p. 10). Nu știu cât succes vor avea versurile lui Ioan-Petru Viziteu în rândurile cititorilor francofoni și anglofoni. Ținuta grafică a volumului Tăcerea de clopot este însă remarcabilă, pe măsura ambițiilor trilingve ale poetului.
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
am pictat e limita a tot ce sunt; iar ne-limita mea e chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Sper să ne putem regăsi împreună cu alesul dumneavoastră discernământ, recunoscându-ne înfățișarea Dumnezeiască în plină lumină, fiindcă restul nu e decât o nesfârșită singurătate". Un gând care face cumva ecou unei cugetări a lui Da Vinci despre îmbrățișarea demiurgică, - "partea de dumnezeire", scria el - proprie marii picturi. Zicea Leonardo (înTrattato di Pittura): "Pictorul e stăpân peste toate lucrurile ce se pot ivi în
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
Nu lecturile și contactele intelectuale au ținut-o atât de trează, ci teama pentru mama ei și dorința de a o salva. Spaima i-a acutizat sensibilitatea, creând arcul voltaic prin care legătura cu țara sovietizată a fost permanentă, reală, nesfârșit de dureroasă. Era o luptă personală. Ea se desfășura pe fondul unor fierberi generalizate în Paris și în tot Occidentul. În 1950, Coreea de Nord, a lui Kim Ir Sen, sprijinită masiv de Stalin, atacase Coreea de Sud, proamericană. Războiul din Coreea va dura
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
se fure un pic de căldură. Și înnebunesc când aceste sărutări se așează din nou ca niște păsări călătoare întoarse pe chipul meu. Inimă Mi-a plecat inima era încă vie, încă însetată să bată drumurile pacea ei e dansul nesfârșit de inimă care trece dintr-un piept într-altul și care nu mai are sânge a rămas pe pavaj, a supt-o parcul pe toată paiața din tabloul natural fetița care și-a pierdut chibriturile pictorul deșerturilor cea care e
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
de pe stradă cât am putut duce în viața mea...ce să fac, să umblu cu un carton pe piept <<eu nu sunt vinovată>>? eu nu am luat bani de la stat pentru câini? Toate emisiunile care de câteva zile dezbat la nesfârșit pe tema acestei nenorociri nu au făcut altceva decât să scoată toată ura din oameni, indiferent de ce va fi, indiferent de turnura pe care o vor lua lucrurile, vinovați sunt cei care nu făcut nimic, care au luat banii și
Tanța, scuipată pentru un maidanez by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72432_a_73757]