6,179 matches
-
toți de aceste libertăți esențiale, ori până la urmă nu se mai bucură nimeni. Există patru principii în toate: al vieții, al mișcării, al generației și al corupției. Unirea, adică Unitatea Esentiala-Dumnezeu, îl leagă pe primul de al doilea în lumea nevăzuta ; Spiritul, adică Arta-transformari, pe cel de-al doilea de al treilea în regiunea Soarelui ; iar Natura-mama, adică Pshysis, Sufletul Viu care e parte din Sufletul lui Dumnezeu, pe al treilea de al patrulea în regiunea Lunii. Luna este acum proprietatea
O NOUA CUPOLA PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348078_a_349407]
-
Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat în vise... Și-n tăcere. Te-am așteptat în gânduri Ce-au trecut. În leagănul de val, Și-n adiere De vînt... în timpul Nevăzut. Tu ești măsura Timpului ce curge Și-a celui Care încă n-a venit. Ești lacrima Ce-n inima mea plânge Că nu mai vi, Deși eu te-am dorit. Aștept nerăbdător Când vine seara Sub Eminescul tei Să ne-
CHEMARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348118_a_349447]
-
ce frumoși-s trandafirii! Ce petale, ce culori... Nici pe culmile gîndirii , Prin strădaniile firii, Nu am izbuti creerea, Celei mai mărunte flori. Ce vorbesc de flori mărunte, O petală poți să faci? Cu parfum să fie-umplute Și cu fire nevăzute, Tainic să fie țesute Și culori să îi adaugi? Poți să faci tomate sau un spine? Sau o frunză s-o creezi? Doar o boabă eu știu bine, Nu poți face , nu-o poți prinde. Nici un vrej măcar la vie
ŞTII TU CINE-I CREATORUL? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347554_a_348883]
-
Oprește-te, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față ca și când intenționa să se prindă
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
dau sentimentul că o logică superioară intervine discret pentru a mă bucura cât mai mult de aceste lecturi. Astfel, zilele trecute, bunul meu prieten, Roni Căciularu, scriitor de forță și subtil comentator al evenimentului din imediata apropiere sau a celui nevăzut dar prezent, a publicat o frumoasă recenzie a volumului „Calendele măgarilor”. I-am mulțumit, însă surpriza avea să vină din altă parte. Primesc un telefon de la domnul Ivan Lungu, până atunci, pentru mine, un necunoscut, care mă roagă să-i
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
și Maria negăsind loc de găzduire, Dumnezeu Cuvântul s-a născut într-o peșteră. Nu există un alt semn de mai mare smerenie decât acesta pe care ni l-a dat nouă oamenilor, Pronia Divină: Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute să se nască într-o iesle și să fie încălzit de măgarul pe care călătorise Sfânta Fecioară și de boul luat de Iosif la drum pentru plata dajdiei împărătești. Facem aici legătura cu cele spuse de Dumnezeu că boul și
NAŞTEREA DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347679_a_349008]
-
urât de tot de rădăcini groase, simțind cum i s-au zbrelit coastele și cum i-a pârâit un picior. Iaca, s-a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos, dihăniile ieșiră din el și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile bradului. Zăpada rece ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
aproape De lumină, de soare să fim ! Acolo, în mânăstirile cu cimitire (În care este lăsat trupul- amintire) Clădite aproape de castelele de nori În care se aud angelice cântări Închinate cu dragoste, cu smerenie Cu evlavie, la utrenie și vecernie Dumnezeului nevăzut din înălțimi Duhului Sfânt, Fiului, Sfintei Treimi Iubire, cheamă-ne să fim Mai aproape de Soare, Lumină să devenim! Referință Bibliografică: Iubire pentru Dumnezeu / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1191, Anul IV, 05 aprilie 2014. Drepturi de Autor
IUBIRE PENTRU DUMNEZEU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347738_a_349067]
-
litere de aur că sunt ultima ramură a romantismului terestru. M-am născut din întâmplarea clipei și am trăit în tumultul alergărilor. Am poposit scurt timp doar, în drumul urcușului pe care voința și dorința mă aruncaseră în cerințele de nevăzut ale ceea ce spun unii că-i destin. M-am luptat în disperarea momentului să-i țin calea și să-i explic dorințele mele. Si el, nu m-a ascultat, la fel ca tine. Tu și destinul mi-ați încătușat visele
DESTIN de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350032_a_351361]
-
eu, vă spun că nu sunt prada unor preziceri fie ele tulburător de advărate, ci propria mea gândire a născut și monștrii si stelele care mi-au cântat victoria și căderea și Înălțarea... M-am prăbușit în adâncul peșterilor cu nevăzute adâncimi și am țâșnit ca un vârtej de lumină aruncat direct în mijlocul soarelui pe timpul verii. M-am pravalit în singurătatea romantismului și am spus de la început că destinul mă pregătea pentru o altă epocă în care sufletele mărturiseau iubirea și
DESTIN de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350032_a_351361]
-
fuseseră cuprinși de uimire dar și de o mare frică. Ei au povestit cum Iisus a luat coșul acela, a rostit o rugăciune și a început să împartă peștii și pâinile care săltau în coș ca și cum cineva cu o mână nevăzută punea totul acolo împingând acestea în sus peste marginea coșului. Văzând aceasta toți cei aflați acolo întindeau mâinile către Iisus apucând ce se scotea din coș dar îndată ce se scotea ceva de acolo, alte pâini și alți pești se revărasau
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
în pliscul vulturilor - dinspre cer Pânza dragostei cu smerenie o prind Ea mă-nvăluie tainic, mă poartă ca-n mister Blând, în spirală, de lumesc mă desprind. Mă însoțesc: simfonia florilor, line adieri Lumina, dinspre sudul cald și parfumat Știute izbăvitoare nevăzutelor poveri Adio zile scurte, zic timpului îngândurat! Mi-e inima doar dor și vrerea o dorință Să-nlătur din juru-mi tot ce-i trecător Rămână eternă iubirea și-o veșnică credință Că valul ei asupra vieții fi-va triumfător! E
MISTERUL PRIMĂVERII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350057_a_351386]
-
Interesul publicului pentru eveniment era perfect motivat mai ales de darurile primăriei, respectiv un colac, o lumânare și un pahar de vin. Efectul era o năvală de nedescris a mahalalelor către centru însă reprezenta doar partea văzută a lucrurilor. Cea nevăzută, însă primordială, era fidelizarea bazinului electoral precum și creșterea încrederii populației în aleșii locali și cei ai puterii eclesiastice. Cu bani destul de puțini dacă stai să te gândești, mult mai puțini decât ce cheltuiau alții în campanii electorale prost organizate. Heheee
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
uit de preocupările mele intelectuale. În încăpere pășește același emisar, cu aceeași tavă. „Aleg să îmi joc viața la ruletă”, rostesc. „Cel puțin de data aceasta, măcar o dată în viață”, spun, și gust din ciupercile halucinogene. Emisarul Iadului se face nevăzut, iar în jurul meu încep să danseze siluete stranii, imateriale... Mă văd în labirint, urmărit de Minotaur... Alerg tot mai repede pentru a scăpa, pentru a nu fi ajuns din urmă de o fiară cu o atingere la fel de implacabilă ca și
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
neîntârziat va răspunde: “ Fie precum dorești, prinț al luminii. Dar ți-ai călcat promisiunea de a-mi păstra originea curată și acum trebuie să te las singur. Pentru că trebuie să vezi, în ceasul din urmă, cea de-a doua fatza nevăzuta a Lunii: eu sunt zeița pământului venită din cer, făcută din aceiași groaznică lumină din care e facut și Luna, sunt plină de senzualitate de bogăție și de mister în unu în doi și în trei. Eu aduc vântul și
ALEXANDRU SI LUCIAN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361769_a_363098]
-
Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt primele zile ale unui an nou. Poate fi o iluzie, dar eu chiar cred că ceva magic s-a petrecut la trecerea dintre ani. “Poarta nevăzută” a timpului a selectat, ca o sită deasă, aurul fin, al gândurilor frumoase și bune, lasând grundișul în urmă. Renaștem în fiecare an, cu frumusețea și puritatea pruncului din iesle, dar suntem așa de nechibzuiți, mereu, încât, până la Paște suntem
DESPRE SINCERITATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361788_a_363117]
-
așa, de drag, tuturor, ziarele locale, ce se distribuie gratuit. “Vecina! La 16-16,30 vine zugravul, c-am vorbit cu el!” mă atenționează, când sunt pe scările exterioare ale blocului, vecina de la 2. Două-trei vorbe, zilnic, au consolidat o relație nevăzută cu acești oameni...străini mie, la început. Abia atunci când am fost în situații dificile (procesele) și m-a întrebat avocata: „cine știe despre aceste lucruri?” mi-am dat seama că buna educație din familie, cu „rufele murdare se spală acasă
DESPRE SINCERITATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361788_a_363117]
-
luminoasă ce semăna cu o scară ce urca la ceruri. Între timp, crescusem și-am considerat că pe “scara” de lumină coboară entități stelare ce vin să ne viziteze Planeta. Uneori ,” stelarii” se lăsau văzuți de către pământeni, alteori se făceau nevăzuți. Explicația aceasta mi s-a părut mai apropiată de adevăr și pe aceasta o dau și eu nepoților mei, Alexia și Dimi lăsând-o moștenire și celor ce vor veni după ei. Nepoți de la ceilalți copii. Zborul în Cosmos, călătoriile
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
După care liniștea, oricum Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece copac Nerostite spaime dintr-o rugă Clipocește apa de subțire Ocolind cu teamă o pădure Peste care cade o secure Și retează nevăzute fire Păsări călătoare vin și trec Orizonturile care mint Țărmurile unui vechi Corinth Și darul otrăvit al unui grec Referință Bibliografică: Păsări călătoare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361812_a_363141]
-
cum îi zic eu, privesc, minute în șir, întinderea nesfârșită a mării, zborul pescărușilor, jocul delfinilor în larg și mersul norilor pe cer, care iau forme ciudate, copleșindu-mă cu figurile ce par a fi create de mâna unui sculptor nevăzut. Fiind pe înserate, soarele se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
împrospătare a sufletului cu puritatea nealterată încă a începuturilor. O regăsire de sine și, de ce nu, o speranță că neamul românesc nu se va stinge, nu se va pierde definitiv, nu se va topi în vijelia cu care un malaxor nevăzut mixează inexorabil vremurile, oamenii, continentele, națiile. Și dacă pe deasupra ai șansa să ajungi în Maramureș la vreme de iarnă, sigur te vei întoarce acasă cu o cruce în răscrucea sufletului, la care te vei închina luminat vreme de un an
DESPRE PĂRINTELE ISIDOR BERBECAR ŞI COMUNITATEA AUTENTICĂ DIN BOTIZA MARAMUREŞULUI VOIEVODAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361847_a_363176]
-
de pe scaun, s-a dus la el, i-a îndesat niște bani în buzunar, așa ca un nabab că nici lu' Zărzărică nu i-a venit să creadă și s-a reîntors la locul lui. Iar Zărzărică s-a făcut nevăzut de teamă să nu se trezească trist din acest vis frumos. - Eu acum intru înviață ca om matur, dar sunt scârbit de această tagmă de lupi, care au învățat discursuri demagogice, doar ca să adoarmă vigilența naivilor. Referință Bibliografică: O cafea
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat iubito de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ANOTIMPUL IUBIRII Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Confesiune Vreau sa-ți fiu ca ploaia de vară întru neliniștea căldurii, flăcării vii, nevăzute când iarba din gradina oracolului păstrează ecoul pașilor în ospățul înțelesului dar, răpită de cântec, poate pier tu smulge-mă din pietre smulge-mă din fier Creează-mă din nou! Adună câte un fragment de cer din ademenitoare, cele patru
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
și risipă de lună plină pe lunci toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga înapoi! Oprește o adiere ușoară în care-mi vei recunoaște brațele învăluite în nevăzute mătăsuri moi. Din întâmplare de te inundă vreo stea e lumina ochilor mei ce-ți scaldă căutările Iar cerul... cerul împovărat de astre aproape atingând pământul e însuși gândul, e însuși gândul! Grăbește-te! Apropape nu mai există timp aruncă
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]