KorAP: Find »[drukola/base=nevinovăție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...157 >

3,918 matches

Corola-website/Law/141792_a_143121

Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999 și prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, statuând că dispozițiile art. 205, 206 și 207 din Codul penal sunt constituționale. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul prezumției de nevinovăție, consacrat de Constituție și de Codul de procedură penală, deoarece în cadrul procesului penal acest principiu funcționează. Din administrarea probelor se poate stabili dacă faptă a fost sau nu săvârșită cu vinovăție, iar interesul legitim nu este decât elementul care face

DECIZIE nr. 95 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141792_a_143121]
unei persoane sau se afirma, în public, fapte determinate care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoană la sancțiuni penale, administrative sau disciplinare ori disprețului public. Curtea constată că incriminarea acestor fapte nu contravine în nici un mod prezumției de nevinovăție, principiu fundamental al procesului penal, consacrat atât de art. 23 alin. (8) din Constituție, cât și de art. 11 paragraful 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin art.

DECIZIE nr. 95 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141792_a_143121]
răspunderea penală a făptuitorului. Prin urmare, inculpatul, "persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală" potrivit art. 23 din Codul de procedură penală, nu este considerat vinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. Astfel prezumția de nevinovăție operează pe tot parcursul procesului penal, instanța de judecată fiind obligată, potrivit art. 62 din Codul de procedură penală, "să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe". De altfel, conform art. 66 din același cod, "Învinuitul sau inculpatul

DECIZIE nr. 95 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141792_a_143121]
penal, instanța de judecată fiind obligată, potrivit art. 62 din Codul de procedură penală, "să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe". De altfel, conform art. 66 din același cod, "Învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția să", iar " În cazul când există probe de vinovăție [...] are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie". 2. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul penal Curtea reține, de asemenea, că este neîntemeiată, întrucat proba verității

DECIZIE nr. 95 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141792_a_143121]
făcut proba verității lor. Sub acest aspect Curtea reține că, deși se instituie posibilitatea autorului insultei sau calomniei de a dovedi adevărul afirmațiilor sau al imputărilor făcute în limitele interesului legitim, art. 207 din Codul penal nu înfrânge prezumția de nevinovăție consacrată prin art. 23 alin. (8) din Constituție. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 207 din Codul penal, respingând excepția de neconstituționalitate privind aceste dispoziții. Astfel, prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000

DECIZIE nr. 95 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141792_a_143121]
garantate trebuie să fie concrete și efective este pe deplin satisfăcută de textele de lege criticate, întrucat părțile implicate în procesul penal privind infracțiunile de insultă și calomnie beneficiază de toate garanțiile procesuale instituite de lege, inclusiv de prezumția de nevinovăție, ca expresie a dreptului la apărare. Asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205, 206 și 207 din Codul penal Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii dintre care menționam Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicată

DECIZIE nr. 95 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205, 206 şi 207 din Codul penal. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141792_a_143121]
Corola-website/Law/142352_a_143681

obiecțiunilor aprobă această și numai până la soluționarea primei căi de atac, reprezentantul Ministerului Public consideră că partea interesată are dreptul să introducă la instanțele judecătorești contestație la executare. În ceea ce privește dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovăție, reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu sunt relevante în cauză. În consecință, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.976/2001

DECIZIE nr. 90 din 19 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996 , cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/142352_a_143681]
prin care au fost stabilite aceste obligații. Astfel, datorită faptului că executarea creanțelor bugetare este finalizată, în majoritatea situațiilor, înainte de terminarea procedurii administrativ-jurisdicționale, contestatorul este lipsit de importante valori patrimoniale ce constituie obiectul executării silite, incalcandu-se atât prezumția de nevinovăție, cât și dreptul la apărare în cadrul unui proces echitabil la instanțele judecătorești prevăzute de lege. Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimându-și opinia, apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, întrucat dispozițiile criticate nu încalcă prevederile

DECIZIE nr. 90 din 19 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996 , cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/142352_a_143681]
sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că prezumția de nevinovăție este un principiu aplicabil în procesul penal, iar nu în materie fiscală. În ceea ce privește împrejurarea că pe durata procedurii administrativ-jurisdicționale executarea silită nu se suspendă, aceasta se justifică datorită naturii speciale a creanțelor bugetare, care reprezintă venituri publice, nefiind încălcate prevederile

DECIZIE nr. 90 din 19 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996 , cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/142352_a_143681]
stabilire a obligațiilor bugetare, în condițiile prevăzute la art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanță Guvernului nr. 11/1996 și la art. 10 alin. (1) din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 13/2001 , se încalcă principiul prezumției de nevinovăție consacrat de prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție, precum și dispozițiile art. 23 alin. (9) din Constituție, privind stabilirea și aplicarea pedepselor. Curtea constată că aceste prevederi din Constituție, invocate de autorul excepției, nu au legătură cu cauza, deoarece obligația

DECIZIE nr. 90 din 19 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996 , cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/142352_a_143681]
Corola-website/Law/135056_a_136385

Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Această calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, conform căruia, " Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca oricare parte din procesul

DECIZIE nr. 108 din 12 aprilie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex (2001) [Corola-website/Law/135056_a_136385]
Corola-website/Law/135055_a_136384

cărora dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică ale oricărei persoane sunt garantate de stat, precum și ale art. 30, care consfințesc libertatea de exprimare. De asemenea, se considera că dispozițiile legale criticate "impietează și asupra prezumției de nevinovăție", consacrată prin art. 23 alin. (8) din Constituție. Judecătoria Târgoviște, exprimându-și opinia, apreciază că excepțiile sunt neîntemeiate. Se considera că prin dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală se reglementează "un mod special de sesizare a

DECIZIE nr. 107 din 12 aprilie 2001 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex (2001) [Corola-website/Law/135055_a_136384]
Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Această calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, conform căruia " Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca oricare parte din procesul

DECIZIE nr. 107 din 12 aprilie 2001 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex (2001) [Corola-website/Law/135055_a_136384]
Corola-website/Law/147597_a_148926

salariatului sau daca salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale care nu sunt compatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Aceste prevederi sunt contrare dispozițiilor art. 23 alin. (8) din Constituție, care consacră prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. Se susține că este încălcată prezumția de nevinovăție și se restricționează dreptul la muncă, chiar dacă alin. (2) al art. 52 din legea criticată prevede acordarea unor despăgubiri în cazul în care se

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Aceste prevederi sunt contrare dispozițiilor art. 23 alin. (8) din Constituție, care consacră prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. Se susține că este încălcată prezumția de nevinovăție și se restricționează dreptul la muncă, chiar dacă alin. (2) al art. 52 din legea criticată prevede acordarea unor despăgubiri în cazul în care se stabilește că persoana în cauză este nevinovată. 3. Prevederile art. 53 alin. (1) din Codul muncii

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
care nu are caracter secret, de vreme ce el se publică în Monitorul Oficial al României. 2. Susținerea din sesizare referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se considera că este neîntemeiată, nefiind încălcată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală, întrucat legiuitorul a avut în vedere o situație care privește un conflict de interese. Angajatorul nu poate fi obligat să mențină în funcție salariatul împotriva căruia, în condiții legale, a acționat

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
constrâns să mențină în funcție salariatul "a cărui muncă ar fi putut avea efecte negative asupra activității angajatorului". De aceea este justificată opțiunea legiuitorului de a lăsa la latitudinea angajatorului suspendarea contractului individual de muncă. Nu este încălcată prezumția de nevinovăție, întrucât nu angajatorul apreciază cu privire la vinovăția sau nevinovăția salariatului, ci instanță de judecată, iar suspendarea contractului de muncă se întemeiază pe conflictul de interese care determină angajatorul să-și protejeze activitatea, iar nu pe prezumția de vinovăție. 3. Critică de

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
muncă ar fi putut avea efecte negative asupra activității angajatorului". De aceea este justificată opțiunea legiuitorului de a lăsa la latitudinea angajatorului suspendarea contractului individual de muncă. Nu este încălcată prezumția de nevinovăție, întrucât nu angajatorul apreciază cu privire la vinovăția sau nevinovăția salariatului, ci instanță de judecată, iar suspendarea contractului de muncă se întemeiază pe conflictul de interese care determină angajatorul să-și protejeze activitatea, iar nu pe prezumția de vinovăție. 3. Critică de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. (1) este

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
o măsură cu caracter preventiv, ce poate fi luată de angajator împotriva salariatului bănuit că a săvârșit o faptă penală incompatibilă cu funcția deținută. Suspendarea din funcție are caracter temporar și, ca atare, nu poate conduce la încălcarea prezumției de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (8) din Constituție. Nici critică referitoare la faptul că prin măsură suspendării din funcție s-ar restricționa dreptul la muncă, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Constituție, nu este întemeiata

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești." ... Prin sesizare se susține că posibilitatea suspendării contractului individual de muncă, în condițiile prevederilor legale criticate, încalcă prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 23 alin. (8) din Constituție, care are următorul conținut: "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată." Curtea observa, în primul rând, ca, luând măsură suspendării contractului individual de muncă, angajatorul nu se

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
alin. (8) din Constituție, care are următorul conținut: "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată." Curtea observa, în primul rând, ca, luând măsură suspendării contractului individual de muncă, angajatorul nu se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a caror soluționare intra în sfera de activitate a organelor judiciare. Angajatorul poate doar să formuleze plângere penală împotriva salariatului, daca deține date și indicii suficiente cu privire la săvârșirea de către acesta

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
sau atunci când ia cunoștință despre trimiterea în judecată a angajatului pentru săvârșirea unei fapte de aceeași natură poate lua măsură suspendării. Măsură suspendării durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, având așadar un caracter provizoriu. Curtea reține că prezumția de nevinovăție, în sensul art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală, este o măsură de protecție constituțională a libertății individuale, cu aplicabilitate, deci, în dreptul penal și procesual penal. Prin dispozițiile textului constituțional menționat s-a statuat că, până la rămânerea definitivă a hotărârii

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judec��torești de condamnare, este considerată nevinovată persoană căreia i se impută săvârșirea unei fapte penale. Față de acestea, facultatea de a lua măsură suspendării, acordată angajatorului, prin dispoziția legală criticată, nu încalcă prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (8) din Constituție. De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 63 din 21 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 13

DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/147597_a_148926]
Corola-website/Law/147700_a_149029

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede la art. 5 posibilitatea arestării sau reținerii persoanei în vederea aducerii ei în fața autorității competențe, "atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune". În spiritul convenției, prezumția de nevinovăție nu exclude arestarea preventivă. De aceea, nu se poate susține că dispozițiile legale criticate ar fi contrare prevederilor constituționale și dispozițiilor corespunzătoare privitoare la prezumția de nevinovăție, cuprinse în pactele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. Referitor la excepția

DECIZIE nr. 344 din 5 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143, 148, 236 şi 270 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/147700_a_149029]
de a bănui că a săvârșit o infracțiune". În spiritul convenției, prezumția de nevinovăție nu exclude arestarea preventivă. De aceea, nu se poate susține că dispozițiile legale criticate ar fi contrare prevederilor constituționale și dispozițiilor corespunzătoare privitoare la prezumția de nevinovăție, cuprinse în pactele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 și 270 din Codul de procedură penală, raportate la art. 20 din Constituție, se considera că aceste texte sunt în deplină

DECIZIE nr. 344 din 5 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143, 148, 236 şi 270 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/147700_a_149029]