2,919 matches
-
abandonare? E o lume moartă lumea noastră, continentele noastre albe. Nu mai găsesc nimic acolo. Dacă aș fi primit, cum mă rog lui Dumnezeu să fiu, într-o familie indiană, aș găsi puteri să-mi refac viața aceasta clădită pe nimicuri, pe interese stupide și pe abstracțiuni. Aș vrea s-o iau de la capăt, să cred în ceva. să fiu fericit. Nu pot fi fericit decât într-o dragoste perfectă și nu găsesc asemenea dragoste decât aici, aici, în casa, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca s-o întind pe-o bancă. Acolo ne-am așezat, Maitreyi și cu mine, aproape de ea, și o mângâiam pe cap, îi vorbeam frumos, încercam s-o fac să râdă, căci Chabù, în acele ultime zile, râdea de toate nimicurile, și asta îi făcea bine, spuneau doctorii. ― De ce nu iubești pe dadà? se adresă ea deodată către Maitreyi. Nouă ne-a venit să râdem, pentru că Chabù vorbea adesea prostii și nu ne temeam de ea. ― Ba îl iubesc foarte mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rămas!... Ieronim începu să râdă; părea deodată foarte bine dispus. - Mai sunt destule lucruri prin celelalte încăperi, și arăta vag cu brațul în jurul lui. Iar în pod a mai rămas câte ceva; pachete cu cărți și ziare, lăzi vechi și alte nimicuri. Știți, adăugă coborând glasul, casa ar fi trebuit să fie dărâmată astă-toamnă. Dar s-au ivit anumite încurcături... În orice caz, la primăvară nu mai scapă. Au de gând să construiască aici un imobil de douăsprezece etaje. Marina îl ascultase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu va mai roși ca în primele zile, și la orișice întrebare va răspunde monosilabic, ca să nu i se poată ghici nesiguranța și încântarea. În câteva săptămâni numai, a încetat să mai fie copil, dar se înverșunează prea tare în nimicuri ca să fi devenit bărbat, nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uităm În jos, apoi În sus, În timp ce discutăm, și cuvintele pe care le emitem par de neînțeles, ne vine și nouă greu să credem ceea ce spunem printre Îmbucături. Ca și cum gurile noastre, care pînă ieri erau obișnuite să umple aerul cu nimicuri inofensive, s-au trezit deodată rostind aceste adevăruri grele. Cum naiba să cadă, atît de simplu? Parcă e prea repede..., mă aud spunînd. Prea dintr-odată... Și cum dracu’ de a cedat atît de ușor? Evident, am o Întrebare, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și scene romantice.) Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată un client; îți exprimi sentimentele materne frustrate culegând toate prostioarele astea de prin prăvălii.“ Acel anume client avea o soție și patru copii frumoși - îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
implica și celibatul. După câteva aventuri sexuale, hotărâse să-și închine întreaga dragoste și virilitate lui Dumnezeu. Acum când Dumnezeu ieșise din viața lui, pur și simplu ședea sau îngenunchea și respira adânc în prezența a ceva sau în prezența nimicului. Nu s-a simțit niciodată serios ispitit să-și rupă legământul de castitate. Părintele Bernard era conștient, cu mult calm, că, din multe puncte de vedere, era un preot corupt. Celebra, pentru propria-i plăcere, riturile care-l atrăgeau, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
funcție. Trecerea anilor a lăsat multe în ființa mea, și bune și mai puțin bune. Toate le port cu mine, dar a sosit din nou timpul de a mătura afară din casa ființei mele gândaci, cutii goale sau pline cu nimicuri, să fac din nou curățenie și ordine în șifonierul în care păstrez haine necesare și haine inutile. A revenit momentul să-mi curăț din nou privirea de toate iluziile și tentațiile imaginilor propuse de mass media și care mă împiedică
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să mă fi gândit anterior la așa ceva. Si acum reflectez la el și-mi zic că, de fapt, spre asta sunt chemat, iar acest pelerinaj trebuie să fie și un lung drum de purificare interioară, de detașare de mediocritate și nimicurile omenești ce le văd adesea în jurul meu și care mă obosesc și-mi displac. Viața mea îmi este dată pentru mai mult, pentru a privi spre înălțimi, iar Maria, o rog să mă tragă spre ea, spre ceruri. După sf.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine esența ei. Așa cum putem vedea în alte perioade istorice, ele fac cultură. Învăluiți de umbra eficienței, a funcționalității, a acestui "drept la țintă" propriu imaginarului modern (această faimoasă via recta a rațiunii), suntem uimiți
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu toate formele ei care-i fac posibilă statornicia sau, după expresia lui Nichita Stănescu, îi dau dreptul la timp. El / ei își asistă propria naștere: a lui / lor și a operei: poemul s-a născut în dureri din metamorfozele nimicului, iar, în această facere teribilă, suferința și împlinirea sunt reciproce: spre creație și spre creator. Obsesia, devenită la nivelul textului laitmotiv, evul mediu, este fundalul alegoric al unui cronotop - conexiunea dintre spațiu și timp - spiritual, în care schimbarea frecventă a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
somnul frunzei iarna, lumina în dușmănie lăsată de lună asupra pământului, o arteziană care împrăștie răcoare / la ora când amiaza-i pe sfârșite, sau, ochiuri de apă, pe străzi de peste ocean, fiindcă, așa cum mărturisește, poetului îi place să aibă revelația nimicului, în fiecare dimineață când stă în cap / pentru o mai bună legătură cu pământul. Un sentiment de dezabuzare străbate, de la un capăt la altul, poezia lui Cassian Maria Spiridon, fără ca acesta să genereze frământări deosebite, tsunami-uri sufletești. Dimpotrivă: totul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în care, pe cât pot, mă adâncesc în cugetarea acestor lucruri și discut despre ceea ce este un principat, de câte feluri sunt acestea, cum se dobândesc, cum se păstrează, de ce se pierd. Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din câte nimicuri am scris, atunci nici scrierea aceasta nu ar trebui să vă displacă. Unui principe, dar mai ales unui principe nou, ea ar trebui să-i fie binevenită; iată de ce o închin Măriei Sale Giuliano. Filippo Casavecchia a văzut-o; el va
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Știu că veți spune că nu ați omorât niciodată pe nimeni și că nici nu aveți de gând să o faceți. Numai că această poruncă Dumnezeiască este luată, de obicei în mod mult prea literal. Nu trebuie să ucideți 82 nimic. Puteți ucide, de exemplu muște sau alți dăunători. E normal, nu vreți să trăiți și să împărțiți locuința cu ei. Dar să nu ucideți nici dragostea față de Dumnezeu, care ar trebui să existe în mod natural, implicit în dumneavoastră închinîndu-vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
intra după moarte într-o lume iluzorie! Dobridor e sadic, pe post de Moise, Mahomed, apostol al abstinenței în schimbul a Nimic! Fie-i țărâna ușoară! Măcar de atât să se bucure pe lumea Cealaltă pură și morală! O morală a Nimicului. Și, în sfârșit, o apreciere bună a lui Dobridor: "Norma nu provine din seducția euforică, din exaltarea sexuală, din frenezia biologică, ci dintr-o evaporare a carnalului în spirit." Ceea ce ne propun Freud, Norman și Spinoza este o "crustă științifică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
Impulsurile mele au fost totdeauna mai puternice decât mine. Mă transformau în jucăria lor. Ce mai conta că, pe deasupra, eram și ingrat când încăpățînarea mea sumbră mă împingea să pierd totul? Nu eram în stare să spun nici unul dintre acele nimicuri de rutină care plac atât de mult femeilor și pe care orice adolescent le cunoaște. Mi se părea că aș maimuțări dragostea. Și pe urmă am regretat mereu prea târziu. În nouă cazuri din zece, dacă femeile de care m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în cabina vaporului.) ― Dacă o fi băiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar dacă o fi fată, o botezăm Principesa (numele vasului). Într-o zi, când ne pregăteam să ieșim în oraș, Mihaela scăpă poșeta din mână. Toate nimicurile aflate acolo se împrăștiară pe jos. ― Nu s-a spart oglinda? țipă ea speriată. Nu se spărsese. Am strâns lucrurile în grabă și le-am pus la loc. Printre ele era și o carte de vizită. Aruncîndu-mi ochii in treacăt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
c-o mai trezește din abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii, o rugam să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am reușit s-o împiedic. La rîndu-mi stăruiam să ia o pijama nouă (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole în fond. Am prins de veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare o simțeam amândoi. Era parcă o moartă scumpă pe care trebuia s-o învăluim în tăcere și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
limite sunt, pe bună dreptate, exaltate de acel limbaj gazetăresc taxat drept „incultură“ și „neînțelegere“ de dl Negoescu. Dacă se mai lasă câțiva ani liber tatea PUZ-urilor, care, într-un haos bine organizat, calcă-n picioare tradiția Locului în numele Nimicului transnațional, n-o să mai avem ce dărâma. Poate-o să facem zonă rezidențială cu iahturi la scară în locul Muzeului Satului - și cazinou plus multiplex la MȚR, de ce nu? I-auziți ce spune Vlad Cavarnali: „De ce ne sperie clădirile înalte? Este
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
abține să nu exclame: Așadar, haimanaua știa că dragostea și fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții dorm, dar încerc să nu mă enervez. N-aș reuși decât să-mi stric noaptea, să-mi compromit definitiv somnul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Asta îmi stârnește alte gânduri. Uităm, în genere, că n-a existat un singur imperiu roman. Și, poate, noi, românii, ne tragem, mai degrabă, din Bizanț decât de la "Rîm". Ne lipsește rigoarea latină, caracteristică Romei, în schimb putem discuta despre nimicuri în plină tragedie, cum se discuta la Constantinopol despre sexul îngerilor când căderea orașului era o chestiune de zile. Pe la mijlocul Strâmtorii, văd pe țărmul stâng o cetate veche cu două turnuri străpunse de orificii. Evident, pentru țevile tunurilor. De acolo
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]