1,942 matches
-
traversează 3 epoci distincte: a monarhiei constituționale, a comunismului și a perioadei postcomuniste). Cititorul va avea astfel, în timp, mărturia acestor documente scrise și, de ce nu, pulsul, "temperatura" vremurilor prezente. Cred că este prima discuție atât de complexă și de nuanțată pe plan jurnalistic în societatea românească de după 1989. Menționez că aceste personalități românești (din diverse domenii de activitate) o mare parte a elitei românești sunt, grație carierelor impresionante și caracterelor de care dispun, adevărate modele pentru tinerii României contemporane, reprezentand
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
M-a întrebat despre ce vom vorbi. Camera plină de cărți. O măsuță, încărcată și ea cu foi, creioane, niște fotografii vechi, mașina de scris. Papucii de casă ai poetului stăteau cuminți la marginea patului, se vedeau vârfurile roase și nuanța de culoarea untului. Într-un colț mai întunecat, o pernă ușor îngălbenită de timp, brodată de mână. Eram încurcată, nu știam unde să mă așez. Să stau mai aproape de maestru, sau..."Așează-te, zice, simte-te ca acasă". Alături, apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de la votanții acestui popor mai mare de 35%. Asta este situația. Toată tran‑ ziția noastră este un compromis. Eu nu zic că trebuia să fie o tranziție sângerândă, Doamne ferește !, dimpotrivă. Pe măsură ce a trecut timpul, am devenit unul dintre oamenii care nuanțează foarte mult aici și care cred în vina individuală, și nu colectivă. Fapt este că nu era nicio cale de a rezolva problemele pe care le-am moștenit, pen‑ tru că aceia în situația de a le rezolva, care aveau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu avuseseră săracii nicio vină. Fuseseră ținuți integral de-o parte de cei de la putere. Numai cine avea influență putea să aibă acces la rente. V.A. : Și încă nu se inventaseră relațiile interpartinice, subpartinice, suprapartinice... A.M.P. : Hai să nuanțăm aceste lucruri. Majoritatea nu avuseseră acces la rente, pentru că rentele sunt pentru cine are puterea. Noi nu câștigaserăm decât niște primă‑ rii în ’92. Unde câștigasem primării, trebuie spus cu tristețe că, mai ales la București, corupția era deja mare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în cazul fiecărei direcții era precedat, și nu la un decalaj prea mare, de Hasdeu, Gaster, Șăineanu sau Pârvan. Era un vis pe care Eliade l-a abandonat treptat, iar ce a mai rămas din el s-a decantat și nuanțat în seria studiilor de istorie religioasă a Daciei. Dacă acesta este contextul în care Eliade începuse să se intereseze de Iranul antic, Wikander, cam în aceeași perioadă, începea să urmeze cursuri specializate de filologie clasică și limbi iraniene la Uppsala
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pentru a-i înțelege pe Homer sau Goethe. Foarte sincer, cred că cercetările noastre sunt susceptibile de a reînnoi concepția despre om - dar cu condiția ca ele să depășească planul sociologic sau pur filologic. Evident, toate acestea merită să fie nuanțate și amănunțite - dar voiam cel puțin să vă spun de ce sunt de acord cu dvs., urmărind totodată (în articolul meu) un scop diferit 2. Ceea ce îmi spuneți în legătură cu fabulele și șamanismul mă pasionează. Ați citit cartea lui Rolf Stein despre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nuanțată, poziția lui Widengren față de metodologia comparativă adoptată de Eliade a rămas în general negativă. Expresia acestei atitudini se găsește cel mai concentrat într-un articol din anii ’70, în care comentează doar Tratatul și Mitul eternei reîntoarceri. A fost nuanțată și deopotrivă admirativă față de „sensul fenomenologic al istoriei religiilor” practicat de Eliade (în mod particular în Tratat), dar și critică, în solidaritate cu Raffaele Pettazzoni față de „anistorismul” lui Eliade (în mod particular din Mitul eternei reîntoarceri): „De exemplu, se pot
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a avut timp să-și nuanțeze ideile. Semne și ale singurătății sale, care, ca la orice individ profund neliniștit și profet În fibra sa - neliniștit nu de soarta sa, ci de cea a speciei sale! -, era dublă: cea a persoanei sale fizice, călător și veșnic vagabond
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
treilea, nemaivorbind de Sadoveanu, care nu-mi plăcuse prea mult niciodată - în comparație cu un Camil Petrescu, Rebreanu sau H.P. Bengescu! - și pe care îl executam fără milă și neanunțat, pentru Mitrea Cocor, se’nțelege! Azi, bineînțeles, aș fi mai temperat, mai nuanțat față de cei doi maeștri ai literaturii de mai sus, atunci însă, înainte de ’60 și de fuga lui P. Dumitriu, opiniile mele puteau trece pur și simplu drept teorii antirevoluționare, iar în cercul intelectualilor lugojeni, drept teorii bizare și megalomanice ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cenzurii etc., se ducea nu atât frontal „contra partidului sau contra activiștilor săi cei mai acerbi”, ci, dedus cumva, contra grupului Barbu, care în ochii noștri reprezenta aripa cea mai radicală. Barbu însuși nu a făcut nimic pentru a-și nuanța poziția în interiorul breslei, ba uneori prelua aproape voios o sarcină ce revenea de obicei activiștilor și încă nu celor mai de frunte: cea de provocator. Un exemplu: la una din plenarele Uniunii de care am mai vorbit, mini-conferințe pe țară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Culturii nu au făcut acte minime de reparație față de dezideratul nostru cel mai radical, mai curajos, și poate și din faptul că și azi Goma întârzie nepermis de mult în a se întoarce în țară, unde judecățile sale s-ar nuanța și informațiile sale ar putea fi mai complete!... Nu, eu nu am să acuz pe nimeni, prieteni sau doar colegi, dar nu pot să mă împiedic de a constata „absența, demisia” vârfurilor culturii, a elitei, în ce privește opoziția mai clară, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
jenez, aici, să citez unele nume, dintre cele mai nobile ale lumii noastre artistice și literare! - iscate din „noua politică a partidului”. Încă o dată păream un „exaltat”, cineva „care sare peste cal”, cineva care nu poate aprecia la rece și nuanțat situația sau politica!... Azi, lucrurile se văd ceva mai clar, „ruptura” în politica și strategia lui Ceaușescu din vara lui ’71 se deosebesc cu o anume claritate. Eu însumi îl „împart în două”: Ceaușescu de dinainte și cel de după ’71
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mirare este că domnul cutare" etc. și umplu de greșeli chiar Analele Academiei. Să fie așa de insensibilă "intelectualitatea" românească pentru aceste chestiuni importante? * La discuția bugetului a ținut un lung, prea lung, discurs d. Mociorniță. Citea, dealtminteri fără a nuanța, și stând plecat asupra manuscrisului, ca să-l descifreze, făcea felurite gesturi cu o mână și cu două mâni. La un moment dat, a lansat propoziția: "E ceva putred în Danemarca". D. Argetoianu trecând pe lângă banca mea a fost de părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ion Creangă nu se adresează unor ignoranți, ci unor cetitori cu oarecare cultură. N-am nevoie de explicațiile din josul paginii, dintre care unele cum e nota pentru Pristandà sunt greșite. Neologismele nu trebuiesc înlocuite; autorul le folosește pentru a nuanța și preciza expresiile, cum și pentru motive de eufonie. Bănuesc că "lectorii" care s-au ostenit ca să greșească destul de des la manuscrisul meu au a îngriji lucrări slab redactate ale unor persoane necalificate în meșteșugul scrisului. Colaborarea lor la îmbunătățirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
identice îi fac să se descopere parcă în oglindă, mai mult chiar, înrudirea magică acționând și asupra companionilor întru mit: „Rudă bună se găsiră,/ Rudă bună, frățiori,/ Și caii lor veri premari” (Robești - Vâlcea). Legătura mistică dintre cei doi este nuanțată de textele basmelor, frații născuți în urma aceleiași fecundări magice parcurg un traseu similar. Musuioc ucide pajura, sub al cărei chip stă monstrul înghițitor, și scoate din ea pe Busuioc, care și-a încheiat astfel etapa inițiatică liminară. Într-o altă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Humulești când, la o întrunire electorală, versifica admirabil tautologia politicului (Dragi ieșeni din astă sală, / Știu că toți gândiți ca mine, / Cum că-n țeara noastră dragă/ N-ar fi rău să fie bine)? Pesemne că da. Lupasco ar fi nuanțat: Când e nasol, răul se actualizează, iar binele se virtualizează; la vremuri grozave, vițăvercea". Telefoanele merg și cu cartele, omul românesc nu defecă la lumina zilei pe marile bulevarde ale cetăților industriale, nici în piețele faimoase, folosește parfumuri (care, nenaturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
introspective, tandrețuri în oglindă și alinturi capricioase /.../ scrisoarea face bună medie/re/ între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publicistice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult"), căutând a identifica aici "firea omului [...], legătura între două suflete", într-un demers deloc rigid-analitic, ci mai mult colocvial-eseistic, explicând calitatea relației dintre cei doi corespondenți "pentru cititorii neinițiați în istoria literară, cei care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
deschiderea evantaiului" problematic al vieții celor doi, pe care scrisorile îl iluminează cu prisosință, întrucât "această carte debordând de viață, entuziasme și tristeți, de-o fatalitate soră cu norocul și moartea [...] nu propune nimic nou la modul zguduitor. Ea adaugă, nuanțează dar, la urma urmei, nu afli nimic de natură să configureze un alt Eminescu, să smintească definitiv lucrurile, să răstoarne relațiile erotice sau politice. Nu se revelează cine știe ce secrete arzătoare, vreo Veronică lesbiană, vreun Mihai impotent, vreun avort, vreun Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
profesorul de la Cluj și-a asumat doar (doar?!) sarcina analizei pozițiilor diverșilor critici și istorici literari într-o succesiune a evoluției comentariilor specializate, evidențiind individualități interpretative și noutăți în abordarea subiectului, menite a oferi o imagine a lui Eminescu, mereu nuanțată sub imperiul investigațiilor efectuate constant din perspectiva actualității concret istorice, diferită în timp în funcție de schimbările mentalităților și a sensibilităților artistice din epocile succesive. Nici Iulian Costache nu-și propune să realizeze, iată, după mai bine de o jumătate de secol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o anchetă juridică de ecou, I. Filipciuc, Constantin Barbu, cu impozantul corpus de documente Codul invers, negreșit Ov. Vuia, îndreptându-ne Spre adevăratul Eminescu, cu toții acreditând, în pofida unor puncte de vedere în conflict, teoria conspirației". Adrian Dinu Rachieru detaliază și nuanțează aceste opinii, alături de care, sau ca un îndreptar pentru cititori, își exprimă și propriul punct de vedere, obiectiv, desigur, și întotdeauna de bun simț. Așa, bunăoară, consideră necesară citirea necontenită a scriitorului de către fiecare nouă generație, el atrăgând, cu drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
e'ntins/ Și geniu-i al său nume". IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) Cercetător pasionat al operei lui Mihai Eminescu (Sărmanul Dionis, 2000; Monologul dramatic eminescian, 2001; Iconi și literatură, 2002 etc.), Ioan Derșidan face acum o sinteză din propriile studii, nuanțând însă și aprofundând imaginarul acesteia, punând în discuție, într-un paralelism productiv, chestiunea personajelor, a tipologiei catilinarilor cu aceea a temperatorilor caragialieni (Catilinari și temperatori. Eminescu și Caragiale, Editura Casei de Știință, Cluj-Napoca, 2010) din dorința de a oferi "complementaritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bine reprezentat în poezia lui Eminescu". Nu e descoperirea domniei sale și în acest sens ia în discuție contribuțiile critice ale unor G. Călinescu (care detecta în poezia Cu mâne zilele-ți adaugi "un umor de idei") sau Tudor Vianu, dar nuanțează totul și aprofundează formele satirice din poezia eminesciană, formulând judecăți de valoare ce merită toată atenția în planul exegetic, vast de-acum, pe care se exersează sumedenie de cercetători. Demersul este unul analitic și explicativ, mereu dispus la diagnosticări concluzive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Justin Tambozi se simte dator a face și o succintă trecere în revistă a discuțiilor privitoare la originea numelui, multe dintre ele fanteziste dar, sprijinit pe afirmațiile unor cercetători de reală probitate profesională și științifică, își asumă responsabilitatea de a nuanța demersurile în această direcție, din care nu se exclude și o componentă aromână: "ipoteza lui D. Caracostea după care strămoșii în linie paternă ai marelui poet ar fi fost de obârșie aromână (macedoromână), citând, în acest sens și pe N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cuvinte noi, cu ajutorul mijloacelor derivative, bogate și ispititoare, ale limbii noastre. De cele mai multe ori Poetul a preferat calea "derivării semantice", actualizând și valorificând artistic disponibilitățile cuvintelor din fondul statornic al vocabularului de a se "primeni", de a-și înnoi sau nuanța sensul prin încadrarea lor în contexte surprinzătoare. Or, presiunea unor asemenea contexte, a unor atari alianțe contextuale, obligă cuvintele cele mai firești, bine cunoscute obștii vorbitorilor, să dea în vileag înțelesuri și nuanțe semantice inedite, specifice limbajului poetic eminescian". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
istorică a lui Mihai Eminescu, întrucât acesta apare în poemă ca un pivot al construcției ideatice. Se întreprinde astfel o succintă trecere în revistă a angajamentelor poetului în dezbaterea problemelor istoriei naționale, începând cu articolele sale din Federațiunea, insistându-se nuanțat asupra marii adunări de la Putna din 1871 și considerându-se sub acest aspect întreaga perioadă gazetărească de la Timpul. Definită de-acum, motivația istorică și sufletească a "omului și creatorului Eminescu" pentru scrierea poemei, autorii studiului se opresc, în detaliu, asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]