19,332 matches
-
facim, el nu mai be, eu nici atâta? O dată, Maria era cât pe ce să continuie ... Fănicî n-ari voi di la doftor... Trecuse aproape trei ani de când Ștefan Girovescu nu mai pusese pic de băutură În gură și se obișnuise cu această lipsă. Lua În fiecare zi medicația indicată de doctor și se simțea din ce În ce mai bine. Rănile de la tâmplă, ochi, obraz și bărbie se mai Închiseseră, dar acest proces nesupravegheat de medici și fără nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
eu nu v-am văzut până ieri, ceea ce eu consider ... impardonabil! Băiatul vorbise deschis, era conștient că această fată este inabordabilă și situată foartefoarte „sus”. L-a mirat modul de adresare la persoana a doua, când cei de la birouri nu obișnuiau acest tip de adresare față de muncitori. El avea un singur obiectiv de Îndeplinit, să predea cu probă termoplonjonul și să o privească așa ca pe o operă de artă. Frumoasa contabilă Întrebă fals mirată: Cum adică și de ce impardonabil? Băiatul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
uita. Am regizat acest spectacol, pentru care mă condamni, doar pentru a verifica dacă ești pregătit să faci față unora similare, pentru că dincolo de profesiune, cultură și inteligență, capacitatea aceasta dobândită de a oferi plăceri este o adevărată avere! Noi nu obișnuim să facem astfel de seri, nici nu suntem interesate dar știm că În lumea bună așa se procedează uneori. Eu și Ada ne cunoaștem de la Partizanul, suntem prietene bune, avem multe afinități comune și ne vizităm la Iași și așa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În barul abia-deschis de la hotelul Central, unde așezat la o masă Întunecoasă din cel mai Întunecos colț, era servit și savura În liniște și discreție o cafea amară și o vodcă de calitate. Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa În pace, acolo În colțul său. Într-o dimineață, simțul ascuțit al securistului observă cum spre masa lui din colțul Întunecos se Îndrepta un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Cum adică? exclamă Charlot. — Nu este destul de bun pentru instituția noastră. Standardele noastre sunt deosebit de ridicate. Profesorii noștri trebuie să aibă cel mai curat accent parizian, fără cusur. Îmi pare rău, domnule. Rostea cuvintele cu o claritate desăvârșită, ca și cum era obișnuit să vorbească numai cu străinii, și folosea o limbă cât se poate de simplă, fiind specializat în metoda predării directe. Privirea lui stărui meditativ asupra pantofilor scâlciați ai lui Charlot. Charlot plecă. Poate că ceva din înfățișarea bărbatului îi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
foarte încet. N-au combustibil. Opresc în fiecare stație. Uneori nu circulă toată noaptea. Ați ajunge la Brinac abia în zori. —N-am nici o grabă. Știu că veniți, Monsieur Chavel? —Cine? —Chiriașii dumneavoastră. Nu. Coniacul, cu care nu mai era obișnuit, își făcuse loc prin galeriile subterane ale minții sale: faptul că ședea în această cafenea atât de bine cunoscută, unde își amintea fiecare colț ciobit dintr-o oglindă sau dintr-un ornament, îi stârni în suflet dorința arzătoare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de veghe. Dar n-am încredere în nimeni. Oamenii de aici țineau la el. Poate pentru că îl cunoșteau de când era copil. Nu-și bate nimeni capul cu răutatea unui copil și, când crește, nici nu o mai observi, te-ai obișnuit deja cu ea. Fata avea idei înțelepte, întocmai ca și mama ei, numai că ale ei nu erau moștenite, ci dobândite în stradă, alături de fratele ei, de aceea aveau în ele o notă bărbătească, aparte. Oamenii de pe-aici știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să vezi dacă apare el, spuse fata. 9 În primele douăzeci și patru de ore Charlot se simți apăsat de amărăciune, i se părea ciudat să se afle în propria casă pe post de om-bun-la-toate, dar după încă douăzeci și patru de ore se obișnuise și era mult mai împăcat. Nu trebuia neapărat să fii stăpânul unui loc, dacă-l iubești cu adevărat, e destul să știi că e în siguranță, că nu e amenințat de schimbări sau că e vorba doar de schimbările firești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu-i spui mamei. Îți vin bine? Destul de bine, răspunse el cu prudența dintotdeauna. — Îți aduc eu un pahar cu apă. De ce să-mi aduci apă? Doar eu sunt în slujba dumitale aici. Noi, cei din familia Mangeot, nu suntem obișnuiți să avem slujitori. Și oricum vreau să fac câțiva pași. Nu mă prinde somnul. Fata plecă și se întoarse cu un pahar cu apă. Când se opri în fața lui îmbrăcată în halatul gros și-i întinse paharul, el înțelese semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Se sprijiniră de un gard ca să-și mai odihnească picioarele și auziră tropotul unei căruțe care se apropia venind dinspre St Jean. Era Roche. Trase de hățuri și căruța se opri în dreptul lor. — Vreți să vă duc? întrebă el. Se obișnuise să stea mereu într-o parte, astfel încât să-și ascundă lipsa brațului drept, ceea ce îi dădea un aer de aroganță, o atitudine care parcă spunea: „Vrei, bine, nu vrei, iarăși bine!“. Thérèse Mangeot refuză dând din cap. —Ești Mademoiselle Mangeot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la o înțelegere amiabilă în această privință, misterele s-au succedat unul după altul. La Paris, într-un dulap am găsit întâmplător, într-o cutie de carton, două manuscrise: unul era un jurnal pe care-l ținusem pe un caiet obișnuit în anii 1937 și 1938. La data de 26 decembrie 1937, erau consemnate următoarele: „Discuție cu Menzies șregizor americanț despre film. Două idei pentru posibile filme în viitor. Prima: o situație politică asemănătoare celei din Spania. Un ordin de decimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sunt de acord ca România trebuie să urmeze un model occidental ca să se civilizeze, dar sunt de acord că în acest moment e o țară neguvernabilă. Razvan M Mai este o chestiune foarte gravă care cred că-i frustrează pe cetățenii obișnuiți din România: spațiul public a fost ocupat de foști securiști, foști nomenklaturiști, foști turnători și de odraslele lor. Discursul public al acestor lipitori și al servitorilor lor este atât de grav viciat, încât cine-l crede trăiește parcă într-o
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
că, dacă nu primesc ce vor, ies de la guvernare. Sub presiunea opoziției și sub șantajul propriilor parteneri de coaliție, Guvernul trebuie să cedeze, pe ici, pe colo, în punctele esențiale. Se ajunge chiar pe culmile șantajului. Pedeliștii înșiși s-au obișnuit să susțină cabinetul Boc numai dacă primesc ceva la schimb: bani, funcții sau contracte. Așa arată majoritatea toxică. Din marea reformă în educație se alege praful. Frustrat și exasperat pe bună dreptate de lentoarea legislativului, guvernul Boc sare pentru a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
comandă, ca vrăjiți de bagheta lui magică. La rândul lor, tinerii spectatori cărora li se adresa - în săli, în piețe sau pe stadioane - intrau într-un soi de bizară frenezie. Li se părea că, față de atmosfera sumbră în care erau obișnuiți să trăiască, participă la un eveniment epocal, la un moment astral.“ „Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială și gestică, cu săvârșirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
O simțit că l-o lovit ceva în moalele capului și o înțeles de ce Liuba era plânsă și atât de pierdută... Cărăușii și cei de la mesele din jur îl ascultau pe Pâcu cu răsuflarea tăiată. Până și moș Dumitru, care obișnuia să-l ia mereu peste picior de această dată părea că îl ascultă cu religiozitate. Era și el captivat de povestea lui nenea Jănel, spusă cu meșteșug de Pâcu. După o scurtă pauză, necesară pentru a aprinde luleaua stinsă, Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și intra în casă. Acolo se întindea pe laiță, punea mâinile cruciș pe piept și închidea ochii. Slab cum era, și dacă nu ai fi știut că așa obișnuia să șadă, ai fi zis că o murit...Toate au mers așa până într-o zi...Cucul cânta de răsuna pădurea cât era ziua de lungă. Gospodarii arau și semănau de zor. Intr-una din zile, nenea Jănel o ieșit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pădure chiar astăzi, moș Dumitre, și diseară trec pe la matale să-ți spun cum arată drumul. Abia aștept să aflu, Mitruță. Mergi sănătos! Bucuros că a scăpat de situația delicată în care s-ar fi aflat dacă Pâcu vorbea așa cum obișnuia el, Mitruță a grăbit pasul, gândind: „Aista spune lucrurilor pe nume”... Pâcule, ia deșartă sacul cu minciuni, pentru că te simt eu că arzi de nerăbdare s-o faci. Ești un băiat simțit, Dumitre, dacă simți tu așa o trebușoară delicată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mă coborâți în cuptor, să dați drumul la foc mic și, după zece minute, să mă scoateți. Există vreun risc? — Nici un risc. Pot să vă-ntreb de ce-o faceți? Dacă, dintr-o confuzie, ajung în iad, vreau să mă obișnuiesc cu flăcările. Mă și usuc în banii ăștia. Sunteți, cu siguranță, cel mai excentric client pe care l-am avut vreodată, spune proprietarul plin de o admirație sinceră. Ar fi o problemă. — Ce problemă? — N-o să pot refolosi sicriul. Nici o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încalți prima oară... — Mie-mi spuneți? Vă-nțeleg perfect. — Ți s-a-ntâmplat și ție? se bucură Lionel că și-a găsit un tovarăș de suferință. — Și-ncă de câte ori. Jean își privește uimit șeful, nefiind la curent cu faptul că obișnuiește să-și cumpere pantofi de o mie de euro. Lui Lionel încep să-i înghețe tălpile. Îi comandă lui Jean: — Adu-mi douășpe ceaiuri fierbinți. — De fructe sau verde? îl întreabă profesional chelnerul. — De care vrei, numai adu-le cât
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alții, au murit mai devreme decît ne am fi așteptat. Chiar cumpătatul Valentin Silvestru a dispărut stupid, prea devreme. Și Mircea a (ne)murit mai devreme decît era normal. Fără el, suntem mai triști și mai săraci afectiv, căci eram obișnuiți să-l simțim lîngă noi. Într-un interviu, Hausvater crede că „trebuie să revii la forma greacă a criticii: să critici spre lumină!” Corect! Ce frumos sună! Dar nu-i simplu, fiindcă trebuie să fii un generos și un erudit
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de asemenea motoare”. Just! Cu condiția să suportăm...turațiile maxime! Cum se schimbă mentalitățile! Montînd, recent, o comedie de Feydeau (În două teatre) mi se atrage atenția că ar fi bine să nu fac pauză, deoarece publicul de azi nui obișnuit cu pauză de spectacol. Și cînd te gîndești că, pînă acum 30 de ani, nu era concepută o reprezentație fărăr antract! Să nu vorbim de festivalul Wagner, spre exemplu, care are trei pauze cutumiare, la o reprezentație! Antracte În care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ați descrie din această perspectivă? - În viața mea au fost, la acest capitol, două etape. Una a Începuturilor, destul de tumultoasă. Eram, pe vremea aceea, contestat apriori. Înainte de premieră, deja se spunea că e o cădere. Încet, Încet lumea s-a obișnuit cu ideea că sunt... - ...inevitabil! - Da, bine spus! În definitiv, sunt inevitabil! Au constatat-o și rectorii din Institutul de Teatru care tot Încercau să scape de mine și nu reușeau. În primele mele montări am fost catalogat ca teribilist
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care era destinată să intre Într-un harem. Într-o țară În care meseria de a oferi plăcere era nobilă și stimată, copiii erau pregătiți de mici În acest sens prin exerciții amoroase. Nu trebuie să credem totuși că fetele obișnuite din adolescență să umble fără rost deveneau preotese ale zeiței Afrodita, transformându se În curtezane cunoscute și stimate de toată lumea din oraș. Tot ceea ce știm despre civilizația greacă antică ne arată că prostituatele din temple erau femei de familie bună
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de prostituate ocazionale, subsumat categoriei principale, este reprezentat de fetele care lucrează În mod curent În sfera activităților cu conotație sexuală, cum ar fi night-cluburile (dansatoarele, stripteusele, animatoarele etc.ă sau studiourile de video-chat. În mod normal aceste fete nu obișnuiesc să Întrețină raporturi sexuale cu clienții (serviciile asumate În „fișa postului” fiind de altă naturăă, Însă În situații de constrângere economică pot accepta și astfel de oferte. gă Prostituatele supranumite „cool girls” - au statutul cel mai Înalt În breaslă, remarcându
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]