8,125 matches
-
cer și un drum prin anotimpuri e cântecul trecerii tale prin lumină și umbre iubire și cădere prin visele secrete ale zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri, spre moarte. Ridică-te, ia-ți cântecul și pleacă. Dacă va fi să obosești,va fi pentru mai tarziu. Dacă vei cădea,va fi pentru mâine când te vei ridică mai sus cântând cântecul nevăzutei tale vieți. Undeva,departe, un alt suflet cântă un cântec vechi despre un călător ce va veni din anotimpuri
CANTEC DE DRUM de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382351_a_383680]
-
Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
și schimbări în răspunsul pe care i-l dădea fizic corpul său. Tahicardie necontrolată, când se aștepta mai puțin, dureri de cap la orice supărare, cât de măruntă. Își construise o armură, dar acum aceasta ceda, cu fiecare nouă zi. Obosise să mai fie puternică pentru a-i ajuta pe ceilalți. Acum avea ea nevoie de cineva care să o țină de mână și să îi spună că totul va fi bine... Ne pregătim de când ne naștem pentru a ști să
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
cu mașina la serviciu. Nici nu știa cum a ajuns, când a parcat, când a plecat spre cabinetul oftalmologic. Stătea în sala de așteptare a policlinicii de circa 40 de minute, când apăru și Florin cu Mona. Nerăbdarea lui o obosea. Privirile încruntate ale celor doi o dureau. Dădu buzna în cabinetul medicului la care ea avea programare, vociferând că nu se respecta ora și că e lipsă de considerație la adresa pacienților. Medicul își ceru scuze și, imediat luă măsuri pentru
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
cu atâta dor. Ajunsese să fie întrebată doar ce fel de mâncare mai pregătește, sau să fie rugată pentru a achiziționa ceva pentru fiica ei. De ce? Ce anume crease această stare? Nu putea să înțeleagă. Viața se desfășura la fel. Obosise să mai aștepte miracole. Obosise și să mai accepte viața așa cum este. Se afla la o răscruce de drumuri. Plafonarea de la serviciu se repeta și în viața obișnuită, de familie. Reținuse un pasaj, citind o carte a lui Alexandru Paleologu
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
fie întrebată doar ce fel de mâncare mai pregătește, sau să fie rugată pentru a achiziționa ceva pentru fiica ei. De ce? Ce anume crease această stare? Nu putea să înțeleagă. Viața se desfășura la fel. Obosise să mai aștepte miracole. Obosise și să mai accepte viața așa cum este. Se afla la o răscruce de drumuri. Plafonarea de la serviciu se repeta și în viața obișnuită, de familie. Reținuse un pasaj, citind o carte a lui Alexandru Paleologu: „(Nostalgia) E un elan al
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
N-aveți picere, puturoșilor?” Așa că ne deterăm jos, ce să facem?! Fiul:Găsi-o-aș umflată, de hoașcă scofâlcită care e ea! Vameșul:Păi și voi!... Vă urcarăți amândoi. Puteați să-l călăriți cu rândul și acum nu mai erați obosiți. Tata: Încercarăm noi, vezi-ți de treabă! Mă urcai eu, ca mai bătrân, pe Viorel și Mărin, nărodul ăsta de fiu-meu... Fiul:Eu, eu... Tata: ... îl trăgea de căpăstru pe măgar. Dar, ne întâlnirăm pe drum cu deșteapta aia
CU MĂGARUL LA FESTIVAL (SCENETA JUCATĂ LA PODUL PESTE RÂUL OLT, CU OCAZIA DESCHIDERII CELEI DE-A XXI EDIȚII A FESTIVALULUI DE UMOR:„OLTENII ȘI RESTU’ LUMII”, ÎN ZIUA DE 8.OCTOMBRIE 2015 de NICOLAIE DI [Corola-blog/BlogPost/382352_a_383681]
-
iubitule! - gemu ea ușor. Paul continuă să-i presare sărutări pe frunte, pe lobul urechii, pe obrajii catifelați, pe buzele senzuale, apoi coborî pe gât și pe piept. Îi sărută sânii micuți și fragezi ca de fecioară. - Mă gâdili, iubitule! Obosit de iureșul sărutărilor de bucurie și cu respirația întretăiată, îi șopti: - Soțioara mea scumpă, mi-ai dat cea mai frumoasă și importantă veste din viața mea! Îi strânse apoi mijlocelul între palme și sărutându-l exclamă: - Aici s-a plămădit
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
să vezi cum ziua fuge că vine noaptea-n grabă mare acum e seară și se vede, un minunat apus de soare. Se scalda-n caldele culori și se-nveleste-n cer albastru iar stelele-i închid lumină, c-a obosit, frumosul astru. Acest frumos tablou feeric îl văd iubite, tu-l privești? numai noi doi, sub clar de luna, să-ți spun, să-mi spui, că mă iubești. Referință Bibliografica: Apus de soare / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
APUS DE SOARE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382372_a_383701]
-
tâlc. Știu că urma să mă mut la ei, să fac școala acolo. Era vorba de liceu și facultate. Apoi, i-am vizitat noi, dar nici la opt ani, pe care îi aveam atunci, nu am reținut prea multe. Eram obosit și speriat de drumul lung și de orașul mare și frumos în care aveau o casă cu etaj și zid înalt la stradă, cu poartă mare de lemn sculptat în motive populare, peste care nu pătrundeau privirile în curtea curată
RĂSFOIND JURNALUL UNUI POLIȚIST de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382394_a_383723]
-
copii. Actul I Decorul: Mai multe uși. Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru. X (Are o valiză pe care o poartă cu el din loc în loc.) Am obosit. Mi-a spus cândva o prietenă din adolescență că, dacă voi pleca departe, va lăsa mereu o ușă deschisă pentru mine. Au trecut anii. Să fii trecut zece, cincisprezece ani? Nu mai știu. Trist este că de trei luni caut
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
mai găsesc. Am căutat-o inițial în locul unde i-am întors spatele, dar mi-au răspuns glasurile din spatele altor uși că a plecat departe. Unde? Nu am reușit să aflu. Pune valiza jos și se așează pe ea.) Chiar am obosit. Am bătut la multe uși. N-aveți idee câte uși am întâlnit! Am întâlnit uși de lemn ce ascundeau în spatele lor chipuri ofilite, uși de fier cu glas ruginit. Și pe aici sunt numai uși. (Se ridică de pe valiză și
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
caut nimic. Am greșit ușa. Bătrâna țigancă: E un rătăcit, a încurcat ața destinului și nu mai poate deznoda firul. Părăsește ușa și aleargă. Rotește globul.) Știam. E un om pierdut. Globul meu vede ceea ce oamenii nu pricep. X: Mă obosește. (Pornește spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să se rotească în jurul meu. (Bătrâna țigancă intră pe ușa roșie râzând. Ușa se închide în urma ei.) Bătrâna țigancă (din spatele ușii închise): E pierdut! X: Mi-a spus cândva ea
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Se adresează copiilor.) X: Cine sunteți voi? Ați venit și voi să mă chinuiți? (X e la un pas să împingă un copil când în fața lui apare o femeie.) Tu? Femeia văduvă (către copii): Nu-l deranjați pe domnul, e obosit. X: Era o femeie ce avea fața acoperită cu un văl, o femeie fără chip. Am visat. Mi-a spus că o să vii. Femeia văduvă (către copii): Să mergem! X: Vin și eu cu voi! Femeia văduvă: Unde să mergi
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ce iubești tu mai tare Și-apoi, Și-apoi să cădem din dureri câte doi Peste marginea frunzei aplecate de ploi Așa-ndurerați. Așa-ndurerați că mai suntem în barcă Numai unul din doi și prea repede parcă Cedăm. Cedăm obosiți de atâta-ntrebare De atâta deșert la ceasul în care Iubim. Iubim? Ce iubim? Și pe cine ? Și când ? Durerea aceasta care urcă plângând E numai tăcere. Tăcere și rouă. Beție și fum Și cantecu’acesta se stinge acum Fără
DINTR-O TAINĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382478_a_383807]
-
Acasa > Versuri > Iubire > GONDOLIERUL ( PAMFLET ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc lin pe o gondolă, Barcagiu-i obosit... Trist, că și-a pierdut iubita De atâta " nevâslit "... La Veneția e noapte, Ceru-i lud, negru-smolit, Serenade, valuri, șoapte Te îndeamnă la iubit. Jinduind spre alte " maluri ", Adumbrind a infinit, Vreau s-ating calde limanuri... ( Vâsla s-a cam
GONDOLIERUL ( PAMFLET ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382506_a_383835]
-
acordat nicio șansă. Își înfipse cu putere coarnele ascuțite în abdomenul omului, sfâșiindu-l. Urmă al doilea gladiator, un negru agil ca o panteră. În liniștea solemnă, flutură pelerina roșie în fața taurului, sărind cu mișcări agere, de pisică sălbatică. Animalul obosi încercând să-l atace. Publicul era în extaz. Canicula însuportabilă a fost uitată pentru câteva momente de toți. Deodată, taurul este înțepat de o albină rătăcită de căldură. Înțepătura îl enervează. Durerea îl înnebunește. Animalul se repede brusc și își
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
de spadă, care înmânează toreadorului spada înainte de actul final. Corida ce avea loc nu respecta organizarea tipică - cu prima fază în care picadorii intră în arenă și împung taurul cu lăncile și a doua, în care toreadorul și banderilleros hărțuiesc, obosesc animalul. Spectatorii nu aveau parte de demonstrația spectaculoasă de figuri, a matadorului cu pelerina, dar și de cea cu mâinile ridicate deasupra capului, a acestuia, de parcă ar fi dansat flamenco, urmată de mânuirea celor două săbii de oțel îndreptate cu
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
goală. Mi-e dor de praful ridicat afară Când ne plimbam, murdari, cu mare fală. Întoarcerea în sat e lucru mare Ce doar creștinii astăzi mai arată. Când așteptam cu mare-nfrigurare Să ne întoarcem iar, ca altădată. La plugul obosit de așteptare Când brazda o despică însetat. Acuma zace într-o nepăsare Fiindcă flăcăi de ieri, azi l-au uitat. Mi-e dor de liniștea de dimineață Când păsărele-n geam îmi ciripeau. Și când tot satul prinde iară viață
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
ora opt-opt și jumătate, încet-încet, ploaia a încetat. A rămas doar acel vânticel jucăuș stăpân peste locurile descoperite, dar, destul de curând, după o oră de joacă prin ganguri și prin piețe cu tarabele pline de mărfuri acoperite cu prelate, a obosit și el și s-a retras, nimeni știind unde anume, după cum nimeni nu știa de unde a venit ori unde s-a născut... Animație mare în zona centrală a orașului. Oamenii au apărut de nu se știe unde și au luat
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
ba ciomăgeală, ba bețivi de toate culorile, ba incendii, ba alei cu boschetari sau străzi cu mașini parcate aiurea... Lasă-le încolo că sunt obositoare toate! Ne mai odihnim și noi oasele, aprecie agentul principal Mititelu. Ori, cumva, te-a obosit mersul pe jos? Te-ai obișnuit în mașină și cu alergătura doar la intervenții, bag seamă... - Mersul pe jos este o plăcere pentru mine, domnule agent principal, dar... mi-a cam intrat umezeala în suflet. Bine că a apărut soarele
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
te gândești tu, nu se știe când va mai fi, iar tu, ca de obicei, uiți că-ți este rându’... Ha, ha, ha! Greșesc eu? - Haide, băi, lasă-mă în pace! se supără Mititelu. Hai să mergem odată, că am obosit stând de vorbă! Au privigheat cu atenție toată zona, până când au văzut că vin colegii din schimbul doi. După un scurt schimb de informații, s-au retras liniștiți și mulțumiți că au avut și ei o zi ușoară, lipsită de
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
o clipă trecu în revistă trupele și ordonă generalului Prăpădenie să-nceapă marșul. Aici trebuie să precizez că Iarna îi dotase pe slujitorii și pe soldații săi cu puterea de a pluti prin văzduh, la orice înălțime, ca să nu se obosească. Astfel că ea putea zbura precum păsările, cu slujitorii săi uriași, și soldații lor, chiar mai repede decât avioanele, în funcție de situațiile de luptă. Și așa se înșirară coloanele de Fulgoi și Vânturi Lățoase, luptătorii lui Viscorilă, alături de nespălații nori vineți
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MĂ IARTĂ Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Poate-i târziu, sau poate nu e, Să mă întorc spășit, să-ți spun, Că rătăcind prin astă lume Am obosit de-atâta drum Și vreau să mă opresc la tine, Iar anii toți ce încă-i am Să-i împărțim, la rău și bine. Să nu ni se mai piarză-n van. Și știu : Mă vei certa amarnic, Că pân-
MĂ IARTĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382651_a_383980]
-
nu sesiză la ea altceva decât surpriza de a se fi revăzut. Se pensionase și se vedea, chipul îi era odihnit. Avea un aer mai destins, vestimentația de casă mai îngrijită. Vorbiră de una, de alta. Timpul trecea. Mira era obosită, iar mătuși-sa n-o întreba de ce o vizita tocmai în ziua aia, dar nu omisese a-i spune că Mira-Mică și bărbatu-său veneau târziu de la slujbă. Se scuză, apoi, că nu poate să-i facă măcar o cafea
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]