6,770 matches
-
în creațiile sale poetice, macabrul și calvarul erau parcă o prelungire a umbrelor unei societăți ce mergea din rău în mai rău. Urma Cernobâlul, din `86, părea că tot răul așternut pe hârtie, inspirat din realitatea imediată a unei Europe obosite și posomorâte, se întoarce augmentat, într-o spirală terifiantă în sinele noastre, ucigând încet, încet speranța. Starea de spirit de tristețe profundă, însingurarea, lipsa aspirațiilor înalte, închiderea orizontului se instalaseră în sufletele noastre către pierzanie... Vedeam răul din jurul nostru și
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
Contopire de suflet, de trup, de ființă... Febrilă căutare de clipe de uitare a sinelui... de plăcere absolută, culminând cu urletul surd al împlinirii... Primele raze de lumină o treziră pe Mira, cu surâsul întipărit pe buze. Își simțea trupul obosit, însă sufletul dansa pe acordurile unei dimineți fericite. Își căută ochelarii și mai zăbovi câteva clipe în așternuturile calde, citind. Își va pregăti cafeaua mai târziu... Iar soarele întârzie și el în ceafa munților adormiți. Din când în când, îi
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
dat, auzi un claxon puternic chiar în spatele lui și cineva îi strigă nervos ceva, dar el nu vru să asculte acele cuvinte urâte, scabroase, care îi fuseseră adresate. Nu voia că ceva sau cineva să-l smulgă din brațele gândurilor obosite și să-l readucă la realitate. Urcă pe trotuar în ultima clipă și i se păru deodată că în fața lui sclipea ceva. Ridică ochii și se uită stupefiat la vitrina imaculată dincolo de care, pe un panou mare de circa trei
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
trei sfere albicioase, aproape egale, care se deplasau foarte încet pe deasupra plopilor. Neputând să‑mi desprind ochii le‑am urmărit minute în șir, până când au dispărut... Ce zi aveam să trăiesc! M‑am dus ca de obicei la Consiliul Popular, obosită și urmărită de aceeași stare de inutilitate, de proastă dispoziție accentuată datorată celor două nopți nedormite, dar și de prezența cucuvelei pe acoperișul meu, sinistru încremenită, piază rea și aducătoare de vești proaste. Trece o oră, trec două, iar eu
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Nae Cernăianu). Abia aștept să fiu corupt, dar nu vine nimeni". Prostia doare, dar nu neapărat pe prost. • Dragostea trece prin stomac. Dar nimeni nu spune unde ajunge. Nu există regulă fără excepții, dar există excepții fără nici o regulă. • Omul obosit doarme dus și neîntors (Beatrice Vaisman). • Mulți îți răspund la salut de parcă îți fac un bine personal. • Fă și tu o tâmpenie, altfel cum vrei să fii remarcat? • Proștii sunt de două feluri: cei care cred tot și cei care
ZICERI (231/232) – FRUCTUL VICTORIEI & PE ONOAREA MEA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363720_a_365049]
-
la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi grâul ce l-a secerat astăzi. - Ai terminat de legat și secerat? Îl întrebă Jeni, ce se mișca greoaie prin polatră[3] din cauza sarcinii. - Am terminat, răspunse Victor obosit și fără chef de vorbă. Mâine dimineață sper să termin până pe la zece de legat și de făcut stogurile. - Au venit iar să te anunțe că joi trebuie să aduci tot grâul la batoză, așa că vorbește cu cineva să te
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
stins odată cu venirea somnului liniștitor, după o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai simțea loviturile năzdrăvanului căruia nu-i mai plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. Din zi în zi, Jeni se simțea tot mai obosită, se mișca tot mai greu prin curte, așa că Victor nu se mai baza pe ajutorul său în treburile gospodărești. I se apropiase sorocul. După socoteala lui Jeni a trecut deja termenul când trebuia să nască. Conform spuselor vecinelor mai vârstnice
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ea ceva economii așa că aventura a fost consimțită reciproc. Cu pașaportul nu a avut probleme, deoarece mai călătorise în străinătate. Din nou a vrut să discute cu mama sa despre plecare, dar aceasta i-a tăiat-o scurt ca e obosită și că ar dori să o lase în pace. A doua zi s-a decis. Va pleca în Australia fără să le spună nimic părinților. Dacă nu au timp de ea, înseamnă că nu o iubesc... și nu o merită
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
ceva care să o atragă. Nici filme, nici divertisment. S-a ridicat ușor amețită de pe canapea și a plecat la bucătărie. "Să mai beau o cafea? Îmi ia somnul de tot. Cred că soțul meu drag va veni târziu și obosit. Ce naiba se întâmplă de la o vreme cu el, nu înțeleg. Are pe cineva? Mă bănuiește pe mine? Știu că nu i-am dat niciun motiv, deși...poți ști ce este în capul unui bărbat?! De la o vreme încoace pare să
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
prin ce dramă ascunsă trece un barbat fericit în ochii lumii cu familie și copii cu cu o femeie atentă și devotată la braț și cu o altă ,numai una,doar una în minte.Si în inima și în spatele retinei obosite seară înainte de culcare Femeie al cărei nume încă îl mai șoptește în momentele de singurătate acută. Dar ...sunt lucruri pe care nu le poți uita niciodata.Un gest ,un cuvânt ,o privire...Momentul în care ai simțit durerea trecandu-ti
DE DRAGUL AMINTIRILOR... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364717_a_366046]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > RETRO STORY Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului O zi grea la birou. Își apăsă ochii obosiți. Era aproape miezul nopții. Doar ea, omul de la curățenie și paznicii clădirii mai bântuiau prin zonă. A doua zi aveau ședință cu boss-ul, cel care preluase instituția. Dorea să lase toate actele in ordine perfectă. Resimțea presiunea. Ziua a
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
iar el a zăbovit asupra ei. Carol avea sentimentul că ochii lui i-au pătruns gândurile. S-a înfiorat. Beaulah era pe jumătate beată, cealaltă jumătate se lăsa pipăită de un blond musculos și înfierbântat. Se simțea ușor ametita și obosită. Nu se îndura să plece. Noul venit își invitase perechea la dans. Spectacolul oferit de cei doi nu era un lucru de ignorat. Femeia voluptoasă, roșcată, avea o rochie despicată pe coapsă. Dansul lor felin corp la corp era plin
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Părul negru corb, era ușor ciufulit. Renunțase la haină, doar în cămașă cu cravata desfacută, avea un aer boem. Bărbatul îi cuprinse mâna și o atinse fugar cu buzele. - Ia loc, te rog! - Prefer să stau în picioare, mă simt obosită și doresc să ajung acasă! Mâine. Adica azi încep o nouă zi de muncă. De altfel nu ați procedat tocmai fair-play! Asta e răpire! - Azi toată lumea e liberă. E nevoie de oameni cu mintea limpede. Dupâ petrecere cred că toți
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
astfel, consilierul matrimonial ne spune că soțul trebuie să-și înțeleagă soția și să o ajute. Trebuie să laude rochia ei nouă sau mâncarea pe care a gătit-o. Ea, în schimb, trebuie să fie înțelegătoare atunci când el vine acasă obosit și nervos, trebuie să-l asculte cu atenție când vorbește de necazurile lui în afaceri, nu trebuie să fie supărată, ci înțelegătoare atunci când el uită ziua ei e naștere. Toată relația aceasta se rezumă la relația bine pusă la punct
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
-Prinde-mă Felix, prinde-mă dacă mai vrei un sărut! El alerga spre mine dar eu îl fentam, ascunzându-mă după copacii. Nici nu am realizat că ne afundasem în pădure și că trecuse destul de mult timp de când plecasem de acasă. Obosită m-am lăsat prinsă, iar Felix m-a luat în brațe și ne-am așezat la umbra unui copac. Ne-am sărutat mult, iar eu eram atât de fericită încât îmi doream atunci pe loc să fiu a lui. Mâinile
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
cu pomii ,cu florile, cu firul de iarbă, cu munții și marea. A adunat în sufletul ei cântecele și doinele locurilor natale pe care le-a luat cu ea departe, unde a plecat peste mări și tări. Uneori se simte obosită dar a învățat că este important să trăiești și să te bucuri de răsăritul fiecărei zile. Chiar și atunci când acesta este spălat de lacrimile ploii, ea știe că trebuie să aștepte ivirea curcubeului care îi aduce speranța unei noi vieții
FATA CU SUFLET DE AUR de SILVIA KATZ în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364778_a_366107]
-
Ierusalimul pentru a se reculege și relaxa după cele întâmplate de Pesahul iudeilor. Claudia Procula, soția sa, venise seara târziu în fortăreața Antonia însoțită de sclavele sale personale iar procuratorul dorise să-i vorbească însă ea pretextase că este foarte obosită și nu dorise să discute nimic, însă îi promisese că a doua zi îi va răspunde la tot ceea ce ar fi dorit. Rămas singur în pragul nopții, procuratorul adormi într-un târziu chiar în camera sa de lucru unde exista
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
cum a fost. Dar după o oră de mers prin zăpadă, Teo face grevă în stilul său personal. Se oprește în mijlocul drumului și se așează pe vine, hotărât: - Teo b'ațe ! Nici o șansă să îl urnești. Cătălin ajunge la vilă obosit și transpirat. Monica aduce corecturi: - Mâine închiriem două săniuțe. S-a dovedit că pentru transportul persoanelor săniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau pline de troiene, iar pe drumurile principale trecea destul de des un camion din care un tip
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
dovedit că pentru transportul persoanelor săniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau pline de troiene, iar pe drumurile principale trecea destul de des un camion din care un tip, Dorel, arunca nisip cu lopata. Cătălin a ajuns la vilă mai obosit decât în prima zi. Așa încât din a treia zi mi-am reluat calitatea de conducător auto. Burțile n-au scăzut nici un pic. În schimb timp de o săptămână am folosit săniile la fiecare derdeluș întâlnit în cale, până am dat
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
NU-ȚI MAI PLACE, AȘA CĂ... (3) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De ceva timp încoace, pietrișul înțeapă asfaltul și se înfige în tălpile pantofilor tăi lăcuiți, provocându-ți o samba obosită pe aleea noastră. Mimica feței tale este furată de la bătrânul și eternul Charlot, în timp ce scuipi minciuni din poveștile cu zâne și cu feți-frumoși printre dinții albi și zâmbetul ce-ți strălucește în bătaia soarelui. Cuvintele-ți frumoase, pătrundeau peste tot
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349532_a_350861]
-
tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a ne trece pe malul celălalt, ne-am aprovizionat cu apă potabilă în peturile golite de bere, pentru bucătăria noastră de campanie, de la pompele de pe
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
de teama gustului amar al sărăciei și-ndurerată de culoarea agoniei ce ne pătează visele acum! Departe, liniștea privește tristă la zbaterea cea fără sărbătoare, care, lipsită de orice ninsoare, pe nesimțit, devine anticrista, în timp ce într-un colț de suflet obosit, unde mai arde blând o lumânare, se luptă pentru un răspuns această întrebare: "De ce Crăciunul nu ne-a mai găsit?" Referință Bibliografica: ÎNTREBARE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1448, Anul IV, 18 decembrie 2014. Drepturi de
INTREBARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349712_a_351041]
-
nu...Am văzut când am dus de împărțeală, Mariei lui Ștefan Tistu și babei Constandina a lui Țâțâvară, câte o strachină cu ciorbă și o bucățică de pește prăjit. Câțiva fulgi mi-au căzut în ciorbă... - Să știi că sunt obosită, bunicuțo. Căldura și mirosul bucatelor fermecate mă trag la somn: vreau să mă odihnesc! - Hai, așază-te pe pat și trage-ți sufletul cât dăm noi apă la animale. Mâncăm după aceea. Fericită, am căzut într-un somn adânc. Cred
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
pe o piatră și privesc cerul... Două imensități și eu între ele... Mă simt atât de neînsemnat și minuscul între mare și cer... In liniștea nopții aud pașii trecutului cum se pierd prin apele unduitoare. Eterul orizontului doarme sub norii obosiți... Simt aceeași oboseală; privirea mi s-a lipit de cer, care timid, se uita la luna, ce încet ieșea din oceanul aurit. Briza mării îmi alinta obrazul îmbrăcând-ul în solzii undelor aurite. In acel moment am simțit...clipa! am
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
Dar știu, undeva în adâncul sufletului meu, că e o zi specială. M-am coborât prea mult pe Pământ sau m-am înălțat prea mult către Cer? Știu că se va petrece ceva. Când am rezemat vioară de peretele clădirii, obosit, s-a apropiat de mine. Mi-a întins, aproape ridicol, aceeași bancnotă uzata. „Am foarte mulți prieteni... dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, mi-a șoptit. Am zâmbit ușor și am mâzgălit ceva pe o bucată de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]