KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

din jur, se pierdu în neant. Picioarele fetei se înmuiară și glasul îi pieri, în vreme ce, în delir, băieți și fete strigau în cor: Sărutați-vă! Atunci când fata alunecă în genunchi, Rosti îi zâmbi, din suflet și din viață, îi prinse obrajii în palme și-i atinse buzele abia înmugurite cu buzele lui calde, dulci și cuminți. Atinși de suflul primului fior, cei doi și-au căutat compania întreaga zi. Din păcate, nici unul nu s-a priceput să găsească drumul spre o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cinematograf. Le luau la rând pe toate cele trei, indiferent ce film rula. Erau la modă producțiile indiene, lungi cât o zi de post și lacrimogene iar spectatorii, indiferent de vârstă, structură sufletească ori poziție socială, ieșeau din sală cu obrajii uzi. "Vandana" se afla pe buzele tuturor și în ciuda faptului că toate filmele erau la fel, cu același subiect dar cu alte personaje, locuitorii orașului se dovedeau neobosiți în a fi prezenți la orice premieră. Filme românești ori filme americane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de alimentare al magnetofonului, făcând muzica să amuțească, Victor se grăbi să aprindă lumina și să caute defecțiunea. Luana profită de situație pentru a căuta, pe furiș, chipul frumos al lui Ștefan. Îi găsi privirile ațintite asupra-i, fără rușine. Obrajii îi luară foc și în panica de moment dădu să iasă. Cu doi pași ca de uriaș tânărul îi tăie calea. Dacă vrei să pleci, te conduc. Dacă nu, acordă-mi, te rog, dansul următor. Se învârtiră unul pe lângă altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
festivități, sala în care, cândva, se țineau lungile ședințe U.T.C. La tribuna înălțată cu câțiva centimetri luară loc, rând pe rând, mai bătrâni și mai obosiți, profesorii celor patru ani de liceu. Doamna dirigintă slăbise îngrozitor, i se trăseseră obrajii și se zvonea că e foarte bolnavă. Director era acum profu de geografie, care apăru cu aceeași veselie debordantă pe care i-o cunoșteau foarte bine. În timp ce foștii dascăli îi priveau direct, în față, elevii, acum oameni în toată firea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de fruntea și de buzele lui fierbinți. Luana, nu pot să-ți spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Nu mă pricep la vorbe și tu nu mi-ai dat nici o șansă pentru a-ți demonstra că... Își ascunse obrazul la pieptul ei și ea îi mângâie părul, începând să se scuze pentru toate întâmplările nefericite din trecut, încercând să-l convingă cât de mult suferise din pricina lui. La rându-i, Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
zi, te vei întoarce la mine, Luana. Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
caietul de pe care copia să i-l izbească în cap. Gheorghe Ereș se simți teribil de ofensat. Timp de o săptămână o șicană și-i întoarse toate jignirile, cu vârf și îndesat. Scoasă din fire, Luana i-o trânti de la obraz: Uite ce e, nene Gicuță, am mai trecut prin asta într-un moment al vieții când nu eram decât o fetiță prostuță și plină de sentimente puerile. Acum nu mai am nici un chef să suport mojiciile unor creaturi nenorocite ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
a spus că te place și m-a rugat să-ți vorbesc despre el. Nu vrei să vă aranjez o întâlnire? Jignită că o credea capabilă să se preteze la un astfel de gest, fata voi să-i spună, de la obraz, cât era de josnică dar se abținu. Având-o mereu prezentă în coasta ei, Luana trebuia să păstreze o cale de comunicare cu această femeie lipsită de cultură și caracter care, prin ironia sorții, îi devenise șefă. De aceea, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai fierbinți sentimente. Nu-și amintea să mai fi făcut, vreodată, o așa pasiune nebună. Masculin în toate trăsăturile, cu o încruntătură severă de om pretențios, ce-i ațâța dorința de a-l cuceri și o gropiță de copil în obrazul stâng, creată pentru a-i fura ei mințile și-a o face să viseze la cele mai obraznice alintări, tânărul Noia întruchipa un univers din care Luana ar fi dat orice să facă parte. La rândul lui, Radu era fascinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
s-ar fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că numai femeia lui bolea, de parcă aștepta tripleți. Sanda sări ca arsă. Îi aruncă, de la obraz, că e prost crescut și nesimțitor, că Ștefan, în astfel de condiții, și-ar fi ținut nevasta în puf, cu doctor prezent la domiciliu și femeie în casă care să-i facă menajul. Urletele de protest ale tânărului Noia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Ea rămase profund impresionată de lumina ochilor lui, de iubirea caldă și nealterată ce licărea în ei. E timpul să-ți faci o familie, Ștefan. Să ai o soție și proprii tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea uita, nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Și dumneavoastră ce-o să faceți? Eu o să fiu șefă. Doamna Noia izbucni în râs. Atât îi trebui Nuții să explodeze. Între timp, mai învățase ceva invective și acum nu-i ajungea gura, mare și buzată, pentru a le arunca în obrazul subalternei. Printre altele se legă de Radu Noia, un fraier care nu vedea cine e, de fapt, nevasta lui dar ea, Nuța Cordel, dotată cu inteligență, cunoștea exact talentele doamnei dactilografe. Urla atât de tare, încât inginerul, aflat pe culoar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Acceptase faptul că se îndrăgostise, atât de curând de la despărțirea lor, de acest Radu Noia apărut de niciunde, numai în speranța că o nouă relație, puternică și fără pată, îi va împlini speranțele de-o viață. Văzându-i privirea stinsă, obrajii supți și trupul șubred, gârbovit de o durere ascunsă, știu că greșise lăsând-o să plece. Și-ar fi putut lua clipa de răgaz, înainte de a o ierta și alături de ea. Nu trebuia să-i fi făcut jocul. Prin prisma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
primi totul fără teamă. Ai dat momentului naturalețea cu care fusese creat și lăsat moștenire omenirii, ai fost amanta perfectă și iubita devotată lipsită de orice inhibare, oferindu-mi ardoarea și pasiunea la care nu mă așteptasem. Ștefan îi mângâie obrazul, îi aranjă buclele de pe frunte și continuă surâzând. N-am vorbit niciodată despre asta dar vreau să-ți spun că nu m-a deranjat, nici o secundă, faptul că n-am fost eu primul. Lipsit de orgoliul tipic masculin, am trăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui, mișcarea absentă, lipsită de vlagă și încredere a mâinii. Nu-i putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nu-și supere mama întoarsă acasă după o lungă suferință, îi ieși în cale privind-o cu ochii mari. Îi văzu fața ca de ceară și-i simți neputința, îi ură bun venit, așa cum o învățase bunica, o sărută pe obraji cu buzele dulci de copil și fugi să se joace. Ștefan o ajută să se întindă în pat și-o întrebă dacă vrea să mănânce. Femeia nu răspunse. Se lovise de îndărătnicia ei de-a nu vorbi imediat după ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi cu sete chipul frumos, conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ori, atunci când scorpia o jignea, s-o pună la punct astfel. Acum, din pragul ușii, aflată la răscruce de drumuri, ea își închipui încă o dată gestul. Se văzu ridicând piciorul, rotindu-se, pălmuind cu talpa, în plin și cu sete, obrazul bubos și negru al Nuții Cordel. Își imagină negul oribil, plin de păr, de care madam Cordel ar fi dat orice să scape, sărindu-i din barbă și pălăria cocoțată prostește în vârful capului rostogolindu-se după el. O lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
posibil ca profeția prietenului Escu să aibă sorți de izbândă. Puse hârtia în mapă. Doamnă Noia, începi de luni. Programul e de la nouă. Când ieși, lumea întreagă era a ei. Se repezi în brațele lui Ștefan și-l sărută pe obraji. M-a angajat. Îți mulțumesc că ai adus ziarul în casa mea, că ești lângă mine, că exiști. Să dea Dumnezeu să știu cum să te răsplătesc pentru tot binele pe care mi-l faci. În clipa aceea, ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
clipurile publicitare. Aproape toate îmi amintesc acel "V-am prins, vrăjitoarelor!" de acum câțiva ani. Lumea a evoluat. Am trecut de mesajul ilar și copilăresc. E nevoie de maturitate. Și de ce nu, de o nouă gamă de culori. Se înfierbântase. Obrajii roșii și exaltarea din priviri arătau că ea credea, cu ardoare, în tot ceea ce spusese. În urma monologului ei, Bariu rămase mut, incapabil să adauge ceva. Tăcerea lui o făcu să roșească și mai tare. Dacă lipsa de reacție a bărbatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-au plănuit un week-end, în afară, pentru săptămâna următoare. S-au despărțit, nu înainte ca Ștefan să-i promită că va rezolva criza în care se zbătea șeful ei. Abel Nost poposi doar o zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-au plănuit un week-end, în afară, pentru săptămâna următoare. S-au despărțit, nu înainte ca Ștefan să-i promită că va rezolva criza în care se zbătea șeful ei. Abel Nost poposi doar o zi în birourile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
un principiu care, nici măcar teoretic, nu poate fi luat ca atare. Dacă ar fi numai viața sentimentală... Dar îi pune în pericol și cariera iar Bariu, crede-mă, merită să ajungă departe. Ștefan se apropie de ea și-i mângâie obrazul catifelat. Cristian Bariu e băiat mare. Se descurcă și singur. Luana dădu din cap cu încăpățânare. Nu-i adevărat. Dacă nu fac ceva, e pierdut. El o strânse în brațe și se îmbătă cu parfumul ei inconfundabil. Își afundă degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
luat în seamă. Dacă cei din echipă ar fi știut că poziția lui inițială, cu picioarele strâns așezate unul peste celălalt, un braț pus de-a curmezișul pe piept, într-o atitudine defensivă și un altul cu palma sprijinită de obraz, cu degetul arătător ridicat în timp ce un alt deget acoperă buzele, înseamnă ceva de genul: "Nu-mi place ce spuneți" sau "Nu sunt de acord cu voi", ar fi oprit, pe loc, tirada fără efect și ar fi întors-o, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]