90,777 matches
-
India, după ce a întreprins un pelerinaj la Romeshvaram, tot atît de sacru că Benaresul, dar neștiut călătorilor europeni. Ajuns în Madras, vizitează o mînăstire de călugărițe catolice și, apoi, încearcă să surprindă fizionomia orașului ciudat. Aici, in India sudică, noaptea, observă naratorul, nu seamănă cu a Dobrogei sau a Italiei. Peste tot, aici, se strecoară, inevitabil, întrebări și reculegeri neobișnuite. S-ar putea încerca întrebări și clasificație după necesitatea tovarășului pe care il poruncește noaptea: Dumnezeu, femeia sau sufletul. Aici, in
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
citi dintr-o carte. (s.n.)5) Așa intra în lume eroii lui Slavici. Citim primele fraze din Pădureanca sau din Moară cu noroc, din Gură satului, din O viață pierdută și descoperim, de o inaugurare tipic slaviciană. Suntem invitați să observăm că începe Marea Lucrare. Se rostesc formulele sacramentale aparținând gintei. În altele, ca în Budulea țaichii, formula sacramentala încheie lucrarea: cartea frumoasă, lăsată nouă lăcaș de viețuire e mesajul testamentar al unui neam de preoți, de învățători și de apostoli
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
față de scriitori are un punct terminus: anul 1933. Atunci suveranul a hotărît "o sărbătoare a cărții româ-nesti", prezidată de el însuși: "Dintr-o dată, cartea românească și scriitorul ei au cîștigat doi pași mari, ieșind în priveliște. Cine a putut să observe și să analizeze figurile domnilor oameni politici prezenți la sărbătoarea literară a regelui, a plecat cu o duioșie în suflet neuitata. Lungă convorbire a suveranului cu scriitorii i-a impresionat; acești domni nu mai înțelegeau rosturile statului, aproape compromis de
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
abordare mai destinsa, măi înceată, măi supla în dezvelirea relelor. Zadarnic m-am zbătut să-i conving, pe cale rațională, pe cei onest nedumeriți, ca la mijloc e o neînțelegere. Neîndemînatic mă transpuneam în modul lor de percepere a lucrurilor și observăm că e tulburata comunicarea. De unde țîșnește discordanta? Dacă Ana Blandiana stăruie pătimaș pentru o clarificare pînă în pînzele albe - acțiunea ei nu denotă un instinct al cruzimii. Dezbaterea se desfășoară pe un tărîm abstract al conceptelor. Cînd e pus la
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
definitivei subjugări teritoriale, păstrarea, fie și pe o mică porțiune, a statalitătii.Autorul nu privește cu ochi buni această strategie pe termen scurt. Cred, dimpotrivă, ca a fost benefică, salvînd, totuși, statalitatea. Revenind la regele Carol al II-lea, autorul observa că, si acesta, a practicat o politică de balans între dispariția României ca stat și cedarea teritorială. Dar crede că suveranul de atunci a greșit impardonabil acceptînd ultimatumul sovietic din iunie 1940. Dacă s-ar fi opus rezistenței armate, atunci
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
biserică Saint-Philippe-du-Roule, în parohia să. Reuniunea va avea loc la Capelă din cartierul Beaujan... Din partea Doamnei Eva (Hanska n.n.) de Balzac, văduva să, născută Contesă de Rzewuska, precum și a întregii familii. În dulcea Turenă timpul trece repede, nici nu se observă. O vale a eternității...Le mensonge artistique?... A durabilei, fără de capăt minciuni artistice... Mă gîndesc la Arlette. Și-mi spun tot din Baudelaire: Ne te verrai-je plus que dans l^ăternită?... l^ăternită?
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
sfidări puerile și fără temei. Am dat exemplul cel mai cunoscut. Nu greșesc dacă vorbesc în general. Diferența între spiritul critic și batjocorirea valorilor nu se face aproape niciodată. E destul să descrii mitologia populară din jurul lui Cuza și să observi că românii nu prețuiesc în domnitorul Unirii pe reformator, ci pe bunul autocrat, ca să-ți atragi învinuirea că vrei să dai la topit încă o statuie. Și învinuirea nu vine de la un nepricepător, ci de la un critic literar! Cred că
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
pași în lumea fascinantă a textelor dramatice fundamentale, a ludicului, a esențelor și aparentelor, o lume care capătă viața, se întrupează din artă actorului. În această ordine de idei am urmărit demersul artistic al Teatrului Național de Televiziune și am observat o îndeplinire doar pe jumătate a frumoaselor intenții. Mai exact, am revăzut O batistă în Dunăre de D.R.Popescu, în regia lui Ion Cojar la Teatrul Național din București, Hamlet-ul lui Tompa Gabor de la Teatrul Național din Craiova și Cabala
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
pentru a comunica, aproape în stare de inocentă, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexiva, pămînteana și eterica, animată de rigori gospodărești și pulverizata în reverii și în imprevizibile combinații onirice, așa cum ușor se poate observa și din confesiunile și din reflecțiile sale scrise, Gheorghe Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice. Nefiind interesat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialogă cu lumea din jur și, mai apoi
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
Rodica Zafiu ÎNTR-UN articol publicat acum cîteva luni în "România literară" (nr. 38, 1998), "Dă-mi voie să-ți spun pe nume...", Ioana Pârvulescu observa absența unor cercetări de sinteză asupra onomasticii în literatura română și propunea cîteva extrem de interesante repere istorice și tipologice pentru uzul ficțional al numelor feminine, urmărind frecvență acestora, conotațiile sociale sau livrești, comentariile intertextuale, modificările formale. Domeniul onomasticii literare fiind
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
antologiilor (și cu atât mai mult a celor de proza scurtă), a unui salt în necunoscut. Sigur că, o antologie înseamnă, înainte de orice altceva, o imensă oportunitate: aceea de a "ieși în lume", de a fi pus, cum bine au observat înșiși editorii prezenței antologii, "sub ochii publicului internațional". În pofida oricâtor capcane ar putea să se ivească pe un asemenea drum. Și, slavă Domnului!, nu sunt puține. Pentru că o antologie reprezintă, ca să parafrazez un autor prezent în carte, "un capitol de
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
face, desface". Ritualizarea tradițională se continuă și prin eufemism: "are anumite plante pentru anumite cazuri", "adună casă omului și mai multe". Există deja unele cercetări sociologice și semiotice asupra anunțurilor publicitare ale țigăncilor ghicitoare din Statele Unite și Canada. S-a observat, de exemplu, că autorii sau autoarele unor astfel de anunțuri integrează în scop persuasiv semnele specifice diferitelor grupuri etnice și sociale. Un articol (de Chantal Hilaire, în Semiotica 111, nr. 1-2, 1996; text destul de naiv, preluînd fără distanță critică toate
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
atitudinea lui Constantin Noica. Au trecut aproape 12 ani de la această convorbire și iată că beneficiarul indemnului se intoarce odiseic spre cititor, cu prima parte a materializării acestui ambițios proiect: întâiul volum din Filosofia inconștientului (Editură Trei, 1998). Se pot observa, în urma lecturii, instrumentele cu care a lucrat autorul: elementele unei indispensabile, abundente și variate bibliografii. În mijlocul acestei acumulări de informație, consecventă sa implicare directă (că psihanalist) în lucrul cu inconștientul i-a fost, fără îndoială, de un mare folos orientativ
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
de altfel), dublă ei semnificație - sintetică și critica - pentru cititorul autohton. Desigur, traducerile din sfera psihanalitica (îndeosebi din Freud și Jung) se află în plin avânt în anii din urmă (editorii, chiar și dintre cei fără prea mult fler, au observat că psihanaliza "prinde" la români); să recunoaștem însă că există o oarecare (inerentă, căci incipientă) lacuna de metodă, de program, în toată această activitate. Pe de altă parte, nu putem citi decît pustiitor de rar lucrări ale unor români interesați
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
dușmanilor dovediți ai democrației! Logică reproșurilor de acest tip e, în cel mai bun caz, bizară: vinovați de înapoierea, prostia, corupția, minciună care înfloresc că într-o junglă în România, nu sunt cei care le provoacă, ci nefericiții care le observa! Nu asasinul e de vină, ci martorul - fie și involuntar: căci ce poate fi... mai involuntar decât ideea de a te naște într-o Românie strangulata de cizma puterii bolșevice etern triumfătoare?! Din acest punct de vedere, regimul Constantinescu e
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
martir de lemn, avînd ochii mari, negri și fața suptă, o fizionomie mai curînd de moț. Sunt dator acestui ținut ales al țării, - Sebeșul, - cu istoria lui săsească, cele câteva pagini sincere din romanul mai vechi Căderea în lume. Am observat mai demult: locurile care au un trecut mai îndepărtat conțin în ele un dar, mai rar, de a prilejui să se aștearnă pe hîrtie observații mai grele... Cum a fost cunoștința cu unul din cele trei clopote ale catedralei, - cel
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
scriitor (excepție făcînd acel tic nesuferit, "multiplu"), dar să nu ne lăsăm cu una cu două păcăliți: va fi citit acest volum cu creionul în mînă, cum ne-o spune de cel puțin două ori, însă nu are multe de observat pe marginea lui. Analiza sa stă pe propriile-i picioare, bine întemeiată, chiar dacă nu și neapărat memorabilă ori relevantă în chip special prin concluzii. Premisa de la care pornește, stabilită pe baza unei cercetări atente și ingenioase a definițiilor de dicționar
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Muzeul Național de Artă al României și Muzeul de Artă Modernă și Contemporană din Liège care au organizat în Belgia o importantă expoziție Baba. Astfel, după treizeci și cinci de ani de la prima sa expoziție belgiană (1964), Baba expune acum la Liège. Observînd această gravă amnezie, nu-mi eliberez cu nici un chip vreun regret după festivismele și după înduioșările ipocrite din alte vremuri, ci constat doar graba suspectă și, poate, interesată, cu care evităm mărturiile despre noi înșine, acoperind oglinda sau întorcînd-o cu fața la
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
rezultatul a fost convingerea orgolioasa a românilor că au avut o rezistență prin umor, preponderent oral (bancul, parodia) care le-a adus cel putin supremația an domeniu. Legendar, bancurile românești ar fi fost cele mai numeroase; din păcate, cum au observat cercetătorii fenomenului, majoritatea bancurilor, mai ales a celor politice, circulă cu rapiditate și se regăsesc, cu adaptări și contextualizări (substituții de nume, adaosuri de detalii specifice) an mai toate culegerile naționale care le revendică, evident, paternitatea (cf. Victor, Raskin, Semantic
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
sîngele, care vin și se duc spre o inimă universală, refuză să mai pulseze după un ritm cosmic". * ;Stabilindu-și drept azi ultimul deceniu, G. Dimisianu socotește că în domeniul prozei criza a trecut. Dacă într-o primă perioadă se observa creșterea bruscă a elementului documentar și biografic și descreșterea pînă la zero a elementului ficțional, de la un moment încolo ficțiunea a început să urce iar în diagramă, configurînd în proza românească un nou realism, hrănit din cotidianul tranziției. * ;Nicolae Breban
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
ironie. Criticii vremii o numesc textualism. Se pune accentul pe concret, existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o beteala de aur și ochii că un iaz sărutat de soare. Era în prezența unui bărbat de vreo 40 de ani si vorbeau încet. Cine era? Că
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Căltia, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlădută le-a răspuns cu o imagine terna, aproape monotona, chiar și atunci când pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, anca de la primele sale ieșiri an lume, că gestul tânărului pictor era mai liber și se manifestă mult mai firesc an registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
Mullan - ambii deținători ai Premiului de interpretare masculină de la Cannes 1995 și respectiv 1998, Kate Winslet și Câte Blanchett - două tinere actrițe aflate an plină afirmare. Privind, ansa, si mai ăndeaproape aceste creații cinematografice prezentate de Zilele filmului britanic se observă că ăntre ele există o legătură mai profundă, că au un numitor comun: și anume aducerea an prim-plan a unor atașante chipuri de femei: deopotrivă fragile și puternice, contemporane cu noi sau ăndepărtate an timp și an spațiu, personaje
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
evitat să-l menționez pînă acum, dl Petre Iancu, nu se face vinovat de nepricepere gazetăreasca, ci de manipulare conștientă a informației. Formulă prin care a introdus în discuție pasajul inexistent în Neue Zürcher Zeitung a fost: "N.Z.Z. observa în context - pe drept cuvînt". Comentînd-o, dl Hurezeanu admite că autorul ei "a omis să marcheze în mod categoric unde se opresc citatele din N.Z.Z. și unde încep considerațiile sale personale". Din păcate, lucrurile sînt mai grave: formulă
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
Bibliei (Septuaginta), relevîndu-i importantă enormă, nu datorită imensei literaturi evreo-alexandrine care a apărut ci datorită extraordinarei înrîuriri a Bibliei tradusă în elina. În altă parte, referindu-se la prietenia să cu Gală Galaction și articolele acestuia despre poetul Iacob Groper, observă cu umor adînc "verva evreului e comentariul. Geniul lui, exegeza". Și n-am spațiul necesar pentru a releva alte opinii, reflectînd bogăția de idei a celuia care, din 1914, va deveni adeptul filosofului - tot evreu - Chestov. Ideea alcătuirii acestei ediții
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]