9,574 matches
-
Miller/Daisy Miller, unde ambiguitatea se centrează pe o problemă culturală, ivită din însăși biografia prozatorului. În momentul în care James a decis să devină „supus al Coroanei Britanice” (1915), renunțînd astfel, benevol, la cetățenia americană, respectabila sa familie de peste Ocean (și, în primul rînd, fratele lui - profesorul universitar de la Harvard și importantul filozof și psiholog William James) a fost contrariată. Mai multe rude ale prozatorului au venit la Londra pentru a-l convinge să renunțe la un asemenea demers stînjenitor
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
a văzut într-o comună din România. "M-a șocat un lucru în călătoria mea prin țară. Este o comună pe lângă Alexandria, Buzescu. Aveam senzația că sunt în New York. Acolo, în New York, când te așezi în mijlocul străzii, în față ai oceanul, în spate ai oceanul. E un zero, nu există nimic, nu există orizont, sunt doar pereți ai caselor. În Buzescu, în dreapta sunt palate, în stânga palate, iar în rest câmpie. Nu pot să înțeleg că oamenii aceia nu au autorizație de
Mircea Diaconu, despre vilele țigănești: Să intre cu buldozerele by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30239_a_31564]
-
comună din România. "M-a șocat un lucru în călătoria mea prin țară. Este o comună pe lângă Alexandria, Buzescu. Aveam senzația că sunt în New York. Acolo, în New York, când te așezi în mijlocul străzii, în față ai oceanul, în spate ai oceanul. E un zero, nu există nimic, nu există orizont, sunt doar pereți ai caselor. În Buzescu, în dreapta sunt palate, în stânga palate, iar în rest câmpie. Nu pot să înțeleg că oamenii aceia nu au autorizație de construcție și nu plătesc
Mircea Diaconu, despre vilele țigănești: Să intre cu buldozerele by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30239_a_31564]
-
lui, întreagă, În brațe nu poate să o strângă. 11 Iubirea mea te prinde-n chingă de lumină Voind a mi te-nchide nu-n zid, Ci-n libertate, cu fire translucide. 12 Noaptea, un hău fără fund, Fără de mal ocean întunecat. Ziua, plutind ușor înspre larg, Din spumă, clăbuc viu colorat. 34 Iată Copilul Dumnezeu cum râde Înconjurat de jucării celeste: Nori vagabonzi, umbre din nopți, Lumini trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre lotus o-ntrebare: „Care ți-
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
se pierd scrutând orizontul iubirii, spre nicăieri. 2605. Amintirea este libertatea care nu poate recunoaște unicul timp liber: viitorul. 2606. Amintirea este dorul fericirii. 2607. Amintirea este lacrima Destinului. 2608. Amintirea este unicul fluviu al dorinței care se revarsă În oceanul Împlinirii, unui Destin. 2609. Amintirea este lanțul unor clipe ce vor să lege eternitatea de stâlpul Întâmplării. 2610. Amintirea este roata de foc a timpului care se Învârte invers, În clipa noastră eternă, aprinzând-o și aducând trecutul În viitor
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Înțelege pe deplin amintirea. 2651. Ce poate fi mai măreț pe lumea asta decât să Întrezărești marele adevăr al amintirii? 2652. Marea revelație a sinelui nostru constă În amintire. 2653. Amintirea este sensul tuturor sensurilor acestei existențe. 2654. Amintirea este oceanul ale cărui valuri zidesc eternitatea și nu erodează țărmul timpului precum face Iluzia Vieții. 2655. Amintirea este unicul cuprins care poate cuprinde În brațele sale voința Lui Dumnezeu. 2656. Amintirea este cuvântul Lui Dumnezeu spus pentru ființa din noi. 2657
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
îi împrumută), ceea ce se și întâmplă, iar în curând musafirul, inițial foarte recunoscător, va deveni o povară, și încă o povară cu pretenții. Mofturos, bolnav, nevrotic, imposibil de așezat într-un loc, fie el și „paradisul” unei locuințe la malul oceanului, Moricand va ajuge să-i reproșeze binefăcătorului că îl pune „într-o poziție de nesuportat” și că e un prizonier în casa lui. Episodul în care Miller și Lilik se chinuie să-l ducă la spital pe musafir, în mijlocul unei
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
romanele Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes atât în Europa, cât și peste Ocean: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005; Humanitas Fiction, 2012), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011) și Cina blestemată (2009). Ismail Kadare este și autorul unor eseuri, scrieri de memorialistică, precum și al cărțiidocument Moartea care ne-a unit (1998
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
înscrie la Universitatea din Bruxelles, ale cărei cursuri le urmează sporadic din cauza vicisitudinilor războiului. După efemere așezări în Austria și Olanda, își face studiile la Paris, emigrînd în SUA în 1947, unde se izbește de climatul marxist al universităților de peste ocean. Catolic prin botez și creștin pe linia tradiției maghiare, Molnar va fi martorul prăbușirii tiparului de educație europeană la Universitatea Columbia, tipar bazat pe caracterul indiscutabil al valorilor clasice: adevăr, frumos, bine - adunate toate în misterul întrupării cristice. Drama pe
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
de numele misteriosului Ler, dar și cultul misteric al zeilor Cabiri (Kαβειροι), divinități agrare, dar și ale navigației atestate din sud-estul Europei până în Irlanda. În Irlanda, spune Diodorus Siculus în Bibl. hist., IV, 56, 4, „celții, care locuiesc pe malurile Oceanului, slăvesc - dintre zei - mai ales pe Dioscuri (Cabiri)”, cei care „au ajuns acolo din vremuri străvechi, străbătând Oceanul”. Aceste zeități gemelare au generat în arealul tracic cultul „cavalerilor danubieni”, cult relaționat de cercetători zeilor Cabiri, Marii Zei (Theoi Megaloi) din
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
atestate din sud-estul Europei până în Irlanda. În Irlanda, spune Diodorus Siculus în Bibl. hist., IV, 56, 4, „celții, care locuiesc pe malurile Oceanului, slăvesc - dintre zei - mai ales pe Dioscuri (Cabiri)”, cei care „au ajuns acolo din vremuri străvechi, străbătând Oceanul”. Aceste zeități gemelare au generat în arealul tracic cultul „cavalerilor danubieni”, cult relaționat de cercetători zeilor Cabiri, Marii Zei (Theoi Megaloi) din Samothrace, divinități în același timp agrare și protectoare ale navigației. Despre cultul lor misteric vorbea plin de admirație
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
cu arcul în nori, spre a alunga vremea rea. Armele sunt unelte războinice, în schimb firul, ca instrument al legării, e element magic. În fine, al treilea exemplu îl evocă pe suveranul persan Xerxes I, care, surprins de furtună pe ocean în anul 480 î. H., a pus soldații să biciuiască valurile și să arunce în apă lanțuri, pentru a încătușa demonii care sălășluiau în adîncuri. De aici pînă la Hristos potolind furtuna nu e decît un pas. În cadrul opticii maniheiste
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
vis, M-am trezit în cel mai cert abis... Curge un fluviu... Curge un fluviu la vale de sufletul meu. Vine Austrul din spate. Norocul aduce pasărea zeu Cu ochii scoși Și aripi dințate. Cuvîntul susține coloane spre cer. Peste oceanul nopții Pîlpîie stele cuminți. Mi-e limba de aer Mi-e gîndul de ger. Barbare falange crucifică sfinți...
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
dori cineva. Alte sute de oameni ies puhoi din blocurile care străjuiesc părculețul și se plimbă preocupați printre ceilalți, cu ochii mijiți. Talciocul durează pînă pe la orele prînzului, cînd toți se împrăștie pe la casele lor, iar în urmă rămîne un ocean de gunoaie, mii de chiștoace ieftine și un soi de mîzgă putredă, care continuă să plutească pe deasupra copacilor multă vreme după aceea. Mai jos de părculeț e un loc viran, amenajat ca un teren de fotbal, care se întinde pînă
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
Emil Brumaru Lui Șerban Foarță Șerbane, icră veche, în ce tristețuri zaci, Puținde la o leghe Ca nimfele-ntre craci? Balena, oh!, balena Numită Moby Dick ( Și mă apucă jena Că trebuie să-ți zic.) Plutește pe oceane, i-e foame de harpon! Trezește-te, Șerbane, Roz nod de bulion, Pupă cuvîntul, dulce. Zdrobit sub iederi moi, Tu limbii tîța zmulge Și-o dă la marțofoi. Și lasă, lasă, lasă, Să-ți cadă în amurg, Pe fețele de
Scrisoare ameliorată (1977) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16066_a_17391]
-
și mai rar! Căci ochii-mi se-mpăienjenesc, iar mîna care Struna o încorda tremură tot mai tare... Dar Glasul? Sfîrtecat de furia nepăsătoare A miliardelor de Aparate Fonatoare. Lumea Nouă În Lumea Nouă-n care vrei s-ajungi, Pe-oceanul de alcool și-anfetamine, Sînt cuști de sticlă lăptoasă, moale, pline Cu femei blonde, goale, dormind ca niște prunci. Poți să faci dragoste cu care îți convine... Pe urmă Spectatorii,-n halate largi, în dungi, Se strîng în jurul ei și, în
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
ai tatălui și spaima unui uter ros pe dinăuntru am văzut cercul de parafină lărgindu-se într-un soare rînjind uleios în răbufnirea de felinar stacojiu tăind mușchii îngenuncheați ai burții mi-am văzut viața ca o vomă sfîrșită în oceanul de alge și viermi dintr-o piatră de cercel ieftin am văzut darul neștiut zvîcnind împletit spre gîtul plăpînd și bolovanii urletului creșteau în revărsări de ape gelatinoase peste cerurile ciocnindu-se peste sorii împreunați ca broaștele țestoase-n acvarii
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
învelite în ziare să nu le ciugulească semințele ciorile graurii vrăbiile. Posibil în unele ziare sunt publicate și versurile tale ocrotitoare cum ar veni păstrătoare de semințe. Botez Nicio legătură între placentele de la naștere și placentele de petrol ce acoperă oceanul și totuși așa se face că urme de petrol pot fi văzute până și în cristelnițe din care pruncii sunt scoși cu - parcă - alunele pe trupșor. A Streetcar Named Desire Pentru Anna Karenina doamnă mândră dar infidelă în conjugală juruință
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
colțul străzii moțăia în deplină tăcere un stol de gâște lângă un grup statuar de soldați dintr-o ultimă legiune străină prin țevile blocului bolboroseau fără rost tot felul de necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul sărac în care crescusem dar ghivecele din balcon au pornit dintr-odată spre tărâmul făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră limbile ceasului nechezau răgeau behăiau scuipau cioburi sângerii înghețate frânturi de planuri neînchegate încotro aș fi
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
să râdă. Nu pot aduce martor decât Ochiul, care, de-afurisit, se-afundă-n sine și, dispărând, îmi lasă-n mână un amnar și o numărătoare bleumarin de ape-afunde, repezi. Iisus se vede și acum cum ieri. El binecuvântează, ca pe un ocean de icre, cuvinte și feluri de a scrie, infinite. Prins, înger, în melasă Un înger brav, ostatic la fereastră, își sfâșie rochia, voal cu voal. În nimbul său de zahăr lipicios observă trist cum cad făpturi nevinovate, iar muzica din
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
-mi va sorbi sângele până la ultima picătură, aceea în care se zbate să se nască, din omida ce sunt, fluturele cu aripi de vis care urmează să fiu. Dorință secretă aș vrea să mă înec în tăcere precum picătura în ocean . să ascult fâșâitul de șarpe al liniștii din care să-mi fac sunetul primordial, sălășluitor la infinit în auzul meu avid. astfel aș renunța la cântec, la îngânarea lui, și-aș deveni cântecul însuși, neauzit, acela pe care toți îl
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
cântă până răgușesc, cu dinții galbeni de la țigară și cu gust de arahidă. Scoicile late culese odinioară în Long Island, în vreme ce doi oameni străini povesteau despre aurora boreală iar eu, cea de-a treia, nu izbuteam să mă scald în ocean. Valurile erau cât pereții. Una din scoici am aruncat-o apoi în Someș ca pe-o sămânță, din ea a crescut Empire State Building cât un stâlp electric pe mal, de unde toată poezia lumii se vede ca o pășune. Astfel
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
de domenii, vile de maxim confort, conturi de câte nouă zerouri la bănci bine chitite unde prin minte nu-ți trece. Și, desigur, teren de vânătoare, iaz, plaje, munte, soție acționară, fii și fiice prin universitățile cele mai nobile de peste ocean, judecători distrați, care uită să-i lege! Un număr, de asemenea, însemnat de salariați, cărora le asigură pâinea, precum și un careu de amici la fel de inimoși precât de sus puși. Neidentificabil fizic, marele corupt are în comun cu fantomele darul de
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
al acțiunii, dominat de generalul Delatombe (Jonathan Pryce, protagonistul din ,Brasil"), după care al patrulea, generat de activitatea magică din turn. Toate aceste ițe narative se reunesc, firește, în final. E o construcție complicată, dar dizgrațioasă?! Un alt critic de peste ocean comentează că acest film va adormi spectatorii din întreaga Americă, aceasta fiind afirmația cea mai disproporționată pe care am găsit-o, până și britanicii sunt mai indulgenți. Am explicat cât de intricată e trama. La care adăugați fascinația halucinantă a
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
îl admira și i-a manifestat în repetate rânduri simpatie (realitate căreia i-am fost uneori martor direct), Frunzetti a ocupat funcții de răspundere, s-a bucurat de felurite demnități, a călătorit de multe ori în Occident și chiar peste ocean, în Cuba, a fost ani de-a rândul comisarul participărilor noastre expoziționale la Bienalele Venețiene și ne-a reprezentat în tot felul de comisii și comitete internaționale, mai ales în cele cu caracter muzeal. Nu are rost să insist, decât
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]