142,832 matches
-
mormăise ceva încurcat, în timp ce cotrobăia prin boccea după ceva de mâncare. De data asta, îi lăsase ceapa și mămăliga pe jos, fără să se apropie. La întoarcere, îl găsise tot acolo, nemișcat, își ridicase doar capul, privindu-l blând în ochi. Durase mai mult de o săptămână până să se hotărască să-l ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
poată apuca clanța. I se păru neobișnuit de rece fața de căldura de afară și reacția sa fu s-o țină strâns în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul de lemn al prispei. Iar uitase s-o dea înapoi vecinului și uite că acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
în încheieturi ca pe niște forme rotunde de ceață în cautare de vehicule spre a le purta etern transparența VIII Trecerea noastră pe aici nu e decât o repetiție pentru Marea Călătorie în care amândoi vom zbura pe spate cu ochii măriți de cât a fost să învățăm prea târziu și mâinile împreunate ca și cum ne-am fi trăit viața în altă parte și am fi venit aici doar să împraștiem cenușa. n India, 2008
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
părăsește costișa, de doi ani i-au pus o cruce la cap și l-au lăsat în plata Domnului, de doi ani textele mele sunt formele diferite ale aceluiași țipăt. mă căuta iubita. își apropia de mine albul grav al ochilor. îmi lingea coastele și lacrimile cu limba șlefuită ca limba unui clopot. o lăsam să învețe câte ceva de la tunet. "nu mă despărți de tine" zicea "am trupul plin de vânătăi de la stropii de ploaie mari cât pumnul și tari ca
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
în Cosiță Floare-I Cântă Nouă împărați Ascultă, Mireasa Vieții și a Repausării Sufletului Cel ce trece-acum din Zodie-n zodie odihnindu-se Și-abia așteptând să se dea de trei ori peste cap, Ciclul Metamorfozelor ispășind bărbătească bucurie zicând, ochii de somn ștergându-și: Ho, că mult am mai dormit, frate, dar și mai mult Dacă Prâslea }ugulea, Fiul Mătușii, cel fără vine la picioarele-i neostenite N-ar fi legat pe Zori de Ziuă, pe Mezilă, pe Decuseară De
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Doina Ruști Gil este mâncătorul de știri. Stă în fața monitorului și trece rapid peste literele care curg lent, aducându-i sub ochi cele mai importante întâmplări petrecute în lumea largă. Petrom a ieftinit carburanții. Taifunul Hagupit face ravagii în Vietnam, 9 turiști au fost răpiți în Egipt. încălzirea globală distruge Europa. Grav accident pe Autostrada Soarelui. Cinci morți în atentatul terorist. Gil
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
gândurile adevărate, care sunt numai ale lui. în iureșul de întâmplări, milioane de oameni trec pe scenă și spun exact acele cuvinte pe care le-ar fi spus și el ori mor cu mâna pe inimă, privindu-l drept în ochi, încât o disperare imensă se lasă asupra lui, un fel de pălărie sub care e întuneric beznă și în care mii de buze se laudă foșgăitoare, dân-du-i de înțeles că nimic din ceea ce el însuși a gândit sau a sperat
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
acestor gesturi memorabile, impulsurile și dorințele și visele lui cele mai dulci se strecoară pe sub borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți de ecranul pâlpâitor. * în același timp, la nici un km mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume. Maimuțu face pași măsurați, privindu-și vârfurile neatinse ale pantofilor, aranjându-și încă o dată șuvița mătăsoasă în spatele urechii și ridicând ochii spre reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
Băiatul își scutură capul, ca să-și simtă părul abia spălat, iar ea își îndreaptă umerii, ca să i se ridice hanoracul verde de pe capul auriu al șarpelui ei proaspăt. Din doi pași, Maimuțu calcă printre tufele trotuarului și-și înfige imediat ochii în desenul auriu care strălucește sub marginea hanoracului. E un șarpe care își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept în ochii lui Maimuțu, cu ochii lui rugători, care parcă sunt ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
capul auriu al șarpelui ei proaspăt. Din doi pași, Maimuțu calcă printre tufele trotuarului și-și înfige imediat ochii în desenul auriu care strălucește sub marginea hanoracului. E un șarpe care își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept în ochii lui Maimuțu, cu ochii lui rugători, care parcă sunt ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
ei proaspăt. Din doi pași, Maimuțu calcă printre tufele trotuarului și-și înfige imediat ochii în desenul auriu care strălucește sub marginea hanoracului. E un șarpe care își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept în ochii lui Maimuțu, cu ochii lui rugători, care parcă sunt ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
calcă printre tufele trotuarului și-și înfige imediat ochii în desenul auriu care strălucește sub marginea hanoracului. E un șarpe care își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept în ochii lui Maimuțu, cu ochii lui rugători, care parcă sunt ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului, îi înmoaie voința. Maimuțu se uită
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului, îi înmoaie voința. Maimuțu se uită în ochii fetei, pe care o cheamă Pitica, și imediat spre capul de mătase care iese de sub betelia pantalonilor. Ce e fă ăsta? o întreabă cu un glas cam pânzos și bleg, de care i se face imediat rușine. Și ca să compenseze
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
pază. întâlnirea n-a fost cum se-aștepta. îl văzuse pe Maimuțu trecând printre florile ciufulite, cu picioarele înfășurate în blugii lui strâmți, apoi căscând gura la șarpele pe care îl simțea umezit sub soarele de octombrie. Cum dăduse cu ochii de tatuaj, Maimuțu damblagise la comandă. Ea vrusese să-l împingă, ce vrei mă? După ce că venise, în loc să zică merci el părea pus pe harță. îi băgase unghia în gât și-n secunda doi simțise o detunătură neașteptată în moalele capului
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
Și i se și rupsese filmul. Soarele cădea alene peste reclama roșie, în josul zidurilor palide, peste cei doi oameni care păreau să se îmbrâncească, văzuți prin lentila camerei, pe care Alex o răsucise cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul galben, doi oameni, un băiat și-o fată, se îmbrâncesc. Alex ia, la început apropiindu-se lupește
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul galben, doi oameni, un băiat și-o fată, se îmbrâncesc. Alex ia, la început apropiindu-se lupește, imagine cu imagine, până când dă cu ochiul de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de umeri pe fata cu șarpe și-o izbește cu capul de zidul
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe urmă somnolentă. Și deodată îi cădea capul. Gil nu se putea hotărî ce imagine să scoată. Plus că mai era și șarpele. Găsi din prima secvența și se uită din nou. Era un
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
n-avea chef. Bineînțeles, ar fi putut să scrie despre autorul filmului, care nu era prea greu de găsit. însă nimic din toate astea nu-l interesa. Gil stătea în fața ecranului, pe care se oprise încremenit capul șarpelui, privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar. Iar amănuntul ăsta, care nici măcar nu avea legătură cu filmul
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
edificator în acest sens: "V-ați obișnuit cu mine viu/ și asta mă face neliniștit,/ abia așteptând chiar și/ cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu, nu, nu-// eu nu mă pot/ transforma mai mult/ decât la ochi/ și la gură uneori// cu un surâs/ în plus sau în minus-/ pe față/ și la inimă/ fiecare mișcare/ de umbră mă doare/ insuportabil// (...) și iată-mă cum/ am devenit cu timpul/ un fel de piatră migratoare,/ un surâs cusut
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
Al cui e semnul și de unde vine? Un altfel de asfințit între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă-n rang... și după ce colindă lumea toată, se-ntoarce-n chip de bumerang
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]