2,513 matches
-
până la exaltare. Un ritm al spiritului vital, un fel de stăpânire, o frână asupra respiratiei până la oprire, un fel de luciditate ca un control pus pe bătăile inimii, și atintirea unei imagini mintale, care crește, se amplifică sub privirile unui ochi lăuntric... Dar, Vasilica îi revenea în minte mereu, cu tot mai multă putere, alungându-i somnul. Nu putea să uite ziua aceea de Sânzâiene, când s-a stins din viată, fata coanei Mărioara, mărunțica din Dealul Bârladului, așa cum i-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de ce nu vorbești? Cu ochii în pământ, ea îi răspunse: - Te rog să nu mai faci glume cu mine! George făcu doi pași înainte și i se așeză în cale. Ea se opri chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură. S-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bondoacă, Îndesată, lipsită de orice farmec feminin, la prima vedere părea chiar urâtă. Purta părul prins pe ceafă Într-un coc din care cădeau șuvițe rebele. În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directă, sfredelitoare, plină de cinism și de sarcasm, dar scăpărând de inteligență. Îi plăcea să poarte În păr sau la reverul hainei o floare imensă, roșie, care varia după sezon. Elena Tudor, fiică de sculptor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
împlinit douăzeci de ani și chiar dacă tu ești mai mare cu câțiva anișori... nu cred că ne-am maturizat încă. Nu râde!! Nici tu nu ești cine știe ce... experimentat în ale... comunicării cu fetele, pentru că se spune despre tine că ai ochi mai mult pentru bisturiu, experimente, laborator...etc... Doar că... natura biologică își cere probabil drepturile... Sigur, la tine este doar dorință acum și, poate, curiozitate. Ai dori să ți-o pui cu mine și atât. De dragul performanței, nu? Dorești să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
consecință, să se elibereze de această agresiune, să-și redecu peze cu dinții sau cu unghiile conturul de la baza unghiilor. Astăzi se împlinește o săptămînă de cînd vine în fiecare zi la librărie. Nu pot să-ți spun însă ce ochi a făcut văzînd că masa de corespondență era ocupată de Domnișoara Ri. Se obișnuise să fie singur în librărie, să se considere singurul vizitator al ei, singurul ei locuitor. Prezența Domnișoarei Ri l-a destabilizat, primul său gest a fost
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și probabil și pentru ceilalți locatari, dar acolo, printre trandafirii mei, această femeie inodoră și incoloră începu să capete viață. De fapt, doamna Bordaz era încă o femeie dezirabilă, iar această descoperire mă umplu de stupoare. Cum de nu avusesem ochi pentru ea ? Un fel de dorință de a o seduce se trezi în mine. trandafirii, doamnă, sunt de fapt niște ființe... Iar a le plasa în categoria plantelor echivalează cu o teribilă jignire, dar puțini oameni își dau seama de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
i se părea tânărului fără scăpare. Dacă ar fi fost un simplu invitat, ar fi dat bună seara și ar fi fugit. Dar era "acasă". Era obosit și pica de somn. Jucând tăcută și trăgând cu prudență cărțile, Aurelia îl ochea din când în când. Deodată zise: - Otilio, poate lui domnul Felix îi e foame!Otilia sări de pe scaunul lui Pascalopol. - Vai, cum l-am uitat! Ce zăpăcită sunt! Venind lingă Felix, îl întrebă și ea: - Ti-e foame, nu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
biletului de tren și care în fond îi fuseseră dați de moș Costache, conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca bani pentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu în care ședeau ticsite câteva monede de argint. - Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix îi întinse o piesă groasă și mare. - Da pâinea, sări Marina, care n-ai plătit-o de două săptămîni! Moș Costache își mai ciupi puțin fruntea și repetă umil: - M-m-mai dă-mi cinci lei. N-am acum la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei, într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu brațele ei subțiri de gât. Sau fugea călare de dușmani neidentificați spre păduri care se îndoiau moale până la pământ, ținând în brațe pe Otilia. Generozitatea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niciodată în atitudini scabroase. Sufletul lui, capabil de exaltări, era puțin jignit de indiferența blazată cu care se oferise Georgeta, de lipsa de importanță pe care o dădea întîmplării. Ea îl privea cu simpatie și curiozitate, îndepărtîndu-i de pe G. Călinescu ochi o șuviță de păr, sărutîndu-l, însă cu acel aer de detașare profesională al femeilor care se amuză de orice nouă cucerire. Georgeta îl puse pe Felix pe programul ei: - Îmi placi foarte mult, îi zise, poți să vii când vrei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise moș Costache, du-te să vezi ce are bietulSimion! Felix trecu în curtea cealaltă, intră în casă, și-n sufragerie, unde se vedeau încă vestigiile nestrânse ale mesei de seară, dădu de Stănică, care fuma, întors cu spatele și ochind prin dulapuri. "Omul acesta, gândi Felix, e inevitabil." Când îl zări, Stănică îi făcu cu ochiul și-i spuse în șoaptă: - E rău de tot, se curăță babalâcul. Apoplexie, cu siguranță.L-a lovit damblaua. Am stat aici cu el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spune eu ce are el la activul lui, v-ați schimba opinia. - Bolnav ai fost vreodată? întrebă serios domnișoara dela pian. Toți izbucniră în râs (e drept, Stănică mai puțin), în vreme ce Felix rămase înmărmurit, nevoind să înțeleagă. - Vai, dragă, ce ochi face! spuse autoarea spiritului către ceilalți, ca și când Felix ar fi fost un intrus amuzant în propria lui casă. Il faut absolument le deniaiser! 1. Propoziția franceză jigni și mai mult pe Felix, fiindcă presupunea din partea domnișoarei presupoziția că el nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușor, ca pe un copil, pe gură, cu cât îl asigura că "tu trebuie să faci cum îți zic eu, am eu vederile mele", sau îi reproșa "așa mă iubești tu pe mine?", cu stilul unei infirmiere frumoase care face ochi dulci unui rănit mustăcios pe masa de operație, cu atât demoralizarea se întindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se dezvăluia ca definiția surorii, tocmai acum când se deșteptase în el dragostea. Suflet limpede, incapabil de disimulație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l urmeze și chiar făcuse semn acestuia că vine și el. Olimpia îi strică socoteala, fiindcă, fără nici un rost și fără să intuiască situația, îl invită să stea lângă ea, fapt care trezi atenția bolnavului. Stănică își întîrzie dispariția, ochind mereu ușa. Felix luă pe rând fiecare cutie a scrinului. Una era plină cu cutii de chibrituri de formă cilindrică. Scuturând una din ele, constată că sunt pline și că nu era cu putință ca bătrânul să fi ținut bani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevoie de liniște,după atâta zbucium, să-mi adun ideile. G. Călinescu Cum aceasta închidea ușa la loc, o chemă în șoaptă, se uită puțin prin odaie și scoase din perete o miniatură cu ramă de fildeș, pe care o ochise de mult, și o vîrî în sânul Olimpiei: - Ascunde-o bine, să nu te vadă soacră-mea, ăsta e unlucru de artă, trebuie păstrat în familie! Pascalopol veni la prânz și-i găsi pe toți inamicii strânși la masă în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pășit cu ușurință și inconștiență în încăpere, descins tocmai atunci de la Cursurile Facultății lui de Foraj din Ploiești. Era un străin, un ucenic, un ins misterios, nu făcea parte din Cenaclu. A privit cu nepăsare în stânga și-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ce imediat vă voi spune. Și, aproape simultan cu calamburgiul, s-a apucat și el (prăvălindu-se insolent pe ultimul rând de banchete al sălii) să-și îngîne poemele sale inepte, de începător, la urechea cu pieliță dogoritoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și despre intensitatea fluxului luminos ce se răsfrângea, la ora aceea, peste clădiri. Se învîrtiră în intersecția străzii Dionisie Lupu cu artera Maria Rosetti, unde, în negura hidrotehnicii Capitalei, dantelata Bucureștioara fusese ajutată să se destindă într-un lac minimal - ochi de apă pe care-l repeta, 200 de metri mai la vale, în spatele bisericii Batiștei, unde Bucureștioara băltea, bătiștea. 99 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când trecură, prin poarta plumburie, în curtea de la numărul 236, invizibilii demoni de cartier
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare eficiență, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de față, când Ulpiu 183 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI era de bănuit la o femeie atât de infectă, care, în plus, își cumpără în săptămâna așa zisului sacrificiu, două noi și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
clasa a II-a. Și acum (însoțit, în dreapta, de duhul Spiridon, materializat într-un rușinos și stânjenit factor poștal sătesc) își întoarse ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți găligani, toți poeți, năvăliră în salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înainte vom asculta numai muzică patriotică, populară și românească, vom vedea filme și spectacole mobilizatoare iar decadența vestului va fi înfierată și continua cu alte asemenea inepții. Stăteau și se uitau unul la altul disperați, câțiva prieteni, cei care aveau ochi să vadă, cei care aveau urechi să asculte, cei săraci cu duhul nu erau interesați. Se strângea șurubul pe zi ce trecea! Și așa, în fiecare zi, în fiecare an, se adăuga câte o nouă restricție pentru ei studenții, mecanismul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură. S-a tras și brutarul lângă el și le-a cerut să-i cânte Colo-n vii la Drăgășani. Guristul știa oful
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii. Aceștia ședeau împrejurul țarcului pe scaune de lemn cu trei picioare, înjurau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și ce-oți vrea? - Deschide. Deschidea văduva. - Vrem să dormim la noapte. - Oliu, tocmai la femeie singură? Că mă râde lumea. Se uita caiafa la muiere, râdea, își scotea căciula, o scutura, își ștergea picioarele. - Văduvă, văduvă, da ce mai ochi! N-ai dumneata inima aia să lași călătorii afară, noaptea, să se prăpădească... O încălzeau privirile pungașilor. fi poftea apoi la masă. Aducea de-ale gurii. Mâncau, se încălzeau la foc. Huiduma se făcea iar spre femeie: - Da vreo ulcică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe, punem ochii pe vreun barosan și-i luăm geamantanele. Tu unul, eu unul. Când ieșim afară și-oi face pst! tu o ștergi la dreapta, eu la stânga. Ne găsim la " Doi păduchi", în Taica Lazăr. Zis și făcut. A ochit Nicu un fraier. Boier după înfățișare. Avea haine-n dungi și-un pardesiu scump. Într-o mână ținea un baston. - Să-ți ducem geamantanele, stăpîne? Se înființase ăl bătrân în fața lui, scoțîndu-și șapca din cap. - Ieftin, un pol până la trăsură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce ochi are? Asta-i curvă descântată, c-un plan te vinde, cu altu te cumpără! Și așa era. Ce nu-i căra hoțul? Mărgele și inele, brățări și câte alea, dar de învins n-o învingea, codana nu-i da carnea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]