5,006 matches
-
ce duce spre Casă! Mi-e aripa frântă, lovită de-acei, Ce spun că-s creștini din născare, Eu vreau ca să iert, căci mi-e milă de ei, Chiar dacă durerea e mare! Mai fac câte-un pas, mă opresc și oftez, Privesc la răscruce zenitul, Citesc din Cuvânt, la El meditez, Visând că ating infinitul. Ridic mâini spre cer, cu suspine grăiesc: "Părinte, ne iartă păcatul!" Planeta se stinge sub jugul drăcesc, Cum râde de om, necuratul! Căci pus-a mai
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
de vorbesc în ele tot gândesc în ea? În limba mamei în care spun povești cu zâne Și zorile-mi săruta ochii tot în limba mea... De am dureri ce sufletul mi-apasă În limba mea și-a mamei le oftez, ... Citește mai mult Scriu... Scriu din Dragoste și Dor pentru tot ce mi-i drag și scump, din Durerea pentru tot ce mă doare, din Speranța la un viitor mai fericit pentru urmași. Nu scriu intru slavă mea... Scriu pentru
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
limbi străine, Iar de vorbesc în ele tot gândesc în ea?În limba mamei în care spun povești cu zâneși zorile-mi săruta ochii tot în limba mea...De am dureri ce sufletul mi-apasăîn limba mea și-a mamei le oftez,... XVIII. NE MÂNDRIM CU CE AVEM, ÎN SPERANȚA!.., de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2069 din 30 august 2016. - Școala mea e cea mai frumoasă dintre toate...: e înaltă cât Cultură și e lungă cât anii mei de
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
a invitat... Nici în visele mele cele mai triste, nu te-am așteptat, nu te-am invocat. Și glasul meu a devenit o șoaptă, știind prea bine că altul era adevărul... A urmat un moment de liniște și cineva a oftat, dincolo de ușă. Și iar am tresărit! De unde cunoșteam acel prelung și sfâșietor oftat? Părea că se desprinde din mine, din inima mea, din sângele meu, din fiecare ticăit al timpului neostoit, din teama mea, aflată zi de zi, mereu la
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
aștepta, amirosind a iarbă, Fragi în poieni chemau printre poteci Desfășurate printre flori de nalbă, În minte, avea râul prins în maluri, Cu fin nisip, cu apă clipocind, Cu pești diverși sclipind argint pe valuri, Și licurici pe ramuri poposind. Oftez înduioșat... aud bătând O inimă: acel copil, e-n mine Și încălzit subit de acest gând, Decid să îi dau tot ce-mi aparține... Dan Mitrache, Bălcești, 01.05.2017 Referință Bibliografică: Copilărie / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COPILĂRIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379494_a_380823]
-
Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului (Partea a-IV-a) Pisoiul se frecă de el torcând. Îl privi un timp mângâindu-l pe ceafă. - Și ție ți-e dor, nu-i așa... Oftă și se ridică. -Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun. Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la intrare. Apasă clanța încet să nu facă zgomot. Nici
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379545_a_380874]
-
agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri, Albi fluturi răniți cu ace de sare. Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își cară povara Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de gerLeagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți.Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri,Arome neclare, le-nchide-n sertare,În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri,Albi fluturi răniți cu ace de sare.Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara,În turle de gânduri, dar fără vreun rost,Povești nenuntite își cară povaraCăutând primăveri în cuib fără cost.De unde te știu, mi-ai fost, te-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
După ce se trezi din nedumerire, omul de afaceri se ridică, emoționat, de pe scaun și li se adresă avocaților: -Domnilor, vă dați seama unde era acuma omul acesta dacă, pe deasupra, știa să scrie și să citească? La care musafirul răspunse involuntar, oftând: -Ehe, eram portar la lăptărie ! Culeasă și adaptată de Florin T. Roman Referință Bibliografică: Portarul / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1925, Anul VI, 08 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile
PORTARUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381094_a_382423]
-
Sub pura, diafana perdea de pescăruși, Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși. Ne-am fost promiși pe viață din timpuri depărtate, Când răsăritul încă nu se-oglindea pe cer, Iar stelele de gheață oftau, îndurerate, Ca martore-n crearea unui destin-mister. Te gust c-un dor fanatic în fiece secundă, Cobor pe trepte-n flăcări din vastul meu adânc, Vibrez sub a ta voce, tăcerea-ți mă inundă, Culcușul meu de vise-i pe
CÂT TE IUBESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381119_a_382448]
-
sentiment dulce-amar...să vezi oameni ce-i știi de-o viață, oameni de ... XXI. LA MULȚI ANI ÎNTR-O ZI SFÂNTĂ!!, de Mara Circiu, publicat în Ediția nr. 1688 din 15 august 2015. Astăzi e ziua ei...zâmbește din cer, oftează puțin, sunt multe grijile zilei pentru fiecare din noi și nimeni nu le știe mai bine decât ea, mama noastră a tuturor. Mă bucur că în tradiția noastră românească sfinții sunt sărbătoriți cum se cuvine, și ziua cea mai dragă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
și cu toate acestea, a mers înainte! Aș vrea să urez tuturor celor ce poartă acest frumos nume un sincer "La mulți ani!"; fiți buni, înțelepți și îngăduitori asemeni ei! Citește mai mult Astăzi e ziua ei...zâmbește din cer, oftează puțin, sunt multe grijile zilei pentru fiecare din noi și nimeni nu le știe mai bine decât ea, mama noastră a tuturor.Ma bucur că în tradiția noastră românească sfinții sunt sărbătoriți cum se cuvine, și ziua cea mai dragă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
zicea: - Mă lau și eu? Mama povestea ce orașe văzuse, iar nașa zicea: -Și eu am umblat, fină, la Comoara, pe Mereanca, la Zbengheci, și eu am umblat... Ea vorbea despre sate și despre câmpuri, acesta fusese universul ei. Uneori, ofta. O întrebam: - De ce oftezi, nașă? - Oftez și eu. Nu am tată, nu am mumă... - Păi, matale ai fi vrut să trăiască și acum? Îți dai seama câți ani aveau? Omul bătrân se simte singur. Viața are legile ei nescrise. Ne
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
eu? Mama povestea ce orașe văzuse, iar nașa zicea: -Și eu am umblat, fină, la Comoara, pe Mereanca, la Zbengheci, și eu am umblat... Ea vorbea despre sate și despre câmpuri, acesta fusese universul ei. Uneori, ofta. O întrebam: - De ce oftezi, nașă? - Oftez și eu. Nu am tată, nu am mumă... - Păi, matale ai fi vrut să trăiască și acum? Îți dai seama câți ani aveau? Omul bătrân se simte singur. Viața are legile ei nescrise. Ne naștem singuri și tot
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
povestea ce orașe văzuse, iar nașa zicea: -Și eu am umblat, fină, la Comoara, pe Mereanca, la Zbengheci, și eu am umblat... Ea vorbea despre sate și despre câmpuri, acesta fusese universul ei. Uneori, ofta. O întrebam: - De ce oftezi, nașă? - Oftez și eu. Nu am tată, nu am mumă... - Păi, matale ai fi vrut să trăiască și acum? Îți dai seama câți ani aveau? Omul bătrân se simte singur. Viața are legile ei nescrise. Ne naștem singuri și tot singuri murim
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
stă în puterea noastră. Doar Dumnezeu poate face acest lucru, magnifice! Iar el ne va arăta ceva și despre acest lucru. -Tempora mutantur et nos mutamur in illis! (Timpurile se schimbă, și noi în ele), spuse Nerva. Spunând aceasta Tiberius oftă și apoi se ridică în picioare. Ceilalți se ridicară și ei și înțeleseră că împăratul ori era tulburat, ori dorea ca întrevederea să ia sfârșit pentru că se apropiase ora la care acesta mergea de obicei la culcare. Și poate că
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
Procuratorul era acum sigur că între Irod și arhierei avusese loc o discuție. Nu spuse însă nimic despre asta. Înțelegea acum perfidia lui Irod. Acesta dorea să se pună bine cu arhiereii Anna și Caiafa dar și cu el. -Mda! oftă procuratorul Ponțiu Pilat. Se pare că e soluția cea mai simplă și...surprinzător, e cea mai avantajoasă versiune atât pentru noi cât și pentru voi, dar nu pot face aceasta până nu voi găsi corpul celui răstignit. Oricum...ce mai
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
spun că am știut să și ascult! -Mda! spuse pe un ton stins Ponțiu Pilat. Poate că asta e! Nu știu să ascult! Și ce ar trebui totuși să ascult? -Doar Adevărul! Procuratorul nu spuse nimic. Își aranjă toga și oftă imperceptibil. -Mă simt aproape ca un străin printre ai mei, Hasim. Claudia Procula e adeptă a învățăturii lui Iisus după cum știi. Iocentus e și el interesat de învățătura acestuia. Magistrații veniți de la Roma sunt și ei atrași de aura acestui
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Edom se vor lupta între ele și vor fi o pradă ușoară pentru perșii care deocamdată au fost puși la respect de Lucius Vitellius, guvernatorul Siriei. -Și ce ar fi totuși de făcut, întrebă cu timiditate Macro! Caligula tăcu și oftă. La fel și Irod Agrippa. Tăcerea se prelungi în luxoasa sufragerie. -Tiberius este destul de bolnav, însă nu se pune problema că este foarte grav! Totuși e un om slăbit, spuse după un timp Caligula. -Și ce s-ar mai putea
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
greu, reușește să își asigure medicamente, hrană și costul utilităților. Dar are demnitate. Ne spune vecina: “niciodată nu se plânge, niciodată nu cere, tot timpul, când are un moment de deschidere, vorbește frumos despre familia ei, despre copii, lăudându-i, oftând din adâncul sufletului: Or fi și ei ocupați, dragii mamii! Or avea necazuri, puii mamii...!” Nu-i uită... pentru că o mamă poate ierta orice, dar nu poate uita dragostea ce crește în ea odată cu zămislirea unui copil. Undeva... într-un
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
să sugă ca un miel la doi mă-sa! e minunat să fii poet! să răsucești cuvintele, să le pui unele sub altele, să le împerechezi așa cum se împerechează păsările din instinct, să te citească toate frumoasele și sensibiloasele, să ofteze când pun ceasul să sune și sting veioza dându-le apoi o contra soților obosiți de grija zilei de mâine. ‘’dă-te, băi, mai la margine, că n-am aer!’’ sigur că n-are, că ea vrea să inspire inspirația
POEZIA-I CA FEMEIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374477_a_375806]
-
făurisem gândurilor cuib Pe înălțimea frunții ei de vis, Sperând atunci că aș putea să-mbuib Cu nemurire-un pui visând la paradis... Și când urgia neagră a suflat, Un vaier lung am auzit în gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean să urlu, ca un om, prin bocet... Am înțeles atunci că totu
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
prin așternut, în perna caldă, se furișă năvalnic dorul și trupul începu să ardă. cu dulce vis încă pătrunsă am răsturnat în el trezirea și retrăind din vis iubirea, de-odată m-am simțit învinsă. și am surâs și am oftat:greșesc? m-am tânguit, m-am lamentat, și m-am târât, m-am ridicat, și am strigat: IUBESC!!! Referință Bibliografică: C-an vis... / Dorisdoria Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2314, Anul VII, 02 mai 2017. Drepturi de Autor
C-AN VIS... de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374613_a_375942]
-
cam încruntate și că e morocănos. Atunci îl întrebă de-a dreptul: - Ce e cu tine, frățioare? Te văd întunecat la față! Oare nu-ți pare bine că m-am întors acasă? Spune-mi, ce gânduri te-apasă?... Fratele său oftă îndelung, ar fi vrut să spună ceva. Nu știa de unde să înceapă. În cele din urmă îi povesti toată întâmplarea cea tristă de la casa Monei. Îi descrisese ce auzise despre scornirea pe care mârșavul negustor o născocise despre el, Nerun
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
negre, basma la fel, iar bărbații poartă cămăși albe, clopul, ilicul fiind negre, precizase Miluța. În astă vreme, Bunu părea să mângâie cu luciul ochilor căprii o dublă himeră, un om și o soție de cândva, făloși, frumos înveșmântați. Apoi, oftând prelung, îi povesti băiatului de cei care-i trecuseră prin minte, deși nu-i cunoscuse - bunicii lui, Culai și Agripina, pieriți năpraznic laolaltă. Îi era greu nepotului să iscodească despre motivul morții lor deodată, dar Buna, ștergând pe furiș o
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]