2,372 matches
-
îl diviniza și îl respecta. Suferea, fără să fie văzută, după bătătura ei din colțul uitat de lume, dar binecuvântat de Dumnezeu. După moartea tătucăi, o vreme țâncul pământului nu s-a arătat. Mămaia îl căuta și-l striga pe ogoare. Brusc, țâncul avea un nume. Nedeslușit de noi, dar înțeles de mămaia care îl striga tăcută și cu lacrimi uscate pe față. Credeam că a crescut țâncul, că îmbătrânise, că nu mai era țânc. Noi credeam, însă nu știam. - Mămaie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Apa se scurgea lin mângâind duios frunzele care își făceau loc spre pământ. Aveau să putrezească, cine să le plângă pe ele, însă. Se lăsau călcate în picioare și purtate aiurea, amestecate cu glodul de pe uliți, duse prin ogrăzi și ogoare. Cui să-i pese de ele? Din înaltul copacului privi roată împrejur și lăsă să se scurgă picătura. Privi ogoarele negre și brăzdate, apoi gardul de nuiele, de unde nu ieșise vreodată, și poarta de fier, pe unde unii oameni intrau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe ele, însă. Se lăsau călcate în picioare și purtate aiurea, amestecate cu glodul de pe uliți, duse prin ogrăzi și ogoare. Cui să-i pese de ele? Din înaltul copacului privi roată împrejur și lăsă să se scurgă picătura. Privi ogoarele negre și brăzdate, apoi gardul de nuiele, de unde nu ieșise vreodată, și poarta de fier, pe unde unii oameni intrau, iar alții nu mai ieșeau, rămânând să asculte ultima ei cântare. Fără zgomot se desprinse apoi frunza și se lăsă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car cu fața în sus și am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
legănatul carului. Pentru o clipă am închis ochii și totul s-a oprit. Mă gândeam că am ajuns. Nu auzem vocea tatei. M-am ridicat și mi-am dat seama că mai aveam până la pădure. Se vedea undeva departe, după ogoarele din Grăureanca. Tata se îndrepata spre un tractor ce era la o margine de sat. Deși nu era soare și vedeam bine, mi-am dus mâna acoperiș la ochi. Mă uitam după el. - S-a dus să vorbească cu nea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să urc și eu pe tractor. Săr’ mâna. Am întors spatele și am fugit printre sălcii pe podul de lemn și apoi într-un suflet până acasă. Dimineața aceea s-a arătat mai prietenoasă decât celelalte. Mergeam alături de Florin pe ogor. Venise acasă și îi ceruse voie tatei să mă plimbe cu tractorul. Numai el știe cum a scos-o la capăt și ce i-a îndrugat tatei. Nu am scos niciun cuvânt. Uriașul de fier cu motor ne aștepta la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ușa chilerului. Florin era cu tata în bucătăria de vară. - Hai, flăcău, ești gata? Îmi zâmbi și îmi făcu pe ascuns cu ochiul. Sării treptele și din doi pași eram la poartă, gata să urc în tractor. Am plecat spre ogoare. Apoi am trecut de ele și am intrat în pădure. Am intrat pe o potecă strâmtă din pădure, și m-am adâncit în cuprinsul ei. Ziua se bătea cu noaptea, iar huruitul tractorului se opri. - Hai să căutăm cele mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să se usuce. Aveau frunzele de-un verde rar, smarald, mirosea a nuc și asta o liniști încă o dată. Privea vrăjită drumul și sălta când vedea câte o pasăre prinsă de puhoaiele de apă și amestecată cu pământul negru al ogoarelor. Nu au scos nicio vorbă. Priveau satul de sus, ulițele sale pline de noroi și apă, casele cu varul sărit și murdare de mâl, cu animalele speriate ce fugeau de orice picătură de apă scursă de pe o frunză. Doar râsul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îngâna ceva despre bunătatea răposatei, dar numai ea știa ce. N-am putut videa criminal de aista de când mama m- o făcut pe fața pământului. - Așa o făcut, așa, da..., mai primea aprobarea unor cască gură pripășiți în curte de pe ogoare, atrași de vestea că venise “domnii de la oraș” să îl caute pe Ion. - și-o bătut joc de ea o viață întreagă, i-o scos ochii, schinarea i-o stricat-o, gura i-o stricat-o ce fel de om
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
văzuse.Așa că, moșul Își puse În cap să o lecuiască pe cioară de trufia ei.Nu vroia s-o omoare, căci era creștin, vroia doar săi dea o lecție. Cioara veni, ca și-n alte seri și se opri pe ogorul bătrânului țăran și Începu să scurme și să scoșure boabele și să le Înghită una câte una, fără s-o invite cineva la masă.Și se ospătă și se ospătă ca la ea acasă. Înainte de culcare, cioara Își primeni din
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fundăturile, toate râpele și izvoarele. Merse două zile și două nopți fără Încetare, oprindu-se doar pentru a-și stâmpăra setea și foamea, merse și merse până ajunse sus, pe vârful muntelui, aproape de cer.Privi În vale și văzu pădurile, ogoarele verzi și satele mărunte. Acolo erau toți cei dragi ai lui.Pe ei trebuia să-i păzească și să le dea de veghe dacă turcii ar Îndrăzni să se abată pe acolo. Era toamna târziu și Încet, Încet se anunța
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
șură, vorbea bând cu boii, Îi Înjuga și-i ducea În țarină.El ara și semăna numai noaptea când era lună plină, fiind Încredințat că numai așa va avea un rod bogat și un an darnic cu cel care lucra ogorul. Pe acele meleaguri sucevene trăia și o fată pe care o chema Sânzâiana.Și era Sânzâiana harnica ca o furnică, era blândă și bună ca o bunicuță și frumoasă de parcă zicea că este sora soarelui.Ei ii plăcea să hoinărească
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
te răzbuni, și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul. 19. Să păziți legile Mele. Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite, să nu semeni în ogorul tău două feluri de semințe, și să nu porți o haină țesută din două feluri de fire. 20. Cînd un om se va culca cu o femeie, roabă logodită cu un alt bărbat și ea n-a fost răscumpărată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
muntele Sinai, și a zis: 2. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: Cînd veți intra în țara pe care v-o dau, pămîntul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului. 3. Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via, și să strîngi roadele. 4. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pămînt, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
semeni ogorul, șase ani să-ți tai via, și să strîngi roadele. 4. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pămînt, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul, și să nu-ți tai via. 5. Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș, și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pămînt. 6. Ceea ce va ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare din voi să se întoarcă în familia lui. 11. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele, și să nu culegeți via netăiată. 12. Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfînt. Să mîncați ce vă vor da ogoarele voastre. 13. În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
anul de veselie; atunci să nu semănați, să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele, și să nu culegeți via netăiată. 12. Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfînt. Să mîncați ce vă vor da ogoarele voastre. 13. În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui. 14. Dacă vindeți ceva aproapelui vostru, sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi să nu înșele pe fratele lui. 15. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
de răscumpărare. 33. Cine va cumpăra de la Leviți o casă, să iasă în anul de veselie din casa vîndută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile Leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. 34. Ogoarele așezate în jurul cetăților Leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpîni de veci. 35. Dacă fratele tău sărăcește, și nu mai poate munci lîngă tine, să-l sprijinești, fie ca străin, fie ca venetic ca să trăiască împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
rea, și să rămînă la prețuirea făcută de preot. 15. Dacă cel ce și-a închinat Domnului casa, vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la prețul prețuirii, și va fi a lui. 16. Dacă cineva închină Domnului un ogor din moșia lui, prețuirea ta să fie după cîtimea de sămînță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînță de orz. 17. Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Dacă cineva închină Domnului un ogor din moșia lui, prețuirea ta să fie după cîtimea de sămînță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînță de orz. 17. Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la prețuirea ta; 18. dar dacă îi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul după numărul anilor care mai rămîn pînă la anul de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînță de orz. 17. Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la prețuirea ta; 18. dar dacă îi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul după numărul anilor care mai rămîn pînă la anul de veselie, și să-l scadă din prețuirea ta. 19. Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
îi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul după numărul anilor care mai rămîn pînă la anul de veselie, și să-l scadă din prețuirea ta. 19. Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămînă al lui. 20. Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
care mai rămîn pînă la anul de veselie, și să-l scadă din prețuirea ta. 19. Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămînă al lui. 20. Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21. Și cînd va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
-l scadă din prețuirea ta. 19. Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul, vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămînă al lui. 20. Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21. Și cînd va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului. 22. Dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămînă al lui. 20. Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21. Și cînd va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului. 22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui, 23. preotul să-i socotească prețul după cît face prețuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]