18,249 matches
-
chelnerii s-au stricat și restauratorii fură, cum ziceai...?" I-a spus tare, răspicat, cum îl chema. Reacția a fost cea așteptată. Abia și-a putut reține rîsul, a pufnit, ochii i s-au umezit și au devenit parcă mai omenești. Puteai crede că te și vede, nu doar trece prin tine cu privirea. "Da, domnule Bîlbîie, există o vîrstă a idealismului și ea trebuie exploatată. Idealismul trebuie folosit la maximum." Era limpede că nu dădea-doi bani pe el. Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a retrăi cu viața lui propria ta viață trecută. Leonard Bîlbîie se cutremură înlăuntrul său atunci cînd înțelese deplin ce însemna acel cuvînt operațional. Nu doar că era împotriva legilor și regulamentelor Serviciului, dar, așa cum se arăta, era împotriva firii omenești comune. Nu o dată auzise "ei, dacă ar fi să-mi iau viața de la început, ehehei, așa și pe dincolo". Dar niciodată nu auzise și nu gîndise, așa cum se întâmpla acum, că s-ar putea din nou trăi viața altuia. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît dintr-o nenorocire în amor, o întîmplare cu totul ieșită din comun ori ca să te ascunzi. Cum primele două cazuri erau excluse, rămânea cel de-al treilea motiv. Cu mintea lui hîrșită în tot felul de chițibușuri ale firii omenești, Radul Popianu știa că există cel puțin două feluri de a te ascunde. Primul, și cel mai obișnuit, era să te ascunzi ca să nu fii găsit. Iar al doilea era să te ascunzi pentru a fi căutat. Întîi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puțin cîinii dresați. Nu mai sînt animale normale, domnule, sînt niște himere, iar cu himerele nu poți să ai de a face, dacă nu te omoară pînă la urmă, te înnebunesc. Cîinele are suflet de slugă, asta e partea lui omenească și se vede cel mai bine, jumătate de om și jumătate de fiară. Și cînd începi să-l apropii și mai mult de om, adică să-l dresezi, pierde tot ce i-a mai rămas din libertate și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo, care în fiecare zi se înfruntă cu moartea, față în față, ochi în ochi, ar mai fi interesat în intrigi politice. Cum să vă explic, un aviator se găsește încă de la primul său zbor la capătul drumului, toate experiențele omenești sînt deja în spatele lui, viața obișnuită e cumva ca un peisaj văzut cu privirea aruncată peste umăr, undeva jos și neapărat în spate. El e la capăt și de fiecare dată cînd se ridică în aer lovește, se proptește ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de mine. Nici nu știu de ce intrasem acolo, era așa, o obișnuință, eram considerat o persoană importantă pentru ei, dar nu eram un șef. Îmi plăcea să mi se dea atenție, cui nu-i place, domnule Mihail, e o chestiune omenească, o slăbiciune, recunosc, dar omenească! Aș fi putut foarte bine să fi rămas afară, cu ceilalți, să beau o bere, să mă las privit pe furiș, cu admirație, nu în toate zilele pîrliții ăia de subofițeri ori amploiați pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de ce intrasem acolo, era așa, o obișnuință, eram considerat o persoană importantă pentru ei, dar nu eram un șef. Îmi plăcea să mi se dea atenție, cui nu-i place, domnule Mihail, e o chestiune omenească, o slăbiciune, recunosc, dar omenească! Aș fi putut foarte bine să fi rămas afară, cu ceilalți, să beau o bere, să mă las privit pe furiș, cu admirație, nu în toate zilele pîrliții ăia de subofițeri ori amploiați pot să se afle în preajma unui prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mi notez cât mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncând Încă o privire peste ultima pagină În care se vorbea despre el, văd o floare, o floare neobișnuită, care la Început mi s‑a părut a fi o vinietă sau o prezentare schematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hârtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II‑lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucât socotea că prin instruire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fiind am tot atât de misterioasă ca și apariția Bibliei, iar modestul ei alcătuitor - Nilus - va apărea În postură de comentator și redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lume. Numele Înregistrate În această incredibilă arhivă au fost adunate din Întreaga lume, consemnate cu minuție de prin toate catastifele posibile, ca apoi acțiunea să continue firesc. Scopul final al acestui demers gigantic fiind tezaurizarea pe microfilme a Întregului neam omenesc - atât partea viilor, cât și partea celor care au trecut pe lumea cealaltă. Căci pentru mormoni genealogia reprezintă elementul esențial al religiei. Astfel Încât, grație acestei arhive fantastice, orice mormon să poată reveni În trecut, coborând pe arborele său genealogic, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcu să-i tresară din nou inima în piept. Marea și muntele erau luminate deopotrivă de uriașul incendiu care cuprinsese peste douăsprezece locuințe, iar marile pirogi trase pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi nu putea să nu se întrebe dacă se simțea în stare să devină vreodată măcar pe jumătate din ceea ce eroul lui demonstra a fi. În cea de a treia zi, unul dintre războinici îi anunță că descoperise resturi omenești între niște stânci de pe plajă apuseana. Se duseră cu toții să le vadă, dar se găseau într-o stare de descompunere atât de avansată, pe jumătate devorate de răci, încât era imposibil să-și dea seama dacă aparțineau unuia dintre sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec de ființă omenească și pescăruș. Să te gândești că un val putea să se lovească de o insulă îndepărtată și să se-ntoarcă se mai încadra într-o logică acceptabilă, dar să determini la ce distanță se gaseste acel obstacol i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de bărbos încât din toată fața nu i se mai distingeau decât ochii- le puse în palmă niște mici pietre galbene, de forma rotundă și cu fetele plane, pe care se puteau zări cât se poate de clar un chip omenesc și niște semne ciudate și, privindu-le, Tapú Tetuanúi se convinse că tocmai primise în dar un talisman magic, care deschidea toate porțile. Dar cum era posibil ca niște oameni care stăpâneau obiecte atât de fascinante, cuțite atât de periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi se simțea complet zăpăcit și Chimé din Farepíti la fel. Uimirea lor era cu totul de înțeles dacă ținem seama că niciodată, în mii de ani de istorie, nici un membru al rasei lor nu se mai întâlnise cu ființe omenești sosite din cealaltă extremitate a planetei. Nu puteau nici macar să-și imagineze, dar destinul dorise că Marara să-i întâlnească în lungă ei călătorie pe supraviețuitorii de pe Sân Juan Nepomuceno, un mare galion spaniol care pornise din Peru către Manila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea mai înaltă, acoperită în întregime de copaci, abia dacă atingea patru sute de metri. Nu se zarea nici o urmă de viață omenească, insă Navigatorul-Căpitan părea hotărât să fie mai precaut că oricând, căci, după aproape două ore de observație, ordona să fie din nou aruncată în apă țestoasă, care în tot acest timp rămăsese pe punte. —Uitați-vă bine încotro se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o vor lua în serios. La scurt timp, Sanda începu să se plângă că nu are bucătărie. Dintotdeauna gătise în una din camere și acum simțea nevoia unei încăperi care să-i ofere posibilitatea să facă acest lucru în condiții omenești. Aflând despre intențiile femeii, unchii și mătușile făcură o criză de nervi colectivă. Ținură consiliu de familie și cu jalba în proțap dădură fuga la Bica să-i ceară să oprească ideea din fașă. Sătulă de veșnicile neînțelegeri, bătrâna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta s-a întâmplat ieri. Dar cu o zi în urmă? Uite ce e, Ovidiu, eu m-am cam săturat de toate întrebările astea. Deja au devenit stereotipe, un fel de preludiu. Între noi chiar nu sunt posibile niște relații omenești? Parcă suntem roboți. Nu ocoli răspunsul, o întrerupse cu voce dură. Spune! Femeia își apăsă ochii cu palmele. Ar fi vrut ca măcar o dată s-o scutească de-o asemenea scenă. Măcar o dată să vină la ea acasă, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
compoziții cu sarcini suplimentare identice, dar acestea vor fi diferite, reflectând fiecare într-o anumită optică comportamentul unui personaj; f) discutarea compoziției - Schița Puiul nu ar fi fost atât de impresionantă dacă autorul n-ar fi înzestrat păsările cu însușiri omenești. Prepelița - mamă își dojenește puiul: Vezi ce va să zică să nu asculți?, organizează lecțiile de zbor: Una, două, trei!, iar când puiul este rănit, în inima bietei prepelițe era o luptă sfâșietoare. Sunt apreciate acele compoziții care au reușit să redea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Brătescu-Voinești Dragostea mamei pentru copiii ei - desigur sub diverse forme - reprezintă o temă prezentă în operele celor mai mulți scriitori. Ea e prezentă și în narațiunea Puiul, scrisă I.Al.Brătescu-Voinești, un scriitor deosebit de sensibil, de duios și bun cunoscător al sufletului omenesc, pentru că, deși este vorba de o prepeliță, dragostea ei pentru cei șapte puișori este profund umană. Ceea ce impresionează profund este atmosfera de tristețe, de durere și melancolie pe care autorul a reușit s-o construiască punând în valoare prin intermediul personificării
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
literatura noastră. El este primul autor de schițe valoroase, adevărate capodopere ale genului, cum ar fi de exemplu schița ,,Vizită...” Titlul încorporează înțelesul de bază al cuvântului: ,,a merge la cineva acasă pentru a-l vedea”, expresie a unor relații omenești obișnuite. Cu ironia, când fină, când caustică, care-l caracterizează în cazul de față, scriitorul conferă titlului o conotație specială prin adăugarea celor câteva puncte de suspensie care s-ar putea traduce astfel: ,,Decât așa vizită, mai bine lipsă...” Musafirul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
după multă vreme în târgușorul natal, omul nostru este cuprins de un fel de neliniște a aducerii-aminte. El colindă în lung și-n lat locurile cunoscute, spunând că ,,au rămas vii” sufletului său ,,întâmplările luminoase ale copilăriei”. Întâmplările primei vârste omenești i-au rămas vii autoru-lui; Sadoveanu îl consideră pe acest om care avea ,,un prisos de bunătate în el” un apostol, dăruit luminării poporului până la sacrificiul de sine. Domnu’ Trandafir nu trăia doar pentru el, ci și pentru numeroșii copii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]