1,798 matches
-
principala contribuție neorealistă la dezbatere era acum rezervată pentru susținerea ideii că, în condiții de anarhie, statele nu urmăresc cîștiguri absolute, ci relative, ca de exemplu îmbunătățirea poziției lor relațive de putere în comparație cu ceilalți actori (Grieco 1988, 1993). Keohane (1993), oponentul neoinstituțio-nalist, ține cu cea mai bogată tradiție realistă (vezi capitolele 3 și 8), ca și în lucrarea la care este coautor, Power and Interdependence (1977), atunci cînd arată că lucrurile se petrec uneori în acest fel, dar totuși nu întotdeauna
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și literar, influențe literare sau numai sincronități, descrierea operei cu ample citate, ideile generale, ideile estetice, mitologia, universul poetic, momentele poetice tipice, listă de teme, listă de epitete, listă de metafore, lexicul și gramatica, versificația și fonetismul liric etc. Un oponent la critica mea poate ataca acest sistem obiectiv al recepției. Ar putea descoperi lecțiuni greșite ale textelor (obiecție filologică), rea interpretare a ideilor, unilaterală folosire a documentelor, producîndu-se altele care ar infirma observațiile mele, despuiere insuficientă de elemente, în baza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
infirma observațiile mele, despuiere insuficientă de elemente, în baza cărora s-ar fi făcut propoziții exagerate, folosire de informații dubioase, ignorare de opere etc. În judecata strictă de gust, constând într-un da sau nu, chiar de ar avea dreptate, oponentul nu are dreptul să protesteze cu învinuirea de subiectivism, căci acesta este tocmai momentul rezervat subiectului. El poate cel mult ancheta alte subiecte reputate ca foarte sensibile esteticește (socotite capabile a emite judecățile cu validitate universală de care vorbește Kant
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de la imperiu la monarhie, de la monarhie la republică, de la republică la imperiu și de la imperiu iar la republică. Personalul și uneori nomenclatura instituțiilor s-au schimbat, dar realitatea a rămas aceeași: caracteristica dominantă era centralizarea iar statul domina societatea civilă. Oponenții centralizării Girondinii Probabil ar fi putut să fie altfel. Nu toți cei care au cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o autonomie regională mai puternică. În Bretania, una dintre cele mai catolice regiuni ale Franței, a fost fondată în 1898, Uniunea Regionalistă Bretonă ca reacție împotriva măsurilor anticlerice luate de Émile Combes, pe atunci ministrul învățământului de Stat și un oponent feroce al Bisericii. Mai târziu, în 1902, Combes va deveni prim-ministru și va fi responsabil cu proiectarea politicii laice, exprimată în legi promulgate în 1901 și 1904, prin care se interzicea predarea în școli de către congregațiile religioase, și în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
modernității fiind posibil de lecturat "drept o metanarațiune care utilizează o construcție literară, o retorică bogată și o frecventă pasiune morală și politică. În timp ce luptă pentru consens, textul său adoptă disensiunea, atacând atât anumite forme ale teoriei moderne, cât și oponenții săi postmoderni. Tonul său este în mod clar polemic și el caută foarte rar elemente comune sau puncte de acord, preferând să se angajeze în polemici de obicei pasionate și câteodată chiar exagerate. Chiar dacă Habermas apără consensul, textele sale filosofice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Svelt Appendix" semnat de Lyotard, în care acesta consideră că termenul postmodern indică "o dispoziție sau mai degrabă o stare mentală"130. Aceste schimbări de raportare a postmodernității la modernitate sunt simptomatice pentru dificultatea relaționării ca atare. Dacă, în general, oponenții postmodernității rămân ferm pe poziție în a contesta existența a noi reguli, situații și caracteristici care ar impune schimbarea viziunii de ansamblu asupra societății și teoriei care o explică, de multe ori modificările de opinie în ceea ce privește poziționarea postmodernismului intervin chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu se exclud de tipul mit și tehnologie, margine și centru își arogă un loc important (un loc la fel de important este acordat Internetului în configurarea discursului postmodernității). Oricum, cuplul postmodernism postmodernitate este deja unul "clasic" în dezbaterile asupra contemporaneității. Inclusiv oponenții fenomenului postmodern folosesc această distincție în scrierile lor de pildă, Terry Eagleton, un cunoscut critic ce intenționează să argumenteze "iluziile", contradicțiile și erorile postmodernismului, clarifică chiar din începutul unei lucrări această problemă și consideră distincția utilă, chiar dacă va alege să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ieșean este aceea că insolitele colinde ale dolfului ,,conțin elemente care au destul de clare corespondențe cu unele aspecte paleobalcanice (inclusiv arhaic-grecești și pregrecești), chiar și cu unele dintre cele mai timpurii manifestări de religie eurasiatică" (p. 26). Dolful are ca oponent uman pe Gheorghe, ucigătorul creștin de balaur. Este echivalat de profesorul Adrian Poruciuc mai curând cu ideea de plinătate în general, asemenea adjectivului românesc dolofan, și nu cu bolovanul sau delfinul. Deosebit de subtil și profund este interpretat de Adrian Poruciuc
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
raționale, "fracționiștii" sunt acuzați de "arestarea și înscenarea de procese unui mare număr de țărani muncitori, provocare ce lovea în alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare" (Lecții...:1960, 621-622). Ca și cum aceștia erau responsabili și de măsurile represive pe care oponenții lor politici le puseseră în practică tocmai pentru a crește viteza "construirii socialismului la sate"! De asemenea, într-o ședință a Secretariatului Comitetului Central al PMR din 1949, Ana Pauker sublinia clar că "Noi punem accentul pe industria grea. Ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lua locul. "Eu i-am răspuns că ar fi o mare greșeală politică", susține Maurer. Două motive ar fi stat la baza refuzului acestuia: "sunt primul român din neamul meu. Tata e neamț, mama e franțuzoaică iar eu, român!". Apoi, oponenții politici ai lui Maurer nu s-ar fi dat în lături de la nimic pentru a îl înlocui; nefiind etnic român, ei ar fi apelat chiar și la ajutor sovietic pentru a pune în practică o lovitură de stat, destabilizând astfel
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
contribuția la buna sa funcționare și care au drepturi depline relativ la păstrarea sau nu a anumitor informații). Cel mai cunoscut exemplu de site wiki este Wikipedia, care, la această dată, este cea mai mare enciclopedie on-line din lume. Spre nemulțumirea oponenților săi, Wikipedia - ca, de altfel, wikiurile ca întreg - câștigă tot mai multă popularitate, dar și încredere relativ la calitatea conținutului postat. Este foarte adevărat că multe astfel de înregistrări sunt deosebit de detaliate, minuțioase și corect prezentate, dar, din nefericire, există și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
contribuția la buna sa funcționare și care au drepturi depline relativ la păstrarea sau nu a anumitor informații). Cel mai cunoscut exemplu de site wiki este Wikipedia, care, la această dată, este cea mai mare enciclopedie on-line din lume. Spre nemulțumirea oponenților săi, Wikipedia - ca, de altfel, wikiurile ca întreg - câștigă tot mai multă popularitate, dar și încredere relativ la calitatea conținutului postat. Este foarte adevărat că multe astfel de înregistrări sunt deosebit de detaliate, minuțioase și corect prezentate, dar, din nefericire, există și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
termen lung, Uniunea Europeană are nevoie de un tratat complet. Acest punct de vedere a fost promovat în mai multe întâlniri la nivel înalt pe care le-a avut în cursul lunii mai 20077. 4. Polonia, intransigență cu iz electoral? Principalul oponent al unora dintre reglementările Tratatului constituțional și al propunerilor germane de soluționare a impasului în care se aflau negocierile a fost Polonia, care s-a pronunțat clar împotriva mecanismelor de vot cu dublă majoritate (55% dintre statele membre și 65
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
anul 1996, când președintele Faruk Leghari, un alt antipatizant al familie Bhutto, a demis-o, acuzând-o, de asemenea, de corupție; președintele a dizolvat guvernul, prevalându-se de o prevedere a Constituției pakistaneze, demiterea fiind aprobată de Curtea Supremă. Printre oponenții cei mai însemnați ai liderului P.P.P., se numărau mai-marii politicii din provincia Punjab, simpatizanți ai Indiei, precum și mari proprietari ai unor suprafețe de pământ, oponenți ai reformelor antifeudale, întreprinse de Benazir Bhutto, care motivau că acestea ar destabiliza Pakistanul. Benazir
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
prevalându-se de o prevedere a Constituției pakistaneze, demiterea fiind aprobată de Curtea Supremă. Printre oponenții cei mai însemnați ai liderului P.P.P., se numărau mai-marii politicii din provincia Punjab, simpatizanți ai Indiei, precum și mari proprietari ai unor suprafețe de pământ, oponenți ai reformelor antifeudale, întreprinse de Benazir Bhutto, care motivau că acestea ar destabiliza Pakistanul. Benazir Butto a putut părăsi Pakistanul abia în anul 1984, ca urmare a unor presiuni internaționale, inclusiv ale SUA, unde aceasta se bucura de simpatie și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
o putere extraordinar]. Templul funcționa într-un mod foarte similar cu o prim]rie modern], fiind centrul care administra dreptatea. Viol]rile codurilor divine erau interpretate că jigniri aduse zeilor. Cazurile erau audiate la poarta templului, ins], cănd martorilor sau oponenților li se cerea s] jure în numele zeului, cazul era mutat în incinta templului propriu-zis. În ciuda controlului asupra p]mântului exercitat de templul-stat, au avut loc secularizarea și privatizarea propriet]ții. Diferite clase sociale au fost recunoscute, iar economia local] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii prin etic]? Nu se poate contesta faptul c] tradiția indian] s-a ocupat de c]utarea „unei vieți conforme normelor morale” și de respectarea principiilor, legilor, regulilor etc. care ar putea favoriza atingerea acestui scop. La fel ca si oponenții lor, gânditorii indieni nu au ezitat s] cerceteze natură moralit]ții, a „ceea ce este drept” și „ceea ce este nedrept”, „binele” și „r]ul”, desi s-au oprit la descrierea sau codificarea preponderentului ethos, a moravurilor, obiceiurilor și tradițiilor - adic] s-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de mod], etichet]; exist] mai multe moduri de a trage cu arcul; de asemenea, exist] orient]ri economice și modalit]ți de gandire prudent]. Tao și te pot avea și conotații negative, de exemplu, atunci când vorbim despre mijloacele folosite de oponenți. Ins] majoritatea scriitorilor chinezi folosesc termenul tao cu referire la propriul sistem de orientare comportamental] și având în vedere perspectiva social]. În traduceri, tao - calea (orientarea) - apare de regul] că o descriere precis] prin prezența articolului hoț]rât, care lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceea, individul trebuie s] evite orice activitate (în special cea politic]) care ar duce la epuizarea energiei vitale qi înainte de momentul stabilit de sus. Viața reprezint] un ordin divin de autoconservare, deci o datorie. Mencius a preluat ideile celor doi oponenți ai s]i cu privire la necesitatea unor condiții naturale sau divine care s] constituie baza unui tao social, convențional. El a sustinut faptul c] îndrumarea divin] îmbrac] forma unor sentimente sau inclinații înn]scute spre comportament. Acestea nu sunt simple predilecții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
argument puternic pentru a le evita (având în vedere c], în caz contrar, epitetul „rușinos” ar fi inutil). Dar el se confrunt] cu opinia potrivit c]reia a se comportă nedrept este cel mai bun lucru pentru agent, pe care oponentul lui Socrate îl consider] a și mai important. Într-adev]r, Socrate reușește doar s] îl conving] la final, demostrându-i - prin mijloace necinstite - c] epitetul „rușinos” trebuie, la rândul s]u, înțeles în același sens. Regulile drept]ții, din aceast] perspectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dar exist] mereu situații în care drepturile unui individ ar trebui s] fie inc]lcate; de exemplu, nu ar fi corect s] se refuze trimiterea în închisoare a unui om nevinovat dac] prin aceasta s-ar împiedica un holocaust nuclear. Oponenții lui Ross ar susține c], desi așa ar trebui s] proced]m într-un astfel de caz, acțiunea în sine ar fi nefast] într-un mod pe care Ross nu l-ar putea percepe. Pentru el, orice motiv care st
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susține c] indiferent de valorile pe care le adopt] un agent individual sau instituțional, reacția cea mai apropiat] este aceea de promovare a acestor valori. Agentul ar trebui s] respecte valorile respective, deci s] le promoveze. Pe de alt] parte, oponenții consecințialismului afirm] c] cel puțin câteva valori se cer a fi respectate, indiferent dac] ele sunt sau nu promovate ulterior. Adepții consecințialismului percep relația dintre valori și agenți că pe una de natur] instrumental]: agenților li se cere s] efectueze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Adepții consecințialismului percep relația dintre valori și agenți că pe una de natur] instrumental]: agenților li se cere s] efectueze orice acțiune care are proprietatea de a promova o valoare desemnat], chiar și acțiuni care nu reușesc s] o respecte. Oponenții consecințialismului v]d relația dintre valori și agenți că pe una neinstrumental]: agenților li se cere sau cel puțin li se permite că acțiunile întreprinse s] exemplifice o valoare desemnat], chiar dac] această duce la o realizare general] mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] utilitaristul se așteapt] că îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei non consecințialismului fâț] de acest r]spuns const] în negarea faptului c] el este valabil pentru oponenții lor. Ei susțin, spre deosebire de adepții teoriei consecințialiste care consider] c] alegerile unui agent sunt sau nu justificate de promovarea anumitor valori, atunci adeptul susține c] agentul moral - agentul care vrea s] se justifice - nu ar trebui s] st]ruiasc] asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]