2,747 matches
-
tinerilor. Pragmatismul (de la grecescul pragma - acțiune), curent contemporan, s-a răspândit inițial îndeosebi în SUA. Primele preocupări se conturează în SUA încă de la sfârșitul secolului XIX, avându-i ca promotori pe Ch, Pierce, W. James și John Dewey (1859-1952). În optica celui din urmă, pragmatismul a dobândit un caracter pronunțat empiric, căpătând denumirea de instrumentalism. Conceptul fundamental era cel de experiență, abordată din perspectiva raportului organism-mediu. Orice experiență umană se întemeiază pe acțiune și cunoaștere. Dacă acțiunea întreprinsă va fi urmată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
imaturității copilului, în cadrul căreia filosoful american nu mai aborda acest stadiu psihopedagogic ca pe un aspect negativ specific vârstelor mici, așa cum îl evalua vechea pedagogie, ci ca pe o forță pozitivă care trebuie să asigure procesualitatea continuă a dezvoltării. În optica sa, imaturitatea se caracterizează prin dependență (copilul rămâne multă vreme dependent de adult) și plasticitate (copilul dobândește capacitatea de a învăța). O asemenea abilitate de a învăța și curiozitatea inerentă acesteia nu trebuie să dispară odată cu copilăria. Educația exprimă tocmai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
curent interbelic s-a preocupat de încercarea de a demonstra specificitatea esenței fenomenului educației. Orientarea sau curentul interbelic românesc, intitulat ,,pedagogia culturii”, concepea educația ca fiind un proces de formare continuă a omului în și pentru cultură, cultura fiind în optica unor pedagogi români o entitate ,,sui-generis” și o virtute de valorizare a potențelor spirituale ale individului, transformându-le în personalitate. O asemenea perspectivă i-a avut ca reprezentanți de marcă pe C. Narly și Șt. Bârsănescu. Curentul culturologic românesc a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
român invoca într-o manieră categorică o revenire la sat, la o ,,cultură țărănească prin valori create de țărani”. Fără discuție, acest capitol scoate în evidență influența poporanistă și personalismul energetic din ideile și tezele lui C. Rădulescu-Motru, deoarece în optica lui Petrescu lumea urbanului era nefirească. Cu o moralitate îndoielnică și neorganică pentru o doctrină educogenă sănătoasă a copilului sau a tânărului. În același timp, interesantă și corectă ni se pare teza pedagogului român privind originalitatea idealului educativ, originalitate care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în cadrul psihologiei educației, termen prin care înțelegea împlinirea ciclului vital uman, în sensul adaptării depline a individului la mediul social, iar prin termenul de învățare admitea progresul evoluției bio-psiho-sociale a omului. Învățarea, ca noțiune echivalentă cu cea de educație în optica acestui pedagog, prezintă o serie de principii specifice de ghidare, pe baza cărora autorul elaborează o teorie personală, ,,teoria gradient dinamică a învățării”: ,, Dispoziția de a învăța, creată de un motiv sau imbold, se proiectează intențional în orice scop și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și soluțiile se propun sub denumiri diverse, ca de exemplu: pedagogia culturii sau pedagogia personalității, aceste noțiuni de cultură sau de personalitate fiind socotite tocmai ca împreună, într-o perspectivă mai înaltă, ale tendințelor atât individuale, cât și sociale.” În optica sa, idealul educativ este definit într-o manieră kantiană drept un ,,imperativ categoric al personalității”, Narly evaluându-l ca un ,,maximum de dezvoltare într-o ființă umană a originalității sale specifice, în cadrul principiului social, principiu prin care înțelegem armonia productivă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
materializat în patru ipostaze succesive: pedagogia clasică (pe care el o mai denumea și filosofică), pedagogia experimentală, pedagogia științifică și pedagogia științifică a fenomenului educativ, fiecare dintre acestea aducându-și aportul la progresul pedagogiei ca știință. În ce privește pedagogia clasică, în optica sa aceasta a fost axată pe idealul educației, beneficia de un caracter unitar, dar ,,nu era o știință, ea era mai curând o morală aplicată.” Cea experimentală și-a pierdut unitatea formală, căci, de data aceasta, aceasta s-a defalcat
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
constituit eludarea studiului asupra idealului educativ: În seriozitatea lor științifică, fondatorii pedagogiei noi (...) recunoșteau că idealul - acest capitol crucial din orice teorie a educației - nu poate fi rezolvat prin experimente pedagogice; de aceea cei mai mulți nici nu l-au studiat.” În optica sa, în primele două decenii ale secolului XX, pedagogia și discursul pedagogic s-au multiplicat într-o diversitate de curente, precum: pedagogia morală, socială, sexuală, pedagogia autorității și a libertății ș.a.m.d. În fapt, avem de-a face în preajma
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în vedere atât individualitatea copilului/elevului, cât și mediul social atunci când aborda formarea sa prin educație, dar insista pe studiul individualității copilului de către pedagogie prin utilizarea testelor și metodelor cunoscute, inclusiv procedeul testelor, cel mai eficient procedeu didactic fiind în optica sa metoda fișelor individuale. Prin aceasta din urmă, copilul poate fi investigat în intimitatea sa profundă, în locația sa ambientală, în proximitatea mediului său sociocultural. Cei trei factori care concură la formarea personalității umane - ereditatea, mediul natural și social, educația
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
va preciza mai nuanțat că ,,Metoda ideo-vizuală a dr. Decroly dă rezultate bune numai pentru elevii înapoiați și constituie un mijloc excelent de aplicare pentru elevii buni, care au învățat scris-cititul după metoda obișnuită.” Temelia psihologică a metodei ideo-vizuale era, în optica sa, observația conform căreia gândirea copilului cu un retard minor este globală, sincretică. Aceeași concepție stă și la baza metodei ,,centrelor de interes”, care admite că interesul este considerat drept o tendință înnăscută, care încearcă să se manifeste, dar nu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tendință, apărută mult mai târziu decât prima, cu debutul în concepția pedagogică a lui Jean Jacques Rousseau, abordează omul așa cum este el, omul concret, nu cum ar trebui să fie în mod ideal. Ținta finală a educației moderne rămâne, în optica polonezului, în a proceda de așa manieră încât existența umană să poată deveni baza creării esenței umane. Or, acest fapt impune crearea unor condiții sociale, care să ofere posibilitatea unei educații creatoare, inovatoare pentru ființa umană educogenă. Școala viitorului, în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
polonezului, în a proceda de așa manieră încât existența umană să poată deveni baza creării esenței umane. Or, acest fapt impune crearea unor condiții sociale, care să ofere posibilitatea unei educații creatoare, inovatoare pentru ființa umană educogenă. Școala viitorului, în optica lui Suchodolski, cuprinde două obiective sintetizatoare: educația pentru ,,a fi” și educația pentru ,,a avea”. Primul obiectiv răspunde întrebării ,,cum să trăiesc ?” și vizează dezvoltarea personalității umane, iar cel de-al doilea răspunde la întrebarea ,,ce trebuie să fac ?”, orientând
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cu un conflict între imperativele credinței și cele reale ale nevoilor umane. Martin Heidegger (1889-1976) rămâne cel mai important și mai original reprezentant al existențialismului contemporan, capodopera gândirii sale filosofice fiind lucrarea ,,Ființă și timp”. Lumea în care trăim, în optica acestui gânditor, prezintă trei caracteristici fundamentale: factualitatea, existențialitatea și decăderea. Factualitatea semnifică simplul act de existență în această lume. Cea de-a doua caracteristică, existențialitatea, se raportează la un context de timp mult mai amplu. Prin intermediul acestei caracteristici suntem direcționați
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lipsă de ființă, ființă posibilă. Toate acestea spun același lucru: determinarea ființei umane ca libertate. Libertatea omului nu este libertate imaginară și abstractă, ci ea trebuie dobândită prin acțiune. Din acest motiv, libertatea înseamnă facticitate și responsabilitate. Existența umană în optica lui Sartre prezintă două trăsături: facticitatea și transcendența (permanenta depășire). În ,Ființă și neant, lucrare publicată în 1943, autorul conexează libertatea de alegere de orice context situațional. Există o dialectică între libertate și situație prin care facticitatea n-ar putea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sunt deformate, distruse, celălalt poate fi doar iadul. De ce ? Pentru că ceilalți sunt în fond cel mai important lucru în noi, pentru propria noastră recunoaștere de sine... Indiferent de ce spun despre mine însumi, judecata altora are întotdeauna un rol important.” În optica filosofului francez, raportul omului cu sine însuși se înscenează într-o lume comună, o lume în care celelalte lucruri și semeni au deja sens, sunt artefacte. Libertatea înseamnă alegere, dar o alegere responsabilă, deoarece ea se realizează doar în acțiune
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
publicate a servit acestei convingeri: ,,(...) cea mai mare parte a norodului acestuia (românesc, nns.) în necinste, întru întunecare și mare mișelitate zace, mai mult din lipsa educației cei cuviincioase și bune, decât din alte oarecare pricini.” Bunăstarea populației era, în optica sa, direct dependentă de nivelul cultivării ei. Școala devenea astfel un factor de progres social, prin ea se poate risipi atât ignoranța, cât și sărăcia socială. Progresul cultural nu poate fi posibil fără o bază materială care să asigure frecventarea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
elevii să posede cunoștințe ample despre natură, care să îi ajute să-și explice științific fenomenele, să-și organizeze munca și să practice cu dibăcie diferite meșteșuguri și ,,măiestrii”. Pedagogul bănățean acorda o importanță deosebită educației morale a tineretului. În optica sa, formarea morală este mult mai însemnată decât cea intelectuală: ,,Înțelept, de omenie și bun a fi, negrăit sunt mai mari covârșiri decât învățat, isteț, desfățarnic.” Din acest motiv, el critica educația de tip herbartian din școala timpului său care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
formă benignă de SM. Alți autori susțin că nevrita optică recurentă este o identitate separată. Totuși, noi avem în observația noastră cazuri de nevrită optică, care după câțiva ani au dezvoltat un tablou clasic de SM. Nu prea avem nevrită optică care nu a dezvoltat o SM, probabil că și din motivul că acești bolnavi sunt în îngrijirea oftamologilor și uneori aceștia nu-i îndrumează spre noi, neavând acuze neurologice sau, chiar dacă sunt trimiși, bolnavii nu vin, din aceleași motive. De
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
prezentare a bolii (BENTLEY P.J. și colab., 2002). Aceste dureri sunt raportate ca cefalee obișnuită sau migrenă cu incidență mai crescută la pacienții cu SM (WATKIS S.M. și colab., 1969). Durerea inflamatorie nociceptivă, care apare ca durere orbitală (nevrită 276 optică), cefaleea, durerea în zona gâtului sau dorsală prezintă frecvent un episod de exacerbare a bolii. Cefaleea este în mod obișnuit simptomul ce anticipează un episod de paroxism al SM (BENTLEY P.J. și colab., 2002). Este o durere ce răspunde la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pune mereu problema răspunderii morale individuale urmărită în îndoiala opusă de Oreste poruncii destinului, în felul cum Eteocle își acceptă liber soarta prin renunțarea la viață, în puterea de previziune a lui Prometeu capabilă să biruie necunoscutul (p. 349). În optica autoarei, eroii eschilieni sunt victimele propriei lipse de măsură, iar destinul ia înfățișarea legii morale care îi urmărește pe păcătoși, pe când conștiința devine purtătoarea noului sens etic (p. 350). Omul fiind în întregime activ, fapta lui e liberă, iar lipsa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tradițională. Clasicii francezi din secolul al XVII-lea își propuneau să imite operele din vechime, pe care le considerau a fi desăvârșite. Când scriitorii mai noi revin la miturile grecești, le schimbă adeseori datele și caută să le reinterpreteze în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
instituționale și cel al democratizării. Din punctul meu de vedere, un regim parlamentar, care ar înlătura posibilitatea alegerii directe a președintelui republicii, nu se poate "plia", tocmai dat fiind contextul, pe "cultura voievodală" existentă în spațiul public românesc. Vizualizată în optica democratizării, funcționarea acestui tip de regim politic ar putea fi alterată așadar, la nivelul legitimității, în condițiile în care încrederea în partide și în Parlament staționează în subsolul capitalului pe care îl dețin instituțiile statului. Rezultat al constituționalismului american, după cum
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
pot veni din toate părțile. Din punctul meu de vedere, un regim parlamentar, care ar înlătura posibilitatea alegerii directe a președintelui republicii, nu se poate "plia", tocmai dat fiind contextul, pe "cultura voievodală" existentă în spațiul public românesc. Vizualizată în optica democratizării, funcționarea acestui tip de regim politic ar putea fi alterată așadar, la nivelul legitimității, în condițiile în care încrederea în partide și în parlament staționează în subsolul capitalului pe care îl dețin instituțiile statului. Rezultat al constituționalismului american, după cum
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
în primul rând mentalitățile. Comportamentul, atitudinea, caracterul sunt esențiale, iar psihologia socială tinde spre etnologie și spre istorie. Psihologia ieșeanului a fost, într-o măsură, convingătoare și ocrotitoare în fața amalgamului de idei comandate, de locuri comune, de proliferarea heteroclită a opticii de diverse tipuri și origini. De aici personalitatea lui, reticența de a primi ceva de-a gata, neacceptarea totală a accentelor de la sarcasm la patetic. Linia de echilibru i-a fost o caracteristică, un reper, o reflecție, ajutându-l adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
antichitatea greacă) suportă interpretări diverse în procesul creației lirice. Așadar, cu permisiunea dv., voi da un răspuns chiar pe "câmpul de luptă" al poeziei. Într-un poem politic, mă interesează mai întâi adevărul (nu subiectiv, ci în spiritul și în optica majorității oamenilor); tehnica versificației o folosesc în acest caz mai mult în intenția de a da rezistență celor afirmate, iar frumusețea exprimării mă preocupă mai puțin. În privința poemului de dragoste, important e să fie frumos și bine scris, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]