2,715 matches
-
Iritat de faptul că academicienii disprețuiseră pri mele sale încercări, singura lui dorință arzătoare era aceea de a se răzbuna, răsturnându-l pe idolul lor cel mai venerat, Newton. Nu se ocupa decât de experiențe menite să distrugă principiile de optică ale lui Newton. Să com bată și să nimicească reputația oamenilor celebri era pasiunea lui dominantă. Acesta fusese motivul care îl făcuse să scrie cea mai importantă dintre lucrările sale, Tratat despre principiile omului, care a apărut în 1775, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
retragă. Marat era înverșunat să obțină un elogiu al Academiei de Științe, iar această înverșunare i-a sugerat ideea unei viclenii care urma să-l coste o muncă uriașă. S-a apucat să facă o nouă traducere a Principiilor de optică ale lui Newton. Era cea mai bună manieră de a le distruge, pentru că n-am nici cea mai mică îndoială că traducerea lui conține falsuri. Voia, pentru această traducere, apro barea Academiei. Semnând-o, ar fi stârnit bănuieli și ar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este adevărul. A fost mult mai mult pradă iluziilor decât dedat minciunii; de aceea nu respingea pe cineva ca opozant, ci ca imbecil, iar gura îi era plină de expresii de desconsiderare și de dispreț. Își făcuse alte reguli de optică decât ale celorlalți oameni. Adăugați la aceste predispoziții coruperea caracterului, fiică a orgoliului, a beției succesului, a obiceiului de a bea dintr-un potir fermecat, a amețelii pe care o dă întreaga tămâie a universului, și veți fi pe calea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
efect care ține de pierderea raporturilor armonice, constitutive, la o dereglare a scalei, la o perspectivă hipertrofiată sau atrofiată. Miopia și hiper- metropia sunt vectorii unei sensibilități în lumea literaturii, privative sau augumentative, ambele sunt deformatoare, ambele sunt circumscrise unei optici particulare, aceea a autorului. Butada lui Monet, „Je ne suis qu’un œil”- „Nu sunt decât un ochi” -, devine un fapt structural al orga- nizării operei caragialiene care doar aparent înregistrează precum o placă fotografică cotidianul, în fapt deformându-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
autorului. Butada lui Monet, „Je ne suis qu’un œil”- „Nu sunt decât un ochi” -, devine un fapt structural al orga- nizării operei caragialiene care doar aparent înregistrează precum o placă fotografică cotidianul, în fapt deformându-l expresiv după o optică particulară. Din Grand Hôtel „Vic‑ toria Română” ne parvine un decupaj care nu a întârziat să devină o lentilă prin care opera este privită : „simț enorm și văz monstruos”. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ?, sinteză filmică a operei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deformează per- cepția prin amplificarea ei până la insuportabil. Tot ceea ce era detaliu nesemnificativ a devenit deodată grotesc, enorm, monstruos. Transpusă în planul conștiinței această stare oferă o imagine cumplită a condiției umane. Dacă pornim de la titlul prozei, putem decela o optică particulară care-și găsește ulterior un dispozitiv în măsură să o genereze dincolo de contrastele proprii comicului, cum ar fi cel dintre esență și aparență. Titlul scoate în evidență și un ecart pe care distanța inițială centru-margine o evocă, prin care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
periferie, pentru locurile unde nu se întâmplă nimic. Nimicul are aici valențe tari, spiritul pro- vinciei declanșează în provincialul generic o dinamică a excesului și a exacerbării care răspunde unui deficit eveni- mențial. Avem însă și o inversiune a acestei optici. Nara- torul sesizează cu asupra de măsură fapte care sunt topite în anodinul provinciei, celui de la Centru îi sar în ochi tocmai întrebuințările grandilocvente, inadecvate ale unor mărci de identificare cu Centrul, dar și episoade care sunt metabolizate perfect în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este ridicat la rangul de eveniment și tocmai mediul respectiv acționează ca o lentilă care foca- lizează alteritatea, focalizează diferența și o exacerbează. Calitatea de spectacol pe care scena unei curiozități pro- vinciale o conferă apariției noului constituie reflexul unei optici locale. Fără voia lui, Străinul dă un spectacol în fața urbei, prezența sa constituie un spectacol în sine, un spectacol fără nimic spectaculos, însă spectatorul are deja o sensibilitate acută la noutate. Acest spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei stări de iritare amplificată de oboseală în urma unei călătorii incomode cu trenul și a unei conversații plictisitoare cu colegii de compartiment, în general a neplăcerilor cauzate de călătorie și de condițiile improprii de locuit. Dispozitivul senzorial este declanșat, o optică a excesului este pusă în funcțiune. Pe cale de con- secință tot ce apare sub semnul unei stilistici a exasperării, se cuvine a fi citit și sub semnul unei dereglări sistematice a simțurilor care reverberează dincolo de context. Insectele sunt văzute ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
voalată” (limpidité trouble) . La rândul ei, fotografia introduce însă în logica scriiturii ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă și nu o retorică, o stilistică sau o tematică, Zola dorește să facă sociologie. Caragiale împrumută nu fără un ecart ironic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
metabolic al operei lui Caragiale îl încurajează din plin. Analizând opera lui Caragiale în ceea ce consideră a fi un context afin, teatrul absurdului al lui Eugen Ionescu, Alexandru Paleologu realizează o serie de contaminări semnificative și deformatoare totodată adop- tând optica dramaturgului exilat la Paris. „Dar nu e Chiriac un rinocer avant la lettre ? Și Corioloan Drăgănescu ? N-au această vocație Cațavencu, Tipătescu, Pristanda ? Chiar și ramolitul de Agamiță ?” Dificil de susținut o asemenea afirmație care include personaje atât de diferite
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în special 1990-1992 aveau să le revendice cu prisosință. Motto-ul filmului „Simț enorm și văz monstruos” postulează asemeni afirmației cu același rol din filmul Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei (1975) al lui Pier Paolo Pasolini o optică care aparține nu doar dramaturgului comunicat prin vocea unuia dintre perso- naje, ci și regizorului însuși. Unul dintre cei patru detracați care inițiau un experiment revoluționar, caracteristic pen- tru universul sadian spunea, „Totul este bine când e exce- siv”, anunțând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
favorabil, chiar dacă economia stagnează sau regresează. Utilizarea factorilor este foarte importantă apropo de modul în care firma răspunde la solicitările mediului. Adesea ea va găsi în interior, sub forma serviciilor încă neutilizate, soluția la problemele puse de factorii exteriori. În optica lui E. Penrose, dezvoltarea întreprinderii poate fi privită ca o extindere a gamei activităților sale, utilizând resursele și serviciile disponibile în noi combinații sau achiziționând noi resurse. Rata de creștere a firmei, adică ritmul de extindere a activităților sale, trebuie
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
nivelul unei singure perioade, provenind de pe un eșantion de întreprinderi). Variabilele cauzale care intervin în modele sunt de regulă variabile controlabile, al căror nivel poate fi stabilit prin politica întreprinderii. Creșterea întreprinderii nu mai este privită în acest capitol în optica acționariatului, ci într-o optică managerială. Principalele neajunsuri cărora a trebuit să le facem față în procesul de modelare econometrică au fost: 1. durata de timp scurtă (8 ani) la care se referă datele care ni s-au pus la
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de pe un eșantion de întreprinderi). Variabilele cauzale care intervin în modele sunt de regulă variabile controlabile, al căror nivel poate fi stabilit prin politica întreprinderii. Creșterea întreprinderii nu mai este privită în acest capitol în optica acționariatului, ci într-o optică managerială. Principalele neajunsuri cărora a trebuit să le facem față în procesul de modelare econometrică au fost: 1. durata de timp scurtă (8 ani) la care se referă datele care ni s-au pus la dispoziție. Din acest motiv a
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
am folosit analiza matematică (cu precădere calculul integral și variațional), iar pentru elaborarea modelelor econometrice am utilizat metodele inferenței statistice. 4. Modelele de creștere sunt modele calitative, iar modelele econometrice sunt cantitative. 5. Modelele de creștere privesc procesul expansiunii în optica acționariatului, iar cele econometrice într-o optică managerială. 6. Modelele de creștere sunt în majoritatea lor modele de optimizare: ele încearcă să definescă nivele optime fie pentru dimensiunea întreprinderii, fie pentru rata sa de creștere. Scopul demersului de modelare econometrică
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
integral și variațional), iar pentru elaborarea modelelor econometrice am utilizat metodele inferenței statistice. 4. Modelele de creștere sunt modele calitative, iar modelele econometrice sunt cantitative. 5. Modelele de creștere privesc procesul expansiunii în optica acționariatului, iar cele econometrice într-o optică managerială. 6. Modelele de creștere sunt în majoritatea lor modele de optimizare: ele încearcă să definescă nivele optime fie pentru dimensiunea întreprinderii, fie pentru rata sa de creștere. Scopul demersului de modelare econometrică nu este acela de a determina mărimi
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
parte din societate este premodernă), în care totul a devenit imagine și discurs. Nu este prea relevant ce acte de guvernare sau de opoziție fac oamenii politici, ci mai degrabă dacă spun ceva cu text-appeal în fața camerei de filmat. În optica marelui public (îngrijorător concurent al cetățeanului), activitatea politică netelevizată nu prea există. Cel mai ilustru exemplu de notorietate „postmodernă” în politică îl reprezintă președintele partidului extraparlamentar Noua Generație (PNG), personajul carismatic răsfățat prin ubicuitate mediatică, Gigi Becali (aproape egal în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de Hidroaviație încape pe mâna sovieticilor, care îi ocupă sediul pe 8 septembrie, îi trimite aproape întreaga arhivă în URSS și ia cu japca toate bunurile acesteia (de la hărți militare până la cămăși și izmene). Hidroavioanele (care reprezentau o amenințare în optica rusească) sunt expediate pe lacul Snagov. Era sfârșitul Hidroaviației Regale 1. "În 1944, la 1 Iunie povestește Traian Popteanu, într-o autobiografie sunt mutat de la Flotila de Hidroaviație la Direcția Aviației Civile din Ministerul Aerului, București. Bun înțeles, asta când
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și aici de a nu cădea în capacana unui concept stretching. Vom expune pe larg dimensiunile și indicatorii conceptului nostru și entitățile la care el se aplică. 7.2.2. Politicile europartidelor și termenii contingenți O primă strategie în această optică va consta în distingerea politicilor federațiilor europene de partide de alte concepte contingente. După asta, ne vom propune propria concepție asupra politicilor europartidelor. Este vorba de cooperarea partinică transnațională, cooperarea paneuropeană a partidelor, construcția coaliției trnasnaționale și advocacy coalition. Mai
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
să se stabilească restul materialului etic esențial din această Declarație? Una dintre posibilități era să îl regrupăm după virtuțile clasice, acelea cardinale prudența, dreptatea, tăria și cumpătarea -, care adesea vin înlocuite cu cele teologice, credința, speranța și dragostea. Însă această optică părea prea individualistă! O altă posibilitate era să îl organizăm după domenii problematice precum etica sexuală și bioetica, etica economică, medicală și etica statului. Prea complex pentru perspective globale. La cina care se organizase după seminarul meu, avusesem o conversație
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
perioada 1 octombrie 1968 - 17 septembrie 1973 a îndeplinit și funcția de șef de catedră. În decursul celor peste patru decenii de activitate la catedră, prof. dr. Ilie Bursuc a predat cu competență și simț didactic deosebit cursurile: Electronică și optică electronică, Electricitate și magnetism, Mecanică, acustică și fizică moleculară, Mecanică, fizică și oscilații, Fizică moleculară și căldură, Fizica corpului solid și Fizica și tehnologia solidului și semiconductorilor. Deoarece în pregătirea studentului fizician o componentă principală o constituie lucrările practice de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
a metalelor și proprietățile magnetice ale păturilor subțiri. În activitatea științifică a elaborat peste 80 de lucrări de specialitate, singur și în colaborare, iar un număr de 21 lucrări a fost publicat în reviste străine. Dintre acestea menționăm: Introducere în optica electronică (1968), Fizica corpului solid (1976), Suprafața fermei (1979). În lucrările sale a colaborat cu alți renumiți fizicieni: Ștefan Procopiu, E. Diaconu, A. Ojog, C. Cuciureanu, M. Suciu, Gh. Călugăru. A participat la congrese internaționale de fizică: Göttingen (1967), Budapesta
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de candidat în științe fizicomatematice la Institutul Electrotehnic din SanktPetersburg. Titlul științific de candidat în științe fizicomatematice obținut în Rusia a fost echivalat cu titlul de doctor în țara noastră. Activitatea didactică și științifică a început-o la Catedra de Optică și Spectroscopie de la Facultatea de Matematică - Fizică, din Iași. A condus seminarii, lucrări de laborator și a ținut cursuri din domeniul fizicii generale, spectroscopia radiațiilor, metode experimentale de studiu al corpului solid. A elaborat singur sau în colaborare două cursuri
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de Fizica corpului solid. Pentru activitatea didactică și de cercetare a înființat Laboratorul de analiză structurală și Laboratorul de fizică generală. Fizica corpului solid a primit, în anul 1992, Premiul Academiei Republicii Moldova. Activitatea științifică a desfășurat-o în două domenii: Optică și spectroscopie și Fizica corpului solid. În primul domeniu a studiat spectrele de absorbție optică ale unor petroluri. Prin metode acustice, optice și difractometrice a studiat structura de dislocație în unele metale și cristale optice și a pus în evidență
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]