1,783 matches
-
în 78 î.Hr., după moartea lui Sulla, Cezar își face debutul politic în Forul din Roma ca avocat, recunoscut fiind pentru calitatea de orator și pentru atitudinea neînduplecată în procesele împotriva foștilor guvernatori deferiți justiției pentru înșelăciune și corupție. Marele orator Cicero comenta: „Există cineva care are calitatea de a vorbi mai bună decât Cezar?“ Țintind către perfecțiune în retorică, Cezar a plecat în 75 î.Hr. pentru studii de filosofie și oratorie în Rodos, unde l-a avut dascăl pe celebrul
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Cezar August. În 42 î.Hr., Cezar a fost zeificat oficial ca "divus Iulius" (Iuliu divinul), iar Cezar August a devenit astfel "divi filius" ("fiul divinului"). "Vezi Opera literară a lui Iulius Cezar." Cezar era considerat unul dintre cei mai mari oratori și prozatori din Roma al epocii sale. Însuși Cicero elogia retorica și stilul lui Cezar. Printre cele mai cunoscute opere se numără discursul funerar pentru mătușa sa pe linie paternă, Iulia (văduva lui Marius), și "Anticato", un document menit să
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
al romanizării insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonsrează rezistența culturilor greacă și punică. În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța , și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului roman din Sicilia, . În secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu cel Bătrân și de Diodorus Siculus: acesta din urmă i-a lăudat porturile, bogăția
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim. Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor nu numai răpiri, adultere și acceptare de plocoane de la oameni, ci
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
, (peștii spadă) sunt reprezentați azi de numai o singură specie (Xiphias gladius). Peștii spadă sunt răspândiți pe glob numai în mările calde tropicale. Ei trăiesc la la adâncimi diferite. Numele lui provine de la oratorul grec Athenaios, (ξιφός - gladius - spadă). Cercetările genetice a speciei au determinat că peștii provin din Marea Mediterană și au migrat în Atlantic. Înotătoarea caudală la Xiphias are formă de seceră, dimensiunile corpului poate atinge 4,5 m și o greutate de
Xiphiidae () [Corola-website/Science/317728_a_319057]
-
Tot capitolul ce are in vedere „bastonul” („bățul” sau “toiagul” ,in arabă, "al-`asa") precum și revenirile la tema respectivă în alte capitole din carte nu ar putea fi înțelese dacă nu avem în vedere că pe atunci se știa că oratorii arabi, la fel ca poeții, poartă în mâna un baston sau un toiag atunci cand iși rostesc discursul sau versurile și că, neînțelegând utilitatea respectivului element de recuzită ,"shu`ubiții", îl atribuiau unei obișnuințe moștenite de la arabii păstori, care se serveau
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
etc.) insistând, bineînțeles, asupra faptului că profetul Muhammad, ca și cei din apropierea sa, nu se despărțea de toiag..” "Shu`ubiții", ' nu-și dau osteneala să cunoască tradițiile arabilor, arată al-Ğahiz după acest început care ne transportă în mit. La ei oratorul nu se desparte de însemnele caracteristice ale poziției sale:turbanul și toiagul. Chiar dacă nu poartă o îmbrăcaminte caracteristică, are neapărat toiagul cu el. Se înțelege că toiagul ar fi un fel de prelungire a gesturilor făcute cu mâna sau cu
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
deșert. În concepția shu’ubiților , arabii erau niște simplii păstori necivilizați, până când a venit islamul să îi lumineze. Pentru a-i lămuri pe cei răuvoitori, al-Ğahiz se oferă să-i pe păstrătorii limbii și culturii arabe pure, pe poeții și oratorii din deșert și să-i prezinte pe beduini vorbind o limbă cum alta nu mai este:„Eu spun că nu se află pe pământ o limbă care să fie mai plăcută, mai folositoare, mai elegantă, mai dulce, mai potrivită pentru
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
spune la un moment dat: „Un beduin a fost întrebat: ce este frumosul?” În locul unei definiții a conceptului (despre care arabii cultivați știau de la greci), beduinul a furnizat exemple de lucruri „frumoase”: gura mare, vocea sonoră la poet și la orator. În altă parte, aflăm care este cea mai frumoasă priveliște:„palatele albe în grădinile verzi”. Având în vedere că arabii se definesc pe ei înșiși drept cei care vorbesc limba arabă, originea lor ar trebui să fie legată chiar de
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
putut ridica pe vremea aceea pe arabi deasupra altora din moment ce al-Jahiz le evidențiază tocmai pe acestea. La arabi poezia nu este un lux ci o necesitate, așa cum a spus și califul Omar:„În perioada preislamică, poetul era mai presus de orator, datorită faptului că era foarte necesar: el le consemna mărețele fapte de glorie, el băga spaima în dușmani și în cei care îi cotropeau, el îi ataca pe alți poeți.” Găsim și în „Cartea Animalelor” elogiul altor neamuri, mai ales
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
Evrei înainte de a decide să se alăture părții politice Mapam. ² Ari Jabotinsky și Hillel Kook, ambii asociați ai Grupului Bergson în Statele Unite, s-au detașat de Partidul Herut; cu toate acestea ei nu au fost recunoscuți drept parte separată de către orator. Primul guvern a fost format de către David Ben-Gurion, pe data de 8 martie, 1949. Partidul Mapai al acestuia a format o coaliție cu Frontul Unit Religios, Partidul Progesist, Sefarzii și Comunitățile Orientale și Lista Democratică din Nazareth, însumând 12 miniștri
Alegeri legislative în Israel, 1949 () [Corola-website/Science/319672_a_321001]
-
pe data de 8 martie, 1949. Partidul Mapai al acestuia a format o coaliție cu Frontul Unit Religios, Partidul Progesist, Sefarzii și Comunitățile Orientale și Lista Democratică din Nazareth, însumând 12 miniștri. Yosef Sprinzak din Partidul Mapai a fost numit orator. Tendința de instabilitate politică în Israel a fost declanșată o dată cu demisia lui Ben-Gurion pe 15 octombrie 1950, în urma unor neînțelegeri cu Frontul Unit Religios privind educația în noile tabere de imigranți și asupra sistemului educațional religios, precum și cererea ca Ministerul
Alegeri legislative în Israel, 1949 () [Corola-website/Science/319672_a_321001]
-
a fost executată în bronz în anul 1936 de către sculptorul Oscar Han. . Soclul în formă de trunchi de piramidă, în trei trepte, are înălțimea de 6 metri, iar statuia ce îl reprezintă pe Mihail Kogălniceanu în picioare, în poziție de orator, are 3 metri înălțime. Statuia lui Mihail Kogălniceanu este declarată monument de importanță A, .
Statuia lui Mihail Kogălniceanu din București () [Corola-website/Science/319852_a_321181]
-
pentru poezie și literatura, iar potrivit tradiției tribului Qurayš, încă din adolescență a studiat artele marțiale, călăritul și lupta corp la corp. Era înalt, avea un fizic puternic și curând a devenit și un luptător renumit. Era de asemenea un orator talentat și datorită inteligenței sale și a personalității copleșitoare, a reușit să îl urmeze pe tatăl său ca mediator al conflictelor dintre triburi. De asemenea, ‘Umăr a urmat profesia tradițională a tribului Qurayš, a devenit negustor și a întreprins călătorii
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
William Seward Burroughs, cunoscut și sub pseudonimul William Lee, (n. 5 februarie 1914 - d. 2 august 1997) a fost un romancier, nuvelist, eseist și orator american. Burroughs a fost una dintre figurile importante care au reprezentat generația Beat și un autor postmodernist care a influențat cultura populară cât și literatura. El este considerat unul dintre cei mai tranșanți oameni politici ai vremii respective și cel
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
David Vaughan Icke (pronunțat /aɪk/ ; născut 29 aprilie 1952) este un scriitor și orator britanic care din 1990 s-a devotat cercetării a "cine sau ce controlează cu adevărat lumea". Fost jucător profesionist de fotbal, reporter, prezentator de televiziune și vorbitor pentru Green Party, este autorul a peste 20 de cărți care-i prezintă
David Icke () [Corola-website/Science/316761_a_318090]
-
de opt ore și de a lămuri diferite incidente legate de ea.” Mulțimea era atât de liniștită încât primarul Carter Harrison, Sr., care se oprise și el să vadă ce se întâmplă, a plecat acasă mai devreme. Samuel Fielden, ultimul orator, își termina cuvântarea pe la ora 10:30 când poliția a cerut împrăștierea demonstranților și s-a îndreptat în formație către căruța de pe care se țineau discursurile. Către linia de polițiști s-a aruncat atunci o bombă artizanală care a explodat
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
să afle că mare parte din documentele primare legate de incident (în afara materialelor privind procesul) nu mai erau în Chicago, ci fuseseră transferate în Berlinul de Est, pe atunci parte din RDG-ul comunist. În 1992, locul unde stătea căruța oratorilor a fost marcat de o plăcuță de bronz în trotuar, pe care scrie: La 14 septembrie 2004, Daley și liderii sindicali printre care și președintele sindicatului polițiștilor din Chicago a dezvelit un monument al artistului localnic Mary Brogger, o sculptură
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
Voltaire în afacerea Calas în secolul al XVIII-lea sau mai recent, prin Victor Hugo, a cărui confruntare cu Ludovic Napoleon Bonaparte era încă vie în conștiința publică. Acești scriitori și-au consacrat la vremea lor cunoștințele și calitățile de oratori combaterii intoleranței și nedreptății. Ei și-au pus celebritatea în serviciul cauzei apărate, fără a se gândi la consecințe. Tabăra dreyfusardă căuta să obțină o astfel de susținere. Presa din toamna-iarna 1897-1898 a făcut de mai multe ori referire la
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
numără în final voturile. Adunarea dezbătea un proiect-proubleuma-care putea să fi fost propus fie de un colegiu de magistrați conform competențelor sale, fie de un cetățean oarecare, care fusese examinat de boule împreună cu cei mai importanți magistrați. Diferiți lideri politici, oratori pricepuți, argumentau în favoarea sau împotriva proiectului, dar isegoria asigura fiecărui participant dreptul de a se adresa adunării. Dreptul nu era exercitat de oricine, vorbitorii faimoși concurau în argumente, spre încântarea celor mulți, care se mulțumeau cu rolul de spectatori activi
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
aleși prin vot individual, devin colegiul cel mai autoritar. Rolul lor în comandă flotei de război, afirmat imediat după constituirea ligii de la Delos prin acțiunile lui Cimon, le sporește și mai mult autoritatea. Asociați permanent la dezbaterile din sfat, principalii oratori în ecclesia, strategii au dobândit o competență politică generală, iar Pericle, care este ales din 446 i.en., de 15 ori consecutiv în acest colegiu desăvârseste această mutație. Un colegiu de mare prestigiu, ai cărui membri sunt și ei aleși
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
adunarea poporului în agora se ținea de trei ori pe lună, dimineața. Toți cetățenii erau datori să fie prezenți la întrunire. Cine venea târziu pierdea dreptul la indemnizație. Orice cetățean avea dreptul să vorbească. Cel mai în vârstă avea întietate. Oratorul punea pe cap o coroniță de mirt sau de măslin. Votarea se făcea prin ridicare de mâini, afară de ostracism, când numele celui ostracizat urma să fie scris pe un ciob. Odată cu Istoriile lui Herodot, redactate și publicate către jumătatea secolului
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
efebii parcurgeau dinainte acest serviciu public că un drum complex, de la exerciții fizice în paestra la o ucenicie spirituală. La palestră, la banchete, ajungeau sub protecția adulților cu care întrețineau relații homosexuale. În ecclesia sau la sfat, îi ascultau pe oratori. Serbările și ceremoniile religioase erau și ele un prilej de sociabilitate culturală, oferind întreceri, mapadeforii-procesiuni nocturne cu torțe, cortegii, întreceri corale. Poveștile legate de zeii sau eroii celebrați în comun, recitări ale marilor opere epice, în decorul viu colorat și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
vârstă foarte fragedă. Ducele a aplicat aceeași disciplină militară îndatoririlor sale personale ca cea pe care o cerea celorlalți, probabil separând comportamentul militar corespunzător de cel civil. El a introdus prima școală regimentală. Ducele de Wellington l-a considerat un orator de prima mână. El a fost interesat tot timpul de experimentele sociale ale lui Robert Owen, a votat pentru emancipare catolică și a susținut literatura, Biblia și societățile anti-sclavie. Fiica sa Victoria, după ce a auzit ideile Lordului Melbourne, a adăugat
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
dezvelită la 21 noiembrie 1880 la numai nouă ani de la moartea fondatorului Academiei Române. Statuia a fost amplasată în Piața Universității din București (pe atunci Piața Academiei) și îl reprezintă pe Ion Heliade-Rădulescu privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă, mâna dreaptă și fața descriu discuția pe care o poartă peste veacuri cu trecătorii. Comanda pentru realizarea statuii lui Ion Heliade-Rădulescu a fost primită de Ettore Ferrari de la Primăria
Statuia lui Ion Heliade-Rădulescu din București () [Corola-website/Science/321836_a_323165]