2,543 matches
-
din teoremele publicate în zilele noastre sunt esențialmente adevărate, deși demonstrațiile publicate sunt false. Cum se poate întâmpla asta, când matematica este deducția riguroasă a teoremelor din postulatele asumate și rezultate anterioare? Ei bine, este evident pentru oricine nu este orbit de afirmația autoritară că matematica nu este ceea ce profesorii din școala elementară ne-au spus că este. Este, cu certitudine, cu totul altceva. Ce este acest "altceva"? Odată ce începi să privești, afli că, dacă te-ai limitat la axiome și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
putea lipsi în procesul gândirii, și să existe persoane care s-o găsească obscură! Ba chiar acestea să fie în majoritate! Că sunt incapabili să inventeze, încă mai treacă-meargă, dar că nu înțeleg demonstrațiile care le sunt prezentate, că rămân orbi când le prezentăm o lumină care nouă ni se pare că strălucește atât de pur, asta este cu totul extraordinar. Și, totuși, nu-ți trebuie multă experiență în materie de examene pentru a ști că acești orbi nu sunt deloc
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
umbrele lor și a celor care trec prin fața acesteia. Ei cred că ceea ce văd este adevărata realitate și nu o reflecție sau o copie a acesteia. Dacă cineva ar fi eliberat din lanțuri și scos afară din peșteră, ar fi orbit de lumina soarelui și nu ar putea vedea nimic. Cu timpul însă ochii lui s-ar adapta la lumină și ar începe să vadă lucrurile din jurul lui. Atunci ar înțelege că ceea ce văzuse proiectat pe peretele peșterii erau numai umbre
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ajută pe om să supraviețuiască necazului; r. 19 20 : „Pentru babă, fata moșneagului era peatră de moară în casă; iar fata ei, busuioc de pus la icoane” fiecare părinte vede în copilul său o persoană deosebită și bună, dar cei orbiți de acest lucru neglijează realitatea, ce contrastează de multe ori cu ceea ce ei văd și cred; p. 130, r. 14 : „se uita în coarnele ei și ce-i spunea ea sfânt era” naivitatea nejustificată a unor bărbați ce se lasă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a lunii, stăteau nori neclintiți, nori palizi ce răspîndeau o vrajă aproape nepămînteană. Același procedeu e folosit și în Doamna Bovary (partea a doua, IX): (18) (...) și ascunzîndu-și fața, cedă. Seara își așternea umbrele; trecînd pieziș, printre crengi, soarele o orbea. Jur împrejurul ei, ici și colo, pe frunze sau pe jos, tremurau pete luminoase ca niște canari care și-ar fi risipit penele în zbor. Era o liniște deplină; ceva suav respira parcă din copaci; Emma își simțea inima cum
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
răsturnată goală, de culoare verde, pe care se-așezase un praf alb, pe dinăuntru zărindu-se, pe-o parte, o crustă vineție de tanin uscat și crăpat etc.). De tavan stă atîrnat un bec cu o lumină slabă (nu te orbește dacă te uiți la el), prins într-o dulie din cupru înegrit 3. Cl. Simon, Leçon de choses, Minuit, 1975, pp. 9-10 (74) [...] baza tăiată în șase laturi a sfeșnicului cu toartă etc., al cărui picior împodobit cu forme felurite
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mi se părea, și în picioare bocanci mari, butucănoși. Lângă el, țiganca, iar la picioarele ei, un băiețel, tot tuciuriu, ca ea. Ce-o fi găsit bunicul la femeia aceasta, stau și mă întreb și azi. Se spune că bărbații orbesc (la figurat) când le vine ceasul cel rău, adică atunci când trebuie să se însoare, căci în nouă cazuri din zece, dau chix în căsnicie. Părinții noștri iubeau mult cartea. Cartea de beletristică, dar și de știință. În camera unde dormeam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întretăiate în turcește, grecește, sârbește și arăbește întrebările oamenilor. În spatele lor, ienicerii se foiau uitând să-și păstreze atitudinea solemnă, călăii răsuflau ușurați. — Ți-e frică, Mateiaș? tună vodă pe turcește, ca să-l înțeleagă oricine. De ce ți-e frică, dragule? Orbit de frică, nu ai putut să-i vezi venind spre noi pe preoții de la Hagia Sofia? Iată-i cum vin spre tine, pornește cu privirea pe apă în lungul potecii de lumină, așa. Acum înalță ochii. Îi vezi? Sunt preoții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
invoca această scuză. Putem vedea cum crește haosul. Dacă nu vom fi pregătiți, vom regreta amarnic. Partea a Treia Reflecții finale Capitolul XVIII Toată afacerea "Dacă vom trăi conform principiului ochi pentru ochi a spus Mahatma Gandhi întreaga lume va orbi". În capitolele anterioare, am analizat suferințele provocate de abordarea rigidă a problemelor religioase în Orientul Mijlociu, Iran, Irak, Afghanistan, Europa și unele părți ale Africii. Am putea cu riscul de a mă repeta la nesfârșit să examinăm această problemă și în
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
dunărene de la Sigmaringen la Orșova. Renunțăm cu părere de rău la a ne transcrie admirația pentru mărețele frumuseți ale periculoasei treceri de la Porțile de Fier. Cărțile de geografie și ghidurile de călătorie ne vor suplini în această privință; ochii noștri orbiți de o brumă întunecată și înghețată n-au văzut nimic din toate aceste minuni. La ieșirea din Carpați, fluviul întâlnește o barieră de stânci ce îl taie pe diagonală, de la nord-vest la sud-est. Aceste stânci, acoperite când apele sunt la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și de apă înghețată ne inundă. Drumurile erau desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât pentru a ne băga în altul; surugii erau orbiți de fulgere și de grindină; apa ne șiroia pe corp și se aduna în diligență; uraganul ne ridica vehiculul și amenința să ni-l poarte în râpe, aceasta a fost situația noastră timp de trei ore nesfârșite. Ajungem în sfârșit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
problematica reprezentării vizuale la cea a credințelor legate de religie. La greci, spre exemplu, așa cum relatează Egon Sendler, "reprezentările lor provin fără îndoială din cultele orientale vechi cu ritualuri uneori pline de cruzime, care au supraviețuit în subconștientul poporului"273, orbind sau înnebunind pe cei care ar fi îndrăznit să privească spre ele. Artiștii erau cei care dădeau chip zeilor, reprezentarea acestora conferindu-le și statutul de teolog 274. Pe lângă aceasta, atât la orientali, egipteni, greci, cât și la romani, o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ce pot rezista eu. Fă ce ți spun. -O clipă slăvite. Rama fiind mare hierofant și maiestru al magiei, prin câteva mișcări ale brațelor, făcu ca cele două statui de aur să strălucească orbitor. Cambyse și celelalte căpetenii persane au orbit pe loc, având irisul ars, se văitau de durere, orbecăind prin palat. Atunci Rama adună toți famenii și servitorii palatului, care îl hăcuiră pe Cambyse și pe ceilalți persani, cu săbiile proprii, în plin festin. Psamenit, fica sa prințesa și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
necurate ale violatorilor destrăbălați, îngerii pedepsitori întinseră mâinile asupra lor, emanând de mai multe ori o lumină puternic strălucitoare. Toți asediatorii se opriră din avântul lor, strigând de durere. cu mâinile la ochi, au fugit fără să știe unde. Erau orbi cu toții. -Plecați acum, tu și soția ta cu cele două fete. Ceilalți rămân. Cetățile sunt pedepsite și date pieirii. Mergeți unde veți vedea cu ochii, dar să nu vă uitați înapoi-îi avertiză îngerii. După ce merseră o bucată de drum, nevasta
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
care în situații normale, erau de neluat în seamă. Contradicții, palme, ură, bătăi și scandaluri sinistre. În timpul unui asemenea câmp de luptă, în apartament se auzi un bubuit nepământean. Cei doi s-au oprit din acțiune asurziți de zgomot și orbiți de lumina orbitoare emanată de un glob circular, ce zbura prin cameră, scoțând zgomote asemănătoare cu vocea unei femei care nu aproba atitudinea celor doi, certându-i. Spontan cei doi soți s-au trezit ridicați în aer până la tavan, de unde
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și laserul la hotarele de miază noapte. Paznici astrali acționați. Sute de mii de entități astrale, înarmate cu paloșe strălucitoare de lumină orbitoare, s-au năpustit asupra năvălitorilor. Asurziți de ultrasunetele emise de zăbrelele vibraționale, împinși de energia laserelor și orbiți de paloșele luminoase ale entităților, hoardele păgânilor fugeau de rupeau pământul. -Nu vor mai veni niciodată. Asemenea lecție nu se uită-spuse magicianul. -Te numesc Duce al comitatului de răsărit și comandant al armatei. Magicianul mulțumi, relatând suveranului revelația sa despre
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de îngeri, cu laserele luminii. Poporul ales, înzestrat cu puteri nebănuite, se ridică împotriva cotropitorilor, alungându-i din Eden . Vraciul Ariel împreună cu trădătorii, au fost dezintegrați. Revolta din Eden împotriva adversarilor, aduse din nou pacea, lumina și libertatea împărăției. Oamenii orbiți de putere, se îmbulzesc să apuce fumul amăgitor, uitând și ignorând faptul că puterea pământenilor este efemeră. Timpul macină imperiile și pe uzurpatorii puterii, rezolvând toate infatuările și neînțelegerile oamenilor, aducând veșnicia. Puterea și supremația sunt ale creiatorului.
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
el era profesor acolo la Vatra luminoasă, și câștiga, ea vroia să-l scoată din acea casă (sinistră pentru cine nu era orb) și să-l aducă la ea... Într-adevăr pe coridoare și chiar în odăi mirosea parcă a orbi, un miros straniu, de ciment umed și murdar, deși murdar nu era, de ceva nespălat și rânced. Culorile erau întunecate peste tot, deși grija de casă o aveau văzători angajați, care ar li putut pune o culoare ici colo, un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Lemnele de brad din șemineu, ard; din fiecare pocnitură sar scântei, parcă ar fi niște steluțe căzătoare. - Haide să ne spălăm cu zăpadă, Înainte de a ne Înfrupta din bunătăți! - De acord, Îmi șoptești tandru, la ureche. Ieșim. Albul zăpezii ne orbește. În liniștea care ne Înconjoară, se simte doar aburul cald care iese odată cu respirația noastră pe care Îl taie ca un cuțit, gerul. Încă mai ninge molcom, cu fulgi mari și deși. Mă uit În sus. Dansul lor parcă seamănă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
imprimat cu trandafiri În aceeași culoare, din dormitor. Am zâmbit. Ce vis romantic! Razele soarelui pătrundeau prin ferestre. M-am sculat din pat și am deschis fereastra spre balcon. Florile albe de corcoduș și cele roz de cais, mi-au orbit ochii. S-a auzit sunetul discret la telefonul mobil, semn de mesaj. Deschid mesajul: “venim toată familia la tine, astăzi, cu mama În frunte, suntem pe drum”! Era sora mea cea mică de la Brașov. Deschid celelalte mesaje cu urări de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
într-un ascensor care urca. Urmă încă o plimbare și o nouă excursie cu ascensorul, de astă dată în jos. Se deschise o ușă. Legătura îi fu smulsă de la ochi și niște mâini brutale îl imobilizară. În clipa următoare îl orbi o lumină puternică. \ CONTROLAȚI-L! ORDONĂ O VOCE PUTERNICĂ. VOCEA ÎI ERA VAG FAMILIARĂ, DEȘI O AUZISE DOAR ÎNTR-O CONVORBIRE LA TELEFON, ȘI MARIN BĂNUI CĂ ERA A LUI SCUDDER. MÂINILE ÎI SCOTOCEAU ACUM BUZUNARELE. SIMȚI CUM ÎI ERAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
frig de mine și cuvintele înmuiate în sinceritate scrise pe ultima zăpadă pentru tine s-au topit înainte de a le fi înțeles sensul Astăzi parcă am fost expulzată din cochilia unui melc și când am dat de lumină mi-au orbit ochii. Am bâjbâit să găsesc troianul de zăpadă încărcat de cuvinte, strat după strat, egal cu numărul zilelor de singurătate. Dar razele soarelui mi-au sărutat umărul ca și cum mi-ar fi spus că este timpul să-mi protejez sufletul. (Mi-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
spart scutul. M-am trezit dintro dată în curtea copilăriei mele. Am regăsit șotronul desenat cu cretă și pătrățelele intacte. Am folosit un ciob din scutul spart, l-am aruncat într-un pătrat, iar lumina care reflecta în el mă orbea. Mi-am acoperit ochii cu mâinile . Atunci am văzut cu ochii minții fiecare pătrățică a șotronului. Oameni tatuați pe frunte cu nume de: urât, rău, lacom, invidios, leneș, răzbunător, laș. Toți mă așteptau cu pietre, de toate mărimile. M-am
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Au mai venit câțiva, era și o femeie, poate două. În sfârșit, ultima ușă, din dreapta. Se reuniseră toți. Spațiul deveni uriaș, circular, grupul nu mai părea prea mare. Se apropiaseră, probabil, s-o cunoască. Îi zâmbeau, poate. Emoția care o orbise în răgazul cât rămăsese singură cu gazda se stingea treptat. Nu voiau să fie prinși cercetând-o pe furiș, cum făceau, de fapt. Răspundea cuiva sau rămânea câtva timp abandonată, în afara discuției. Se ferea, și ea, ca ei să sesizeze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pereții sau întunericul înghi țiseră orice sunet. Încet, probabil, cu aceeași înceti neală, mișcase el brațul, să coboare receptorul. Se rotise, apoi, lent, cu fotoliul. Tăcea, aștepta. Apăsase, în sfârșit, butonul lămpii. Se frecau, amândoi, buimăciți, la ochi. Lumina îi orbi. Da, e cam târziu. N-am vrut să aflu nimic de la dumneata, ți-ai dat seama. Femeia privi din nou ceasul din perete, deasupra biroului. Ochii nu erau obișnuiți cu lumina. Totul părea alb și egal. Vei avea de suportat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]