2,438 matches
-
părăsi. Nu că făcuse ceva pentru a-l convinge să rămână. Prea mândră. Și prea pragmatică - luase decizia că diferențele dintre ei erau insurmontabile. Erau unele lucruri la care nu putea și nu voia să renunțe. Dar în această dimineață oribilă nu putea să își amintească decât părțile bune, primele zile care dădeau speranță și promiteau dragoste. Ea lucra la Chic, iar Oliver era un fotograf de modă. Unul în ascensiune. Intrase grațios în birou, cu șuvițele lui împletite în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat peste o blondă terminată care purta un costum chicios și - foarte nepotrivit - o poșetă DKNY. Poșeta Lisei DKNY. Cel puțin așa fusese până când i-o dăruise lui Francine, una dintre fetițele de pe stradă. Avea senzația că acea femeie vopsită oribil - Kathy? - era mama lui Francine. —Bună, Lisa, îi zâmbi ea. Ești bine? Da, mulțumesc, spuse Lisa calm. De unde îi știa toată lumea numele? —Eu merg la muncă. Muncă de argintărie la Harbison. Treizeci de bucăți în mână și bani de taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că îmi imaginez chestii. Păi, da. Dar e foarte rău că nu îmi amintesc cum am ajuns acasă, reîncepu Clodagh să se învinovățească. Oh, Dumnezeule mare, spuse ea cu o voce cu câteva octave mai joasă, deoarece își amintise ceva oribil. Am o impresie groaznică... a, nu, nu cred că aș fi putut. —Ce? — Fetele acelea cu care vorbeam la baie, una dintre ele era însărcinată. Cred că am vrut să îi arăt cum s-au vindecat cusăturile de la cezariană. Aoleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vreau să îmi vizitez părinții, repetă Ashling, dornică de puțină empatie. — Dar mama ta e mult mai bine acum. O să fie bine. Nu e nimeni care să aibă grijă, realizase Ashling la vârsta de nouă ani, la sfârșitul unei veri oribile și ciudate. Începuse să stea la colțul străzii, în serile de vineri, așteptând, cu o durere bolovănoasă în stomac, să apară mașina tatălui său. În timp ce aștepta, înăbușea teama că el nu va mai veni, jucând jocuri cu ea însăși. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vezi mai des, a redevenit femeia cu care m-am însurat. Din nou tăcere, apoi Ashling s-a auzit punând o întrebare pe care nu își amintea să o mai fi pus până atunci. Ce a fost cu perioada aceea oribilă? Ce a provocat-o? Mike și-a luat ochii de pe șosea, pentru a se uita la ea cu o figură care exprima un amestec de reticență și inocență - el nu fusese un tată rău. Nu s-a întâmplat nimic, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
seară, după călătoria culinară în timp - cotlete, piure și mazăre din conservă - a decis să îl sune. Avea un pretext bun: să îi ureze succes pentru numărul cu Eddie Izzard. Dar i-a răspuns robotul - din nou. Avea o imagine oribilă în minte, în care el stătea în apartamentul său, ascultându-i mesajul, dar refuzând să ridice receptorul. Incapabilă să se controleze, a încercat să îl sune pe mobil, dar i-a intrat direct mesageria vocală. Mercur e retrograd, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh plutea prin bucătărie, gândindu-se la sexul de mai devreme. Fusese incredibil, cel mai bun de până atunci... Dylan o privea cum punea zahărul în cuptorul cu microunde și laptele în mașina de spălat. Și își punea întrebări. Întrebări oribile. Întrebări de neexeprimat. Nu vreau mâncare, spuse Craig, aruncând lingura cu zgomot. Vreau DULCIURI. —Dulciuri, cântă ea, căutând prin dulap și scoțând o cutie de Maltesers. Dulciuri să fie. Părea că se mișcă pe o muzică pe care doar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
august. Apoi, totul va reveni la normal. Agitată și cu ochii roșii, Clodagh privea masa din bucătărie. Nu mai rămăsese nimic de călcat. Călcase tot ce se putea: tricourile lui Dylan, cămășile lui, chiloții, chiar și șosetele. Vinovăția, vinovăția, vinovăția oribilă și corozivă. Abia dacă se putea suporta, își dorea să se jupoaie de vie. Se va răscumpăra față de ei. Va fi cea mai devotată soție și mamă din lume. Craig și Molly vor mânca tot din farfurie. Gemu ușor - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a fixat ochii lui uimiți și răniți în ai ei și a anunțat astfel încât să audă toată lumea. —Clodagh mă înșală. Ashling a simțit cum această afirmație o izbește cu forță. Un gând s-a înfiripat în conștiința ei. Ce lucruri oribile le fac oamenii celor pe care îi iubesc. Era obligată să treacă prin etape. Nu putea să îi spună pur și simplu lui Dylan ceva de genul: „De fapt, mă gândeam că va juca în deplasare.“ În schimb, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai putea să lucreze. —A primit o slujbă în New York, dezvoltă Jack. Se pare că soțul ei a fost transferat acolo. —New York? Lisa și-a adus aminte brusc de călătoria pe care Mercedes o făcuse acolo în iunie. Un gând oribil i se înfiripă în minte. —Slujba ei nouă, nu e la... la... Manhattan? — Nu știu la ce revistă, nu a spus. — Unde e? spuse Lisa, fierbând. —A plecat. Avea dreptul la o săptămână de concediu, pe care și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din pat, să pună un halat pe ea și să-l bage pe Marcus în șifonier. Într-adevăr, Marcus încercase să fugă din pat, dar ea îl țintuise, agățându-se ferm de încheietura lui. Apoi a așteptat cu un calm oribil scena care urma să-i schimbe viața. Pe parcursul ultimelor cinci săptămâni îndurase nopți de nesomn, întrebându-se cum se va termina aventura ei cu Marcus. Oscila între a încheia totul cu el și a continua viața normală alături de Dylan, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebau tot timpul când se întoarce tati acasă. Era din ce în ce mai izolată, până și mama ei era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa pe care o provocase. Singurele momente în care acea stare oribilă se mai domolea erau acelea pe care le petrecea cu Marcus. Era diamantul de pe mormanul de gunoi în care se transformase viața ei. Citise undeva fraza aceea - într-un roman în care femeia își deschide un magazin de haine second-hand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Am căzut în plasa lui Bobby fiindcă nu aveam încotro s-o apuc“, i-a povestit „Kay“ Lake lui Aggie Underwood, reporter la Herald Express. „Erau încă anii crizei economice și găseai cu greu o slujbă. Mă plimbam în jurul pensiunii oribile unde aveam un pat în care să dorm și așa l-am cunoscut pe Bobby. Mi-a oferit o cameră în casa lui și mi-a promis că mă înscrie la colegiul de doi ani din Valley dacă-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
privirea. M-a luat cu frisoane și respirația mi-a devenit brusc sacadată. Colegii au trecut pe lângă mine și mi-a ajuns la urechi o amestecătură de voci: „Nu-i nici o afuristă de urmă de sânge...“ „Asta-i cea mai oribilă crimă comisă împotriva unei femei pe care am văzut-o în șaisprezece ani...“ „A legat-o. Uite, se văd urme de funie la glezne...“ Apoi răsună un fluierat lung, strident. Cei aproximativ doisprezece oameni încetară cu sporovăiala și se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o partidă de sex, iar după poziția lor îmi puteam da seama că avea oasele rupte. Părul ei negru ca pana corbului nu avea nici o picătură de sânge închegat, de parcă ucigașul ar fi șamponat-o înainte s-o arunce acolo. Oribilul rictus al morții îmi păru de-o barbarie zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să-mi întorc privirea. L-am găsit pe Lee pe trotuar, ajutând la fixarea perimetrului crimei. Se uită prin mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Elizabeth Short. Camera arăta ca hogeacul obișnuit al unui burlac din Hollywood. Era mobilată cu un pat rabatabil, o chiuvetă și un șifonier. Pereții erau însă ornați cu fotografiile lui Betty Short, poze din ziare și reviste, prim-planuri oribile de pe 39th, colț cu Norton, multe dintre ele mărite, pentru a scoate în evidență fiecare detaliu sinistru. Patul era ticsit cu cutii de carton ce conțineau un întreg dosar de caz, cu copii la indigo după diverse rapoarte, liste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și se ducea acolo la sfârșitul turei ca să citească din colecția de hârțoage frumos îndosariată de Lee. Acum, că Lee nu mai era prin preajmă, timpul trecea greu, așa că îmi petreceam majoritatea serilor cu Millard. Când se uita la fotografiile oribile ale Daliei, își făcea întotdeauna cruce și murmura cu respect „Elizabeth“, iar când ieșea, îi promitea „o să pun mâna pe el, draga mea“. Pleca întotdeauna la opt fix acasă, la soție și copii. Mă uimea faptul că unui om poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se întoarcă Lee, ucigașul Daliei să fie prins, eu să am parte de încă o partidă de sex cu Madeleine la Red Arrow sau Ellis Loew și Fritzie Vogel să fie puși la zid. Îmi tot revenea în minte amintirea oribilă a loviturii pe care i-o aplicasem lui Cecil Durkin, urmată de o întrebare: Oare până unde aș fi mers în seara aia? Patrularea era treaba care mă deprima cel mai tare. Băteam East 5th Street între Main și Stanford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unei a cincea nopți, dar nici nu puteam să renunț, așa că am furat niște benzedrină care aștepta să fie procesată pentru cei de la Narcotice. Pastilele m-au ajutat să-mi depășesc starea de epuizare și mi-au dat o stare oribilă, de scârbă față de ceea ce-mi făceam cu mâna mea, dar mi-au și pus mintea la contribuție în căutarea unei soluții: cum să scap de Madeleine / Dalia și să redevin un polițist adevărat. Thad Green dădu aprobator din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care Madeleine îmi povestise cu atâta mândrie. Picasso-ul de pe peretele din fund - o sută douăzeci de miare. Două vase din dinastia Ming, de pe măsuța de toaletă - șapteșpe mii bucata. Maestrul olandez de deasupra patului costase vreo două sute de miare, iar oribilul grifon precolumbian de pe noptieră vreo douășpe jumate’. Emmett îmi spuse zâmbitor: — Văd că ești sensibil la lucruri frumoase. Admir treaba asta. Iar niște lucruri așa de frumoase chiar acum pot fi ale tale. Nu trebuie decât să-mi spui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzeam ce-mi spune Jane. — ...un grup de spanioli din secolele cincisprezece-șaisprezece. Li se spunea Comprachicos. Răpeau și torturau copii, apoi îi mutilau și-i vindeau aristocraților, ca să fie folosiți pe post de bufoni la curte. Așa-i că-i oribil? Clovnul din pictură este personajul principal al romanului, Gwynplain. În copilărie i-au tăiat gura de la o ureche la alta. Bucky, te simți bine? GURA TĂIATĂ DE LA O URECHE LA ALTA. M-am înfiorat și am schițat un zâmbet forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ani ieși din bucătărie, strângând la piept un șervet de pânză și trecându-și-l printre degete ca pe un șirag de mătănii. — Darren? Întrebă ea. — E-n ordine, mamă. E prea târziu. Se lăsă pe canapeaua cea verde și oribilă. — O să-l luați, nu-i așa? Logan Îi făcu semn polițistei să blocheze ușa de la intrare. — Unde e? Întrebă el. — Nu e drept! Mama lui Darren agită șervetul În fața lui Logan. Avea desenat pe el o oaie micuță care dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o privire prin Încăperea mică. Un culoar ducea spre locul din care-și luaseră mâncarea și altul, din colțul opus, ferit vederii, ducea Înapoi În bar. Toți ceilalți pălăvrăgeau, mâncau, beau, se bucurau că nu stau afară pe vremea aceea oribilă. Nimeni nu le dădea nici cea mai mică atenție. — Ascultă, tu știi pentru cine lucra Geordie. Nu-l calci pe coadă de două ori, da? Poate scapi prima dată, dar dac-o faci și-a doua oară, nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care urmau să se nască avea să rămână un implacabil simbol al războiului. Îndepărtându-se de ea, Germanicus se gândea - însă nu putea s-o spună - că gloria armelor era oribilă. Nu le răspunse băieților lui, care erau fascinați de vechiul mit, și urcă pe corabie melancolic, fără să se întoarcă spre cetate. În cele din urmă zise: — Zeii îți îngăduie să știi efectul acțiunilor tale abia după ce le-ai înfăptuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau - pe tine, general roman - cu o ură mută și primejdioasă. Mirosul violenței, mirosul sângelui care țâșnește din venă și stropește pământul, teroriza animalele. Văzuse mult sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]