3,686 matches
-
nivel inferior, În universul sublunar. De asemenea, el se află „mai presus” de ceilalți apostoli, dar, Încă o dată, nu pentru că ar fi avut parte de o inițiere specială, ci pentru că-l va sacrifica pe Însuși Isus, altfel spus, va duce oroarea sacrificiului până la ultima consecință. Făuritorii ediției Natonal Geografic nu pot fi acuzați de impostură intelectuală. Ei au fost Într-un fel duși de valul publicității și al prejudecăților, Într-o bună măsură. Deocamdată, În condițiile În care o ediție a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
despre o frumusețe Încarnate În timp. A le reproduce Însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le Întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi e Încă și mai rău: un asemenea efort nu poate naște decât orori.” La fel, Părinții Bisericii sunt „frumoși și admirabili” În contextul vieții și epocii lor. A-i „actualiza” după gusturile noastre prin ședințe de lifting pseudo-intelectual ar constitui o adevărată barbarie. Prin urmare, von Balthasar nu Înțelege să trezească fantome ale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ultragiant, se găsesc - în volumul Poemul invectivă (1933) - și Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură specifică acestui autor începe odată cu revelațiile reportericești, străbătute de o infinită generozitate și de o simbolică poetic-umană, din Țări de piatră, de foc și de pământ (1939). Sunt reportaje despre minele de aur din
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
tocmai atmosfera; totuși, obsedantă, ea crește parcă fără voie din tema dominantă, a păcatului și a pierderii de sine, iar, prin ea, situațiile lubrice dobândesc un sens. Romanele urmează, ca discurs, două axe. Una este dată de patetismul sumbru al ororii și spaimei, cu reflexele de infern ale tăvălirii în noroi (un astfel de delir al maculării mai există doar la Mateiu I. Caragiale) - „uciderea sufletului” ca față a disperării. Cealaltă este axa burlescă: bagatelizate, aceleași impulsuri se prezintă într-o
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
poetice, legendele tind către o expresie relativ condensată, spre o frază mai puțin încărcată, uneori spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
fiind beat, mama era la schimbul trei (de noapte), m-am trezit cu el în pat. A început să mă pipăie... să-mi promită... îți cumpăr... nu o să duci lipsă de nimic... să nu spui mamei... (Inculpata descrie cu multă oroare tentativa tatălui vitreg de a o viola. Este violată. Reușește să scape [,,el s-a dus la baie”], fuge la mama care lucra în schimb de noapte la o țesătorie pe strada Panduri. Până la urmă, mama reușește să mușamalizeze totul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel de vizibilitate (fățișă, mascată) Nivel de realitate (fizică, simbolică) Nivel de intenționalitate (premeditată, întâmplătoare, accidentală) Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detașare) Scene de groază și oroare (tragedii) Potențialul impactului negativ al scenelor și actelor Personaje prezentate atractiv, ca autor sau victimă Utilizarea de arme (albe sau de foc) Scenarizare „realistă” a violenței Absența sancțiunii actelor de violență Evitarea suferinței și a consecințelor reale ale violenței Amestecul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
luptau între ele, iar eu eram un observator neputincios care nu făcea altceva decât să se mire cum îi era distrusă toată ordinea rațiunii și cum stâlpii sănătății sale mintale erau erodați. Încet, încet, spre disperarea mea, realizam greșelile și ororile pe care le gândeam și îmi dădeam seama pe moment că erau eronate. Cu toate astea, clipe mai târziu, eram de acord cu schimbările petrecute în mine. Greșeala devenea adevăr, iar absurditatea, noua ordine mentală. Înnebuneam! Stânga devenea înainte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
simt o greutate În stomac, dureri sau, mai curînd, o apăsare În piept, În abdomen. Mă simt greoi, obosit. — N-ai vrea să te consult? Soția lui și doamna Pardon probabil că ghiciseră, și asta Îl jena pe Maigret. Avea oroare de tot ce era legat mai mult sau mai puțin de boală. Scoțîndu-și cravata, haina, cămașa și flanelul de corp, Își amintea de una dintre ideile lui de adolescent. „Nu vreau să trăiesc, spunea el atunci, cu pilule, ceaiuri, regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
uită însă în altă parte, ca să nu fie nevoită să pedepsească. Dar, când ajunge în dreptul ei, perdeaua este brusc dată în lături. Mișcarea neașteptată o face pe Vipsania să întoarcă capul fără să vrea. Scoate un strigăt nearticulat. Dezgustul și oroarea i se opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe tinerel după el și se fac amândoi nevăzuți. Pusio e primul care rupe tăcerea. — E normal ca cel care a greșit să plătească. Dar nenorocitul de spectator cu ce se face vinovat, de e obligat să privească o asemenea oroare? Rufus înalță uimit privirea spre el. — Nenorocitul de spectator? îngână în batjocoră. Dar toți cei de aici au venit de bunăvoie, nu i-a adus nimeni cu sila. Continuă îndârjit: — Sunt unii care n-ar rata în ruptul capului un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt mut țâșnește din adâncurile ființei lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Deși este imposibil să coroborezi gândurile și motivele juntei din Myanmar, am inclus „raportul lui Bibi“ ca fantezii ficționale ale unor personaje ficționale. Asta se poate să fi Încețoșat linia dintre ceea ce ține de spectaculosul ficțional și ceea ce ține de oroarea adevărului. Tot ce vreau să spun pe scurt este că adevărul din povestea lui Bibi poate fi găsit În numeroasele surse care citează mitul Fratelui Alb Mai Mic, uciderea sistematică a membrilor tribului Karen, și chiar faptul că regimul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În grup, Întârzierile se numără printre păcatele capitale, acele păcate care nu se pot tolera și care sunt pedepsite de soartă În diferite și nemiloase moduri. Dar cum această regulă și acest avertisment nu au fost stabilite din timp, după oroarea aceea de prânz, prietenii mei au mai pierdut douăzeci de minute Încercând să adune pe toată lumea ca să poată pleca. Rupert se Îndepărtase În josul șoselei În căutare de locuri de cățărat și, cum la 15 ani nu prea poți face diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vă rog. Știu că e un sentiment foarte urât și nu aș fi recunoscut niciodată așa ceva cât eram În viață. Nimeni nu ar face-o dacă ar avea bun-simț. Dar, sincer, cine mai citește cărți politice despre regimuri pline de orori În afară de istorici sau cei care studiază regiunea respectivă? Unii poate pretind că o fac, dar mai degrabă răsfoiesc recenziile din The New York Review of Books, iar apoi se declară informați și În măsură să emită judecăți. De unde știu asta? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se poate, zise Rupert. —O, ba da, replică Esmé și se ghemui din nou la pământ. Nu văzuse cu ochii ei maimuța, dar când mama ei i-o descrisese cu câteva minute Înainte, avusese un sentiment atât de puternic de oroare și fascinație la gândul că fusese atât de aproape de ea, Încât avea senzația că trăise experiența ea Însăși. —Ei bine, eu am văzut un liliac aseară, spuse Rupert. Nu-l văzuse cu ochii lui, dar auzise un zgomot de aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câte nouă capitole, simetrice, două personaje ce dau, fiecare, câte un titlu: Comisionarul și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și existența ori obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în viața oamenilor. Nu mă voi referi la unele drame teribile care se întâmplă sub ochii noștri și care ne dau oricând de gândit. Nu voi descrie dezastre naturale sau politice, forme de violență, decizii nebunești, vieți nefericite, calcule halucinante, orori și masacre puse cu destulă știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în viața oamenilor. Nu mă voi referi la unele drame teribile care se întâmplă sub ochii noștri și care ne dau oricând de gândit. Nu voi descrie dezastre naturale sau politice, forme de violență, decizii nebunești, vieți nefericite, calcule halucinante, orori și masacre puse cu destulă știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Joîo VI, care nu se mai îndură să părăsească Rio de Janeiro, drepturi absolute de guvernare și administrare a țării. Primejdia franceză a luat sfârșit în 1814. "Am scăpat de armata franceză, care a semănat printre noi ruine, sânge, mizerii, orori și idei perverse. De armată am scăpat. De idei, nu", scrie Alfredo Pimenta. Într-adevăr, de abia acum încep să se vadă rezultatele prezenței trupelor revoluționare în peninsulă. În 1817, când Regele se afla încă la Rio, se descoperă conspirația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Rutilan să se întoarcă și îi dădu pinteni, strigându-i tare în urechi. Frediana îi înconjură pieptul cu brațele și se lipi de el, străduindu-se, pe cât putea, să nu zgândărească săgeata ce stătea înfiptă în umărul lui. Văzu, cu oroare, în vreme ce Rutilan își reîncepuse galopul, că scurta de piele a lui Waltan era îmbibată de sânge și foarte curând i se păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animată de grupuri și delegații ce se îndreptau spre marea adunare. în toate satele, în toate stațiunile de popas, în toate grupurile de oameni nu se vorbea decât de asasinii lui Waldomar. Vestea crimei trecea din gură în gură, trezind oroare și alimentând suspiciuni și acuze. Pe timpul cât se opriseră într-o locandă, Matauro, schimbând câteva vorbe cu gazda galo-romană, aflase că rămășițele pământești ale Invincibilului fuseseră aduse cu o zi înainte pe drumul dinspre Massilia, împreună cu cele ale tuturor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împinse la o parte, forțându-l astfel să-și lase garda, și fandă fulgerător. Cu o precizie implacabilă, lama îl atinse pe Gualfard la gât, singurul punct rămas în parte descoperit de armură. Din mulțime se ridicară atunci strigăte de oroare și stupefacție, cărora le urmă o tăcere de gheață. în vreme ce armele sale se prăvăleau pe caldarâm cu un zgomot asurzitor, burgundul făcu un pas înapoi, pe urmă încă unul, cu mâinile încleștate pe gâtul străpuns, din care sângele țâșnea spumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]