1,933 matches
-
pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel din firele de păr de pe anexa ambarcațiunii furate... Lucas păru de data asta interesat; luă raportul și făcu o mutră scîrbită. - Dobitocul! - Cine? - Vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a iubit-o cu pasiune pe Mary ca să vrea s-o răzbune treizeci și cinci de ani mai tîrziu. Lucas Îi căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se spune că nu există mai mult de doi oameni drepți În fiecare oraș, și că nimeni nu le dă ascultare. Îi reveni În minte tânărul care Îl salvase. Ar fi dorit să Îi mulțumească, Însă, printre fețele marcate se osteneală și de teamă pe care le zărea În preajmă, nu era nici urmă de el. Ajuns În prag, Îl salută pe neașteptate pe Bargello, lăsându-l interzis În mijlocul oamenilor săi. Oare imbecilul acela se aștepta să Îi arate vinovatul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se părea tot aceea de a nu le mări muncitorilor leafa, deși viața se scumpise. Ce-i rămâne unui dogar de făcut când dogăritul e pe ducă? Nu-ți schimbi meseria cu una cu două, după ce ți-ai dat atâta osteneală s-o înveți; iar meseria lui era cu deosebire grea și cerea ucenicie lungă. Un bun dogar, care să se priceapă să încheie bine doagele, strângându-le cu ajutorul focului și al cercurilor de fier, fără să folosească nici rafia, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de milă treziră în fiul lor, băiat voinic și sportiv, dorința de a-l lua sub aripa lui ocrotitoare pe Jonas, pe care-l admira încă de pe acum, văzându-l cum izbutește în toate fără să-și dea prea mare osteneală. Admirația și bunăvoința se potriviră bine laolaltă, transformându-se într-o prietenie pe care Jonas o primi, așa cum primea totul, în chip firesc și încurajator. Când, fără să se fi omorât din cale afară, își terminase studiile, norocul îi surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
așa descoperi Jonas pictura. Pentru prima oară în viața lui se simți cuprins de un zel neistovit, de care nu se crezuse niciodată în stare; începu curând să picteze de dimineața până seara, și, tot fără nici cea mai mică osteneală, excela în acest domeniu. Nimic altceva nu părea să-l intereseze și numai printr-o minune se putu însura la vârsta cuvenită; pictura îl acapara cu totul. Ființelor și împrejurărilor obișnuite din viață nu le rezerva decât un surâs binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din celălalt capăt, izbind de perete ușa care îl ferise pînă atunci de privirile celorlalți, apropiindu-se șchiopătînd. — Nici măcar atîta osteneală nu merită, e de părere Broscoiul, puteam să-i dăm pe mîna populației ca să-i linșeze, și am fi scăpat de o grijă. — Uite cît ne costă toată dezorganizarea asta, spune Picioruș, alăturîndu-se în sfîrșit grupului, vorbind pe un ton
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de fapt, ei putrezesc și se descompun pe dinăuntru. Poluarea și purificarea Dacă privim îndeaproape și imparțial situația sănătății și a longevității din America de la începutul secolului XX nu putem să nu ne întrebăm dacă „stilul de viață modern” merită osteneala. În lucrarea Report on the Health of the Nation, publicată in martie 1956, dr. Coda Martin dezvăluia următoarea realitate despre starea de sănătate din America. Dintre 1 000 de oameni de afacere aparent sănătoși cu vârsta de 48 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău. Asta cam așa e, Încuviință Gheretă În sinea lui pe când Încerca să se apropie de Zegrea și Horacsek, cu cât mai puțină osteneală și fără să atragă asupra sa Înjurături sau priviri grele din partea unor oameni care până atunci nu Își doriseră În nici un fel să se afle În preajma lui Cain. Socotea că legătura sa specială cu el, citiseră doar aceeași revistă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se putea citi scrisă cu litere roșii fosforescente inscripția TOP SECRET. E timpul să-ți vezi și tu dosarul, iubitule, sper că ai o lanternă potrivită pentru bezna În care vei pătrunde. Te previn Însă, drumul va fi lung, dar osteneala răsplătită. Dosarele sunt În adânc, precum colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drumurile prin oraș, cu afișele sub braț, Începeau să fie prea lungi și când Flavius-Tiberius și Grațian aveau și altceva de făcut decât să-l Însoțească pe el În exercițiul funcțiunii, la vremea amiezii, pe străzile pustii, chiar dacă acum răsplata ostenelii lor nu mai era Înghețata, ci berea rece la Hanul Dealul Florilor, sub un cer rotund și albastru ca o boltă de biserică sub care aveau loc și cei ca el, altfel spus, cu destule păcate. Se pregătea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
493, Divizia Centrală Omucideri M-am întors și l-am văzut pe Millard uitându-se la mine. — Vreau s-aud părerea ta, dar nu sta prea mult pe gânduri, mi-a cerut el. Mi-am pipăit buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de vrăjitoare, domnule locotenent. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dau de vreuna care seamănă cu Betty Short, am s-o previn că intersecția 39th cu Norton e la numai câțiva kilometri și am s-o îndemn la prudență. Dar cele mai multe târfe erau cioroaice și blonde vopsite, care nu meritau osteneala să le previn. Nu meritau decât să fie arestate atunci când nu-mi făceam norma. Erau totuși femei, ceea ce făcea ca mintea să-mi zboare aiurea cu ușurință. Mă gândeam că ar fi niște înlocuitoare facile ale soției mele ce stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și lipsa unor tradiții culturale înaintate ne-au făcut să ne canalizăm pe informații. — Parcă am auzit de institutul ăsta, spuse Felix. Dar de ce nu mai lucrezi acolo? Eram plătit mizerabil și-n plus de asta ce interceptam nu merita osteneala. Nici nu știți câte prostii se lansează în cosmos! Eu răspundeam de planeta Venus. Ei bine, la ăștia din 4 213 mesaje pe oră, câte transmiteau, 3 904 erau de dragoste. Și au un limbaj! Așa că mi-am dat demisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Străinul nu înțelese ce se petrece și se opri să privească, însă văzu cu mirare că după ce răcnetele încetară, negustorul cel rotofei își luă măseaua însîngerată, trase un gât de rachiu de palmier și suflând greu îi dădu celuilalt pentru osteneală o măsură de grâu și, pe deasupra, două plăcinte calde. În alt colț al pieței, o femeie vindea țesături înflorate. În brațele ei plângea un prunc. Femeia îi turnă ceva în gură, dintr-o căniță, și copilul tăcu o clipă, strîmbîndu-se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încurajare că proprietarii nu vor da, din servă, de-a berbeleacul cu el pe scări, imediat ce va amorsa, la maximum, canalele de reverb. Cocondy îi prelungi bucuria, destăinuindu-i că toate celelalte care lipseau, completamente nu lipseau, fuseseră imprimate, prin ostenelile unor firme de îndelungată tradiție, pe bandă magnetică. - Lăsați banda. N-aveți pick-up? Mirosise el că trăsnaia pe care i-o azvârliseră în nas la sosire, cea cu Hei-rup, Hapy birthday to you, fusese redată de pe un magnetofon. - E-hei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o calific, în general, în public, drept moderată. Nici nu progresasem prea mult. Nici nu dădusem înapoi îngrijorător de mult. - Aici? întrebă, în aceeași dimineață, pe palier, un bărbat înalt și albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borțos care, după ce biruise cu osteneală treptele până la etajul meu, ținea suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cariera fiind negustor de sclavi Și sărăcind căzuse din treaptă-n treaptă - numa Un om îi scăpă gâtul de nodul unui laț. Galerian pe fugă și osândit la moarte Călcă-ntr-o noapte-orașul cel mare și căzu Pe strade d-osteneală, de foame - și pe soarte El blestemă, - De ziduri s-apropiă, șezu. Întinse mâna neagră la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nealții, la suferințe grele Unesc cu ele știrea nimicniciei mele. Sfânt n-am nimic, în bine nu cred și nici în rău. Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu; Nepăsător la toate, de lume apostat, A vieții osteneală o simt și n-o combat. Aș râde doar de viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altul, cu înțeles. Cel cu registrul se încrunta, închidea cartea cu danii și pleca. - Du-te matale singur în rai, rânjea Tănase după el. Pe la prânz, funcționarul s-a oprit la jupân, să bea un rachiu. Îl opărise căldura și osteneala. Avea buzunarele pline de bani. Lucrătorii își dădeau coate: - Până la urmă, tot la biserica noastră a nimerit. 129 Sifonarul s-a dat aproape. Omul și-a strâns cărțulia. - Am auzit că face statul biserică... - Face. -Unde? - Aici, la dumneavoastră. S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lei dacă ne mai cântați până diseară! zise ginerele. - Nimic! Mergem! Avem și noi treabă, ce credeți dumneavoastră? Ia-ți, Anghele, blestemul și haide! se răstise starostele la buzat, care ar mai fi stat de dragul câștigului. Erau morți de osteneală. Pe la patru au plecat cu o sanie. S-au uitat în sus, cerul aproape negru. Tăcuse totul înjur. Zăpada, vmătă. Peste câmpia pustie a Munteniei se strigau ciorile. Fugeau dinaintea viscolului. Fiecare, în gândurile lui. Neacșu făcea socoteala cam cât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]