KorAP: Find »[drukola/base=otoman & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...483 >

12,062 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

preponderent de către români. Vilaietul era administrat de către un valiu și era divizat în sangeacuri, iar acestea din urmă în cazale. Cazalele (cazas) erau conduse de către mudiri 25. Fiecare localitate era administrată de către un primar (muktar sau subașa) numit de guvernul otoman. În localitățile unde populația era de naționalități diferite erau mai mulți muktari. Orașele mari, precum Tulcea, erau administrate de către un demnitar numit tabur-agasi, iar cele mici de un mufetiș (ambii cu atribuțiuni privind menținerea ordinii)26. Din punct de vedere

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
cu atribuțiuni privind menținerea ordinii)26. Din punct de vedere administrativ, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, principalele cazale de pe teritoriul Dobrogei au fost: Tulcea, Hârșova, Isaccea, Babadag, Carasu (Medgidia), Mangalia, Silistra și Constanța (Kustendge)27. În toată perioada ocupației otomane, Dobrogea a asigurat legătura directă cu Hanatul Crimeii, furnizor de trupe auxiliare pentru armata sultanului și a reprezentat o bază sigură de ofensivă împotriva Poloniei și a statului rus în plină ascensiune fiind, în același timp, un teritoriu de tranzit

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
staționare a trupelor de ieniceri și de spahii ce asigurau supravegherea Țărilor Române situate în nordul Dunării 28. Referindu-se la sistemul de fortificații și cetăți realizat de către otomani pe malul Dunării Nicopole, Silistra, Hârșova Evlya Celebi menționa că ostașii otomani "stau de strajă în fiecare noapte pentru că aici este margine (serhat) iar în partea cealaltă aflându-se țara românilor necredincioși [creștini, n.n.] tare se tem"29. De o importanță deosebită s-a bucurat, în perioada dominației otomane, Isaccea, important vad

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
menționa că ostașii otomani "stau de strajă în fiecare noapte pentru că aici este margine (serhat) iar în partea cealaltă aflându-se țara românilor necredincioși [creștini, n.n.] tare se tem"29. De o importanță deosebită s-a bucurat, în perioada dominației otomane, Isaccea, important vad de trecere a Dunării și adevărată cheie a apărării Dobrogei dinspre nord. Cetatea Isaccea a fost construită în preajma expediției lui Osman al II-lea împotriva Poloniei din anul 1620, pe înălțimea care domina apele Dunării 30. Pentru

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
schimb a fost ridicată o fortăreață pe colinele din apropierea Tulcei, iar la Hârșova a fost construită o cetate de 3 000 de pași circumferință, aici fiind încartiruite garnizoane ce aveau misiunea de a supraveghea Țara Românească 33. După impunerea dominației otomane, în Dobrogea s-a stabilit o importantă populație de turci oguzi veniți din Anatolia și Rumelia. Ulterior au sosit în Dobrogea numeroase grupuri de tătari originari din Crimeea. În perioada administrației otomane în Dobrogea s-a dorit sporirea potențialului militar

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
a supraveghea Țara Românească 33. După impunerea dominației otomane, în Dobrogea s-a stabilit o importantă populație de turci oguzi veniți din Anatolia și Rumelia. Ulterior au sosit în Dobrogea numeroase grupuri de tătari originari din Crimeea. În perioada administrației otomane în Dobrogea s-a dorit sporirea potențialului militar al regiunii, Poarta favorizând colonizarea cu populație turcă și tătară originară din nordul Mării Negre, proces favorizat de dispariția Hoardei de Aur34. În paralel cu procesul de colonizare cu tătari crimeeni, statul otoman

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
otomane în Dobrogea s-a dorit sporirea potențialului militar al regiunii, Poarta favorizând colonizarea cu populație turcă și tătară originară din nordul Mării Negre, proces favorizat de dispariția Hoardei de Aur34. În paralel cu procesul de colonizare cu tătari crimeeni, statul otoman a organizat colonizarea Dobrogei cu grupuri turanice nomade din Anatolia 35. Populația turco-tătară colonizată a fost instalată, în special, în sudul și centrul regiunii și avea obligații militare. De altfel, tătarii dobrogeni originari din Crimeea sunt atestați prin 1512-1514, iar

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
în 1860 de 60 000 de suflete"40. Tătarii s-au așezat în bazinul râului Casimcea, până la capul Midia și pe valea Carasu până la Cara-Harman. Spre sud s-au așezat până la Cocargea și Tatlageac. Aceștia au fost instalați de către autoritățile otomane în cele mai înstărite sate de creștini și li s-au atribuit cele mai roditoare pământuri 41. În urma războiului Crimeii a fost fondată localitatea Medgidia de către Sayd-Pașa, denumită astfel în onoarea sultanului Abdul-Medjid. Principalele ocupații ale tătarilor erau: creșterea cailor

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
satele: Greci, Cerna, Hasanlar, Rahman, Alifacî, Satiskioi, Anadalkioi, Caracoium, Hasiduluk, dar și în: Tulcea, Sulina, Constanța (Kustendge) și Babadag. La sud de valea Carasu cea mai mare parte a populației era turcească 44. Populației turcești locale i se alătură trupele otomane staționate în Dobrogea și funcționarii otomani. De altfel, întregul sistem administrativ otoman se baza pe interpretarea Coranului, sultanul fiind considerat succesorul direct al califilor, puterea sa asupra supușilor fiind absolută și de origine divină. În consecință, imperiul era considerat moșia

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Satiskioi, Anadalkioi, Caracoium, Hasiduluk, dar și în: Tulcea, Sulina, Constanța (Kustendge) și Babadag. La sud de valea Carasu cea mai mare parte a populației era turcească 44. Populației turcești locale i se alătură trupele otomane staționate în Dobrogea și funcționarii otomani. De altfel, întregul sistem administrativ otoman se baza pe interpretarea Coranului, sultanul fiind considerat succesorul direct al califilor, puterea sa asupra supușilor fiind absolută și de origine divină. În consecință, imperiul era considerat moșia sultanului care numește funcționarii și stabilește

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
în: Tulcea, Sulina, Constanța (Kustendge) și Babadag. La sud de valea Carasu cea mai mare parte a populației era turcească 44. Populației turcești locale i se alătură trupele otomane staționate în Dobrogea și funcționarii otomani. De altfel, întregul sistem administrativ otoman se baza pe interpretarea Coranului, sultanul fiind considerat succesorul direct al califilor, puterea sa asupra supușilor fiind absolută și de origine divină. În consecință, imperiul era considerat moșia sultanului care numește funcționarii și stabilește cele mai mici detalii administrative. Sultanul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
mare parte a celorlalte taxe din imperiu, erau percepute în natură. Astfel, sultanul beneficia de monopolul asupra cerealelor din provincii. Acestea din urmă erau obligate să aprovizioneze capitala imperiului, asigurând inclusiv transportul cerealelor pe propria cheltuială. Pe toată perioada administrației otomane s-au așezat în Dobrogea, în special în târguri, grupuri de negustori creștini sau de alte religii: raguzani, armeni, greci, evrei care erau utili autorităților otomane în scopuri de aprovizionare a garnizoanelor din regiune, precum și a capitalei imperiului 45. Încă

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
aprovizioneze capitala imperiului, asigurând inclusiv transportul cerealelor pe propria cheltuială. Pe toată perioada administrației otomane s-au așezat în Dobrogea, în special în târguri, grupuri de negustori creștini sau de alte religii: raguzani, armeni, greci, evrei care erau utili autorităților otomane în scopuri de aprovizionare a garnizoanelor din regiune, precum și a capitalei imperiului 45. Încă din secolul al XV-lea, Poarta a acordat republicii italiene Raguza privilegiul tranzitului de produse manufacturate și coloniale, fapt pentru care negustorii raguzani fondează colonii și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
ale raguzanilor 48. Raguzanii s-au retras din Dobrogea după declanșarea crizei orientale în zonă. Locul acestora în comerțul din Dobrogea a fost luat rapid de către armeni și greci. Armenii au fost nevoiți să-și părăsească locurile natale după cucerirea otomană, primul oraș dobrogean unde au fost atestați fiind Silistra 49. La începutul secolului al XVI-lea este menționată și comunitatea armenească din Babadag. Armenii s-au așezat și la Constanța, unde au construit o biserică ce a fost părăsită în

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
zonă cuprinsă între brațul Sfântul Gheorghe, lacul Razim, Isacccea și limanul Babadagului 58. Urmare a desființării de către țarina Ecaterina a II-a în 1775 a autonomiei de care beneficiaseră cazacii zaporojeni o parte a acestora s-au stabilit în Imperiul Otoman tot în zona gurilor Dunării, fiind atestați în 1783 și 1786 de către călători austrieci 59. La jumătatea secolului al XVIII-lea s-au așezat în Dobrogea și rușii lipoveni. În 1783 o parte a lipovenilor din Dobrogea au emigrat în

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
o parte a bulgarilor din Dobrogea au trecut în Bugeac urmând trupele ruse în retragerea peste Dunăre 64. Totuși, în 1850 erau în Dobrogea 1 194 de familii bulgărești, cele mai multe în cazaua Babadag 65. Integrată timp de peste patru secole statului otoman, Dobrogea a fost permanent în contact cu spațiul românesc nord-dunărean, o bună parte a locuitorilor ei fiind români 66. Aceștia locuiau în special pe malul Dunării și în zona litoralului Mării Negre 67, continuând să existe comunități românești și în centrul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
fiind români 66. Aceștia locuiau în special pe malul Dunării și în zona litoralului Mării Negre 67, continuând să existe comunități românești și în centrul Dobrogei 68, unde fusese colonizată o numeroasă populație musulmană. Pe de altă parte, în perioada administrației otomane, în Dobrogea s-au stabilit și români din nordul Dunării, la acest fapt contribuind fiscalitatea excesivă impusă de regimul fanariot din Moldova și Țara Românească 69. O importanță aparte a avut în Dobrogea transhumanța păstorilor ardeleni veniți la iernat în

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
regrupa efective de 125 000 de oameni a purtat lupte cu otomanii la: Hârșova, Ostrov și Silistra 74. Căderea Silistrei va conduce la încheierea războiului și semnarea tratatului de pace de la București prin care Rusia ocupa Basarabia, granița cu Imperiul Otoman fiind stabilită pe brațul Chilia 75. În 1817, la puțin timp de la fondarea Sfintei Alianțe și încheierea congresului de pace de la Viena (1814-1815), Rusia revendică o parte a deltei Dunării până la brațul Sulina, sub pretext că brațul Chilia își schimbă

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
care menționa la nord de linia Cernavodă-Constanța aproximativ 25 000-30 000 de agricultori români ce locuiau în sate temeinic așezate 84. În primele luni ale anului 1850 Ion Ionescu de la Brad efectueză o călătorie exploratorie în Dobrogea din însărcinarea autorităților otomane și constată consecințele tragice ale războaielor purtate pe teritoriul dobrogean, precum și numărul redus al așezărilor, inexistența căilor de comunicație și a mijloacelor de transport 85. Astfel, la mijlocul secolului al XIX-lea, Ion Ionescu de la Brad întocmea o statistică pentru sangeacul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Măcin, Acpunar, Tulcea, Malcoci, Atmagea, Cataloi și Ciucurova 96. În anul 1860 populația germană din Dobrogea era cifrată la aproximativ 1 200 de persoane, germanii ocupându-se cu: creșterea animalelor și fabricarea untului, transporturile și comerțul 97. În perioada administrației otomane, locuitorii Dobrogei s-au bucurat de o serie de libertăți. Astfel, țăranii creștini aveau statut de raya, obligațiile acestora fiind: achitarea impozitului anual (haraci sau aziye), achitarea dijmei în produse și prestarea unui număr de zile de lucru. În schimbul dijmei

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
aceștia nu depuneau prea multe eforturi pentru înlăturarea abuzurilor sau chiar a crimelor ce se săvârșeau prin sate și orașe 99. De cele mai multe ori, dacă cei ce comiteau ilegalități erau musulmani, erau iertați de către autorități. Eforturile de reformare a statului otoman din prima jumătate a secolului al XIX-lea au avut efecte benefice în Dobrogea. Astfel, dacă proclamarea egalității juridice între musulmani și creștini nu a putut fi pusă în practică, trecerea proprietății imobiliare pe seama statului a avut importante consecințe, proprietatea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
creștini nu a putut fi pusă în practică, trecerea proprietății imobiliare pe seama statului a avut importante consecințe, proprietatea particulară și cea a lăcașurilor de cult (mulk respectiv wacuf) fiind înlocuite cu proprietatea de stat (mirie)100. O îmbunătățire a administrației otomane în Dobrogea s-a produs la mijlocul secolului al XIX-lea când valiu al Silistrei era Sayd-Pașa. Acesta a reamenajat drumul Silistra-Rasova-Mahmudchioi-Medgidia, a construit un pod de piatră la Medgidia peste valea Carasu și a întemeiat localitatea Medgidia, dându-i numele

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Isaccea și Măcin fără luptă, întărind apărarea Silistrei. După eșecul asedierii Silistrei, armata rusă s-a retras din Dobrogea, trupele fiind debarcate în Crimeea 105. Ulterior, războiul la care luau parte și corpurile expediționare: francez, englez și sard, alături de trupele otomane, s-a desfășurat în peninsula Crimeea. În 1856 Rusia a fost învinsă și a semnat tratatul de pace de la Paris ce prevedea, printre altele, retrocedarea către Moldova a sudului Basarabiei cu județele: Cahul, Ismail și Bolgrad. Astfel, Rusia era îndepărtată

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Azizia", era construită în 1862110. Dezvoltarea rapidă a orașului Constanța este determinată, inițial, de instalarea aici, începând cu anul 1857, a lucrătorilor companiei engleze "Danube and Black Sea Railway Co. Limited". Condusă de către Trevor Barclay, compania a obținut de la guvernul otoman permisiunea construirii și exploatării portului Constanța și a liniei ferate Constanța-Cernavodă111. Construcția a început în anul 1858 și s-a încheiat în 1860112. În 1860 compania engleză a construit la Constanța un far pentru orientarea vapoarelor pe timp de noapte

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
oarecari operațiuni modeste cu cereale"119. În 1864 este realizată o nouă împărțire adminstrativă, sangeacul Tulcea, din cadrul vilaietului Dunării cuprinzând 8 cazale: Babadag, Mangalia, Medgidia, Sulina, Tulcea, Isaccea, Chilia Veche și Mahmudia 120. Datorită importanței politico-militare a Dobrogei pentru Imperiul Otoman, mutesselimul de la Tulcea era superior în rang pașalelor de la Varna și Vidin. În perioada 1860-1877 sangeacul Tulcei a fost condus de către: Suleiman Bei, Reșid Pașa, Razim Pașa, Suleiman Bei a doua oară, Ismail Pașa, Fahri Pașa, Ali Bei, Sayd Bei

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]