KorAP: Find »[drukola/base=otoman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...95 >

2,363 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

a fost construită în preajma expediției lui Osman al II-lea împotriva Poloniei din anul 1620, pe înălțimea care domina apele Dunării 30. Pentru a asigura provincia împotriva unor eventuale atacuri dinspre mare întreprinse de către cazaci, la mijlocul secolului al XVII-lea, otomanii au construit cetatea Kara-Harman (azi Vadul)31. Tot în secolul al XVII-lea începe construcția unei fortificații destinată a proteja importantul centru administrativ de la Babadag, dar aceasta nu a fost finalizată 32. În schimb a fost ridicată o fortăreață pe

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
strămutat în Bugeac 30 000 de tătari nogai din ordinul sultanului Selim al II-lea. În prima jumătate a secolului al XVII-lea Poarta s-a confruntat cu dorința de emancipare a hanilor tătari din Crimeea, astfel că, în 1638 otomanii i-au strămutat pe tătarii din Bugeac pe Nipru și Don spre a-i îndepărta de gurile Dunării. Nu după mult timp aceștia au revenit în locurile de unde fuseseră deportați. Tătarii încep să se retragă din nou din Bugeac în preajma

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
pe alte întinsuri românești"71. Mihai Ionescu-Dobrogeanu afirma că "a se ocupa cineva de mocani este a atinge una din cestiunile cele mai importante ale agriculturii acestei țări (...) Este a vorbi de veniturile cele mari, pe care le aduc statului otoman"72. Mocanii s-au stabilit în număr mare la Hârșova. Astfel, satul Varoș din apropiere de Hârșova, precum și Gârliciu și Groapa Ciobanului erau populate, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, de mocani veniți din Transilvania 73. În aceste

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
s-au desfășurat pe teritoriul Dobrogei. În 1809 unitățile rusești aflate sub comanda prințului Bagration au trecut Dunărea, ocupând principalele orașe din Dobrogea. În anul următor, armata rusă ce regrupa efective de 125 000 de oameni a purtat lupte cu otomanii la: Hârșova, Ostrov și Silistra 74. Căderea Silistrei va conduce la încheierea războiului și semnarea tratatului de pace de la București prin care Rusia ocupa Basarabia, granița cu Imperiul Otoman fiind stabilită pe brațul Chilia 75. În 1817, la puțin timp

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Mangaliei, Medgidiei, precum și circa 2 500 de militari francezi și englezi 104. Operațiunile din timpul războiului Crimeii au debutat în Dobrogea la 11 martie 1854 prin debarcarea la Isaccea a trupelor ruse venite de la Galați, aflate sub comanda generalului Luders. Otomanii s-au retras din: Tulcea, Isaccea și Măcin fără luptă, întărind apărarea Silistrei. După eșecul asedierii Silistrei, armata rusă s-a retras din Dobrogea, trupele fiind debarcate în Crimeea 105. Ulterior, războiul la care luau parte și corpurile expediționare: francez

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
au devenit temuți de către locuitorii pașnici ai Dobrogei din cauza repetatelor jafuri, devenind celebri prin cruzimile comise în timpul războiului din 1877-1878. Din această cauză, la congresul de pace de la Berlin, s-a decis interzicerea revenirii lor în teritoriile europene ale Imperiului Otoman 150. Începând din 1873 un nou grup de germani se stabilește în Dobrogea, alăturându-se celor veniți între anii 1840-1856151. Poarta a încurajat, după 1830, și așezarea bulgarilor în Dobrogea. Astfel, sunt întemeiate așezări bulgare lângă lagunele din apropierea mării și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
mai multe avantaje de pe urma noii crize orientale 159. Tentativele de mediere între răsculați și autoritățile otomane, inițiate de consulii Marilor Puteri în septembrie 1875 au eșuat, răsculații refuzând să depună armele deoarece nu aveau încredere în promisiunile de reformă ale otomanilor 160. În aceste condiții, guvernul conservator al României, în ședința din 24 noiembrie/6 decembrie 1875 a adoptat o politică de expectativă în privința conflictului din Balcani, aceasta fiind în acord cu așteptările Marilor Puteri garante 161. În decembrie 1875, agentul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
acuză România de complicitate cu răsculații și a concentrat trupe la Vidin și vase de război pe Dunăre. În aceste condiții, guvernul român a fost obligat "să facă și el pregătiri militare" pentru a-și apăra teritoriul amenințat de Imperiul Otoman 169. În încheierea notei se menționa că, în eventualitatea unei conflagrații generale, guvernul român era dispus să coopereze cu armatele aliate, cu condiția ca aliații "să garanteze României integritatea teritoriului său și toate drepturile sale seculare"170. Reprezentanții Marilor Puteri

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
condiția ca aliații "să garanteze României integritatea teritoriului său și toate drepturile sale seculare"170. Reprezentanții Marilor Puteri întruniți la Viena și-au exprimat nemulțumirea față de intenția României de a se înarma și de a-și proclama independența față de Imperiul Otoman 171. În ciuda acestui fapt, Carol I îi comunica reprezentantului Marii Britanii la București că România refuza să mai achite tributul Porții și va respinge orice tentativă de ocupare a teritoriului național 172. Având în vedere atitudinea ostilă a Marilor Puteri față de

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
să se apropie de malul bulgăresc al Dunării și au debarcat 180. Imperiul Otoman și alte puteri garante au adresat proteste violente României, acuzând-o că a favorizat înarmarea și trecerea peste Dunăre a voluntarilor bulgari. După câteva ciocniri cu otomanii, voluntarii bulgari au ajuns, la 20 mai/1 iunie 1876 în Balcani, aici fiind înfrânți, iar Hristo Botev ucis în luptă 181. În iunie 1876 Serbia și Muntenegru declară război Imperiului Otoman, criza orientală cuprinzând, astfel, întreaga peninsulă balcanică 182. În aceste

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
pierde pozițiile strategice de la Alexinac, aflându-se în pragul dezastrului 184. Muntenegrenii, favorizați de relieful muntos, au rezistat atacurilor otomane și, în toamna anului 1876, au obținut o serie de victorii. Astfel, ca urmare a succeselor militare obținute de către muntenegreni, otomanii au fost nevoiți să maseze, în Herțegovina și la frontierele Muntenegrului, un efectiv de 125 000 de soldați 185. Până la 1 noiembrie 1876, data încheierii armistițiului, muntenegrenii ocupaseră o serie de cetăți otomane, printre care Medun, capturaseră 16 000 de

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
în considerare intrarea Rusiei în război împotriva Imperiului Otoman. Astfel, la 4 octombrie 1876, la Livadia, în Crimeea, generalul Obrucev îi prezenta țarului un plan al campaniei din Turcia europeană 187. Pentru a evita înfrângerea completă a armatei sârbe de către otomani, Rusia intervine și solicită Porții încheierea unui armistițiu pe două luni, cerere acceptată de către otomani 188. Ulterior, în decembrie 1876, s-a deschis la Constantinopol o conferință a Marilor Puteri cu scopul de a soluționa criza balcanică 189. Chiar în

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Livadia, în Crimeea, generalul Obrucev îi prezenta țarului un plan al campaniei din Turcia europeană 187. Pentru a evita înfrângerea completă a armatei sârbe de către otomani, Rusia intervine și solicită Porții încheierea unui armistițiu pe două luni, cerere acceptată de către otomani 188. Ulterior, în decembrie 1876, s-a deschis la Constantinopol o conferință a Marilor Puteri cu scopul de a soluționa criza balcanică 189. Chiar în ziua în care se încheiau lucrările conferinței, Poarta le-a declarat inutile pe motiv că

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
României" pentru armata rusă și "tratamentul rezervat armatelor amice"197. După semnarea convenției româno-ruse, guvernul român a luat măsuri pentru a evita un atac otoman de la sud de Dunăre, România aflându-se de facto în stare de război cu Imperiul Otoman 198. Înainte de ratificarea convenției de către parlamentul român, la 11/23 aprilie 1877 trupele ruse au început trecerea Prutului fără a notifica acest fapt guvernului de la București. Această acțiune avertiza autoritățile române asupra modului în care Rusia era dispusă să-și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
documente ce proclamau independența de stat a României 209. Declanșarea războiului ruso-româno-turc în aprilie 1877 a fost determinată de adoptarea la Constantinopol a unei orientări conservatoare, în condițiile în care, în doar câteva luni, s-au succedat la tronul Imperiului Otoman trei sultani: Abdul Aziz, Murad Efendi și Abdul Hamid 210. În acest context, autoritățile otomane de la Tulcea, reședința sangeacului cu același nume, au luat măsuri de intimidare a populației locale pentru a evita eventuale răzvrătiri și au solicitat trimiterea în

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Galați, Brăila, Ismail, dar și la Constantinopol sau Viena 216. Ulterior, pe 8 și 9 iunie 1877 cerchezii au pătruns în Tulcea, au incendiat prăvălii, au jefuit și ucis populația creștină 217. Cu toate aceste încercări de intimidare inițiate de otomani, după ce trupele ruse trec Dunărea în Dobrogea în zona Azaclău-Ghecet, guvernatorul otoman, Fahri Bei, se retrage, la 11 iunie 1877, din Tulcea 218. Acesta era însoțit de câțiva notabili ai orașului, care i-au asigurat protecția 219. Anterior debarcării din

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
la aceasta participând 4 torpiloare turcești împotriva a 2 torpiloare și 4 șalupe rusești venite de la Odessa împreună cu nava "Constantin"225. Forțele rusești debarcate în Dobrogea grupau: 22 000 de infanteriști, 4 000 de cavaleriști și 130 de tunuri, în timp ce otomanii dispuneau de 11 500 de soldați. Din aceștia: 2 250 se aflau la Hârșova, 1 500 la Măcin, 950 la Isaccea și 750 la Tulcea. Pe dealul Garvăn erau staționați 3 000 de infanteriști și 300-400 de cavaleriști otomani care

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
bătălie navală. În preajma declanșării războiului ruso-româno-turc din 1877-1878 Constanța avea circa 3 000-4 000 de locuitori. Portul Constanței era un golf deschis expus vânturilor și foarte puțin adânc. Aici acostau câteva corăbii care transportau cereale și lână spre capitala Imperiului Otoman 231. Înainte de sosirea trupelor ruse la Constanța, orașul fusese părăsit de către turci. Celelalte naționalități din oraș se aflau sub protecția consulului englez. Un vas de război englez a sosit la Sulina pentru a asigura protecția orașului 232. Cu toate acestea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
să convingă puterile europene ca la viitorul congres de pace României să-i fie atribuită o parte din Dobrogea 256. La 8 ianuarie 1878 armata rusă ocupase Adrianopolul, ultima fortificație în drumul spre capitala Imperiului Otoman, Istanbul. În ianuarie 1878 otomanii erau asediați la Vidin și Belogradcic de armata română, la Silistra de trupe româno-ruse, în timp ce trupe grecești pătrundeau în: Epir, Tesalia și Macedonia, trupele sârbe erau în plină ofensivă în Kosovo, iar muntenegrenii asediau orașul Bar, port la Marea Adriatică 257

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Rusia. În timp ce armata rusă executa manevre la periferia Constantinopolului, delegații ruși au primit dispoziții de la marele duce Nicolae să încheie pacea până la 19 februarie/3 martie 1878, în caz contrar ei i-au amenințat pe otomani că Rusia nu va consimți la convocarea unei conferințe europene 261. Urmare a insistențelor ruse, tratatul de pace de la San Stefano a fost semnat la 19 februarie/3 martie 1878, dată ce corespundea aniversării urcării pe tron a țarului Alexandru

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
2/14 aprilie 1877272. La doar trei zile de la semnarea tratatului de la San Stefano, Gyula Andrassy, cancelarul Imperiului Austro-Ungar a cerut în mod oficial convocarea unui congres european de pace, care să revizuiască tratatul de pace dintre Rusia și Imperiul Otoman 273. Acesta era nemulțumit că tratatul de la San Stefano nu prevedea ocuparea Bosniei și Herțegovinei de către Austro-Ungaria, așa cum stipula tratatul de la Budapesta din 15 ianuarie 1877, precum și de crearea unui mare stat slav în Balcani, fapt ce contravenea intereselor monarhiei

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
s-a semnat între Anglia și Rusia un protocol prin care se diviza Bulgaria în două provincii autonome 355. Conform prevederilor tratatului dintre Anglia și Imperiul Otoman, semnat la 4 iunie 1878, diplomația britanică obținuse cedarea insulei Cipru de către Imperiul Otoman 356. Referitor la sudul Basarabiei, în ciuda simpatiei manifestate de către opinia publică din Marea Britanie, guvernul britanic și-a dat acordul tacit pentru reanexarea acestui teritoriu românesc de către Imperiul Rus357. Chiar în preajma întrunirii congresului de pace de la Berlin, Marile Puteri europene au

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
satul Enisala și fusese construită în anul 1883. În 1900 aceasta avea un învățător și 77 de elevi. În apropierea satului Enisala, la aproximativ un km spre est, se aflau ruinele cetății Enisala. Construită de către genovezi, a fost cucerită de către otomani și, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești constituit de către domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418), fiind recucerită de către turci, odată cu întreaga Dobroge, în anul 1420. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
2 615 erau români 840. Alături de majoritatea românească, la Măcin locuiau: 645 de turci, 395 bulgari, 107 evrei, 88 greci și 54 tătari 841. Orașul Isaccea era așezat pe malul Dunării, în apropierea importantului vad de la Oblucița, intens utilizat de către otomani în Evul Mediu pentru incursiunile lor în nordul fluviului. Situată la 35 km de Tulcea, în apropierea sa se afla mănăstirea Cocoș. Între anii 1878-1900 orașul Isaccea a fost, pentru scurte perioade de timp, reședință a ocolului Isaccea. Acesta cuprindea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Mangalia cuprindea 16 comune rurale, având reședința în orașul Mangalia, și era "partea cea mai sălbatică și aridă a Dobrogei, lipsită cu desăvârșire de arbori și ape"1419. În timpul războiului din anii 1877-1878 Mangalia a fost devastată și incendiată de către otomani, fiind părăsită în cea mai mare parte de către locuitori. După ocuparea sa de către armata rusă o parte a locuitorilor s-au întors, astfel că în 1878 populația orașului era de circa 1 600 de locuitori 1420. Mangalia avea, la 1880

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]