19,586 matches
-
patru bucăți de cozonac sau pâine. Vornicul spune: „Și acum să vedem, dacă de mâne Ai să poți să coci la pâne Să te rogi în patru zări Să te ajute de cu zori.” Mireasa primește câte o bucată de pâine, face cruce și aruncă în față, la spate, la dreapta, la stânga. Cununia religioasă era evenimentul la care participa tot satul după oficierea slujbei Sfintei Liturghii. După cununie, mirii petreceau alături de tinerii satului până seara, luânduși astfel rămas bun de la viața
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
lei îi închinai pe masă, un leu îl dădeai bacșiș la lăutari, un leu bacșiș în sân la mireasă și îți mai rămânea săți iei și o sticlă de vin”. Meniul era tradițional: borș cu carne, sarmale (găluște), mălai sau pâine și, mai târziu, cozonac. Astăzi meniul este ca la oraș, iar ornamentațiile sălilor la fel. Nunta dura până luni după-amiază, când nunii erau conduși acasă cu mult alai. Unul din obiceiurile la care s-a renunțat astăzi este închinatul prosoapelor
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Dar nu suntem de ici colea Suntem de la Heci, Unde găluștele-s reci. Vă urăm s-aveți galbeni pe masă Câte dranițe pe casă În ferești flori domnești La icoane, busuioc La mijloc, pară de foc Copii frumoși în casă Pâine pe masă, Belșug în ocol, Spor pe ogor, La toți bucurie, Mulți ani să vă fie.” Zarva creată are menirea de a atrage atenția satului asupra cetei de urători. Colindatul cu măști este considerat forma străveche a întâmpinării Anului Nou
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
care nu arăta deloc bine. Când am trecut înapoi prin cameră, Chie, tânăra cea drăguță pe care o observasem înainte, stătea în picioare. Mă aștepta. — Nu ți-e foame? m-a întrebat ea cu un zâmbet prietenos. — Nu. Am niște pâine la mine. Nu prea avem ce să-ți oferim, zise femeia cea bolnăvicioasă, rezemându-se, obosită, de sobă. Înghite ceva aici. Dacă stai cu bețivii ăia, n-o să capeți nimic de mâncare toată noaptea. Te rog, așază-te lângă Chie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
artistul notează cu regularitate ritmurile vieții de zi cu zi, fără a propune elemente narative propriu-zise. Ca și în cazul unor Vermeer, Chardin, Cézanne sau Giorgio Morandi, universul obiectelor pictate este mereu același, de la un tablou la altul: coșuri de pâine, carafe, pahare, fructe. Într-un ocean de culori, o față de masă albă devine un punct de focalizare a atenției privitorului. Un altul este o fereastră deschisă spre grădină ce-ți dă impresia, din cauza modului în care artistul aplatizează planurile, unei
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
Sorin Lavric Să-și fi dorit românii un loc mai plăcut de amplasare a Academiei Române în Romă ("Accademia di România") și nu ar fi putut gasi. Așezată la poalele dealului pe care se întinde uriașul parc de pîni, leandri și arțari - al cărui nume "Villa Borghese" amintește de familia nobiliara care a stăpînit, începînd cu secolul al XVI-lea, suprafața culmii împădurite -, clădirea e la o aruncătura de băț de acele puncte de atracție turistică care fac din
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
au luat și clopotele bisericilor pentru a le transforma în arme: rechizițiile de tot felul, de la cereale la obiecte de uz casnic au lipsit populația Brăilei de tot ce însemna obiect de valoare. Administrația orașului era obligată să aprovizioneze cu pâine și carne o întreagă armată, în timp ce populația locală se hrănea pe cartele, în care pâinea și mălaiul erau porționate strașnic. Ocupanții germani instauraseră în oraș o adevărată blocadă, totul trebuia să se supună "ausweisului" nemțesc. Dacă era încălcat, pedepsele mergeau
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
de la cereale la obiecte de uz casnic au lipsit populația Brăilei de tot ce însemna obiect de valoare. Administrația orașului era obligată să aprovizioneze cu pâine și carne o întreagă armată, în timp ce populația locală se hrănea pe cartele, în care pâinea și mălaiul erau porționate strașnic. Ocupanții germani instauraseră în oraș o adevărată blocadă, totul trebuia să se supună "ausweisului" nemțesc. Dacă era încălcat, pedepsele mergeau de la amenzi până la deportări. Au fost însă și brăileni care s-au opus ocupanților, dar
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
plimba cu motocicleta, văduvă de război, i-a făcut semn să se oprească. Și-a adus băiatul să-i spună auf viederzen și i-a pus în ataș o trăistuță de pînză groasă cu roșii, brînză cu chimen și o pîine de casă. Cînd a ieșit din oraș locotenentul a luat-o în viteză pe drumul spre București. Primise ordin să se retragă la Cîmpina. Maiorul Scipion îi spusese pe unde să o ia și îi desenase un fel de hartă
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
domnu-nvățător - discutând, iese adevărul!"... Și discutam, și ziceam, și vorbeam, și eu ziceam dacă, și tu spuneai poate, și el zicea cât de cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva... Și toți ne uitam în pământ, într-un punct de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți, urma să se ivească un colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Și cei în cauză, bucuroși că au scăpat de nervii lui, le execută întocmai." (pp. 560-561). De la acest grotesc rural trecem, odată cu pledoariile lui Rafiroiu și ale lui Crișan, la unul urban-industrial. "Trebuie să ținem la instituția de la care mâncăm pâine, să facem totul pentru ea", îi explică sfătos Nelu Rafiroiu tinerei angajate de la Documentare, încăpățânata Ioana Olaru. Iar sentimentul față de uzină implică fie acceptul de a-l distra pe un înalt tovarăș venit în inspecție, fie admiterea de principiu a
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
în vorbă cu ei și aceștia îl cheamă pe profesorul lor de franceză, care se arată un om de cultură aleasă, lipsit de orice resentiment și care, când să se despartă, vine să-și ia rămas bun, dăruind poetului o pâine, spre uimirea și admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări, iar într-o gară, poate chiar în Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Constantin Țoiu Căruță trasă de un cal bătrân, înăuntru un fel de coșciug triplu o ladă paralelipipedă lată, vopsită în verde și pe care scrie cu litere nu prea sigure, Pâine. O foaie de tablă acoperă fundul căruței, pe care dacă o dai înlături, iese un abur des, semn că e caldă pâinea... Vehiculul este condus de un bătrân mic, slab, cu o față de asiat. Lângă el, pe capră, un fel
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
coșciug triplu o ladă paralelipipedă lată, vopsită în verde și pe care scrie cu litere nu prea sigure, Pâine. O foaie de tablă acoperă fundul căruței, pe care dacă o dai înlături, iese un abur des, semn că e caldă pâinea... Vehiculul este condus de un bătrân mic, slab, cu o față de asiat. Lângă el, pe capră, un fel de bunic al ei, pe fetiță de șase-opt ani, gravă, la locul ei, cu niște ochelari groși. Un alt copil, ceva mai
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
real... Prea real, față de ceilalți care se prefac numai că trăiesc... n Căruță trasă de un cal bătrân, înăuntru un fel de coșciug triplu o ladă paralelipipedă lată, vopsită în verde și pe care scrie cu litere nu prea sigure, Pâine. O foaie de tablă acoperă fundul căruței, pe care dacă o dai înlături, iese un abur des, semn că e caldă pâinea... Vehiculul este condus de un bătrân mic, slab, cu o față de asiat. Lângă el, pe capră, un fel
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
coșciug triplu o ladă paralelipipedă lată, vopsită în verde și pe care scrie cu litere nu prea sigure, Pâine. O foaie de tablă acoperă fundul căruței, pe care dacă o dai înlături, iese un abur des, semn că e caldă pâinea... Vehiculul este condus de un bătrân mic, slab, cu o față de asiat. Lângă el, pe capră, un fel de bunic al ei, pe fetiță de șase-opt ani, gravă, la locul ei, cu niște ochelari groși. Un alt copil, ceva mai
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
Supraaglomerația însemna căldură și ploșnițele lucrau intens noaptea. Foamea fiind principalul chin pentru marea majoritate a deținuților, politicii făceau eforturi ca toți să fie egali în fața ei. Polonicul de zeamă era același pentru toată lumea. Acolo nu era nimic de corectat. Pâinea aceea clisoasă punea însă niște probleme care trebuiau rezolvate, în așa fel încât nimeni să nu se simtă nedreptățit. În acest scop se fabricau niște balanțe ingenioase. Ele nu puteau să indice greutatea feliei de pâine, dar puteau să arate
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
era nimic de corectat. Pâinea aceea clisoasă punea însă niște probleme care trebuiau rezolvate, în așa fel încât nimeni să nu se simtă nedreptățit. În acest scop se fabricau niște balanțe ingenioase. Ele nu puteau să indice greutatea feliei de pâine, dar puteau să arate că o felie era mai grea decât alta, și asta era esențialul. Balanța era ceva simplu, ca toate lucrurile geniale. O tijă din lemn, frumos fasonată dintr-o scândură de la pat. La mijlocul ei se lega o
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
tot din lemn de scândură de pat. Sforile se scoteau din saltele, care erau una mai puturoasă ca alta. Se făcea reglajul, cu grija cuvenită, ținând balanța de sforicica tijei transversale. Apoi, înfigând fiecare țepușe în câte o felie de pâine, se stabilea ierarhia feliilor, după greutate. Fiecare avea dreptul să aleagă în ordine. Primul, al doilea, al treilea până la al patrulea, care, fiind ultimul, nu mai avea ce alege. În schimb, data viitoare, ultimul devenea primul. În felul acesta, toți
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
cizme, și începea iar să țipe: - Ce zici, bă? A venit Gogu? Dă-l, bă, încoace! Spune la ce celulă ești! Și Gogu trecea de pe umărul pușcăriașului pe cel al gardianului. Bușcu îl îndopa bine cu firimiturile rămase de la tăiatul pâinii, până când Gogu se declara sătul. Își punea apoi cioroiul pe umăr și începea să se bălăngăne cu el, de pe un picior pe altul, cât ținea culoarul celularului. Gogu sta cuminte, participa, mai ales că Bușcu îi cânta: - Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
de șoarece fără șoarece, rima, la ce? Rima la ceva, cu șiretenia fricii veghind între cuvintele ce acompaniind-o și acoperind-o îi fac piedestalul, mormântul și muntele mai înalt între munți. Mult câte puțin Masă de lacrimi potirul cu pâine și vin, Masă sfințită de Sângele și de Trupul. Trupul își frânge, Sângele își varsă, Stau în biserica Ta ca-ntr-o armură eu, păcătoasa care smerită mă închin. Stau înaintea Ta, Cel ce pe toate Le-ndură de la începutul
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
implicat. S-a lucrat în secții paralele, cu participanți din toate centrele universitare. Ultimul episod al Zilelor Marin Sorescu s-a desfășurat în comuna Bulzești, mai întâi la Casa memorială Marin Sorescu, unde copii îmbrăcați de sărbătoare ne-au oferit pâine și sare iar sora (cu o față uimitor de asemănătoare cu aceea a lui Marin), frați și nepoți ai lui Marin Sorescu (una dintre nepoate, fiica fratelui Ion, Sorina Sorescu, a fost foarte activă în întreaga organizare) ne-au dat
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
lui, bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-o nu chiar atît de îndepărtată amăgire de poet: "Poate mîine, și mai mîine,/ Va fi dulce acea pîine.") și aroma. Hrana
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-o nu chiar atît de îndepărtată amăgire de poet: "Poate mîine, și mai mîine,/ Va fi dulce acea pîine.") și aroma. Hrana și
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-o nu chiar atît de îndepărtată amăgire de poet: "Poate mîine, și mai mîine,/ Va fi dulce acea pîine.") și aroma. Hrana și leacul. Și fantasme. Umbre ale necunoscutului lumii, o mare cu zile și nopți, cu flux
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]