3,713 matches
-
mari, Mercedes, de unde se ivi un bărbat somnoros, șoferul sau bodyguardul, care-i întinse un aparat de fotografiat. Era în bucuria lor de a trăi ceva fără îndoială legitim și totodată obscen. Nu izbuteam să delimitez cele două aspecte. Îți pândeam reacția, dar tu mergeai fără să spui nimic, înălțând la răstimpuri obrazul spre unduirea zăpezii. „Iată-i pe noii stăpâni ai țării!“ am exclamat în sfârșit, întorcându-mă spre gloata lor care intra în restaurant. Tăceai. Mergeam de-a lungul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
al metalului, apoi dâra verde-albăstruie a eșapamentului îi umpluseră plămânii... Din cealaltă parte a tranșeei, prin duduitul motoarelor, ajungeau până la el țipetele și pârâitul trupurilor sub șenile... Noaptea, prăvălit printre câțiva supraviețuitori din compania sa, într-o pădurice de brazi, pândi întoarcerea acelor secunde petrecute sub tanc. Adormi, dar somnul o luă pe căi ocolite, împinse o ușă ascunsă, tălmăci totul în limbajul lui precis și opac totodată. În locul tancurilor, o enormă mașină-unealtă nou-nouță, cu șuruburi și pârghii nichelate, unse cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe birou un nou pachet de denunțuri: într-unul din ele găsi formula care-i aminti de sinuozitatea unui șarpe. „Cetățeanul N. trebuie arestat, căci este suspectat că e suspect.“ I se păru deodată că prin ușa întredeschisă secretara îi pândea reacția. În același an, află că unul dintre foștii săi tovarăși din vremea clandestinității se sinucisese. Încercă să reflecteze calm. Alegerea se îngusta: trebuia fie să-l urmeze pe acel prieten, fie să uite definitiv pentru ce oemenii ucideau. Avea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
revăzut cu răbdare locurile în care mi se părea posibil să te găsesc, orașele în care locuiserăm odinioară, fie și pentru scurt timp. De acum, în loc să te caut (adesea îmi spusesem că, potrivit logicii, trebuia să eviți tocmai acele orașe), pândeam vreun ecou pe care hazardul unei conversații mondene avea să-l strecoare între două sentințe privind „cadavrul politic“ sau alte adevăruri de salon. În ziua aceea, Rusia-fantomă a fost centrul atracției. Conversația s-a însuflețit. — O groapă fără fund care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
număr ce-i servea drept test de angajare, un discurs bine rodat, menit să scormonească opiniile cercetătorilor pe care-i recruta în Est. Știa că afli mult mai mult despre cineva, nu lăsându-l să vorbească, ci vorbindu-i și pândindu-i reacțiile. În loc să obiectez, încercam să-mi imaginez obiecțiile predecesorilor mei. Ce putuseră ei oare spune în fața acelui paradis pe care Vinner îi punea să-l viziteze? Unii își dădeau cu părerea, fără îndoială, temându-se că-și vor nemulțumi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un bărbat, un chip ca de cuarț, cu fruntea înfășurată într-un bandaj, care vorbea zâmbind, fără să se sinchisească de durere. Șah mergând prin mulțime, pe un bulevard londonez, venea la întâlnirea noastră, nu mă vedea încă și-l pândeam în acea solitudine. Tu, în fața unei ferestre întunecate pe care o lumina vâlvătaia incendiilor de pe străzile vecine. Tu, cu ochii închiși, lungită alături de mine într-o noapte de la sfârșitul luptelor, povestindu-mi o zi de iarnă, pădurea amuțită sub nămeți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pulsională necontrolată. Iată de ce, în imaginarul popular, roșcatul este asociat cu demonii și vrăjitoarele. Conform expresiei „ferește-te de omul cu părul roșu”, roșcatul poate evoca și pericolul și îl poate alerta pe cel ce visează asupra amenințărilor ce-l pândesc. Verde Verdele corespunde naturii, creației originare. Culoarea vegetației, simbolizează viața. El opune forței roșului (care de asemenea simbolizează viața) calmul și permanența. Verdele constituie o întoarcere la starea primordială. În vis, pledează pentru autenticitate, și nu pentru folosirea artificiilor. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în bună măsură, cred, se poate spune etc. Mai bine evităm, chiar dacă dubitația poate fi câteodată un procedeu retoric, menit să preîntâmpine unele obiecții la adresa ziaristului. Scriind sub presiunea timpului, în condiții nu tocmai ideale (zgomot, agitație, stres), ziaristul este pândit de greșeli la tot pasul - unele dintre ele, greu de acceptat. Să luăm un scurt exemplu oferit de Jurnalul național (nr. 3673, p. 3): Lecturând strategia salvării ziariștilor români, constatăm că celula de criză este preocupată de rezolvarea urgentă a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
titlu este intens folosit în presa noastră cotidiană. Michel Voirol (1992, pp. 31-34) simplifică mult lucrurile, propunând două mari tipuri integratoare: Titlul informativ. Un asemenea titlu oferă cititorului esența informației. Nu este ușor de realizat, câtă vreme esențializarea poate fi pândită de mai multe primejdii: neclar, banal, fără impact. Voirol oferă câteva exemple: „Accident mortal” este scurt și atâta tot. Este imprecis și banal; „La St Pierre du Mont, un zidar care își continuase munca în ciuda furtunii și-a găsit moartea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
încheie odată cu stingerea conflictului urmărit. În schița Pe scară și în nuvela Din pricina dragostei, patima ajunsă la paroxism și teama de demascare constituie cauze ale unor crime. Personajul Barbu Ogriziș din nuvela În urma banchetului, cuprins de o ură nestăpânită, îl pândește fără încetare pe vărul său înstărit, până când, umilit de mărinimia acestuia, se sinucide. Obsesia inculcată personajelor pare să alimenteze abundent inspirația lui B. Nuvela cea mai bine structurată este, poate, Sfârșitul dascălului Pavel, în care dascălul unei biserici de oraș
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
reale. Justițiarul Pamfil este în realitate un potlogar mărunt, suspicios, delator, caricatura, pe scurt, a unui mare arivist în zone sociale periferice. Tânărul George din aceeași piesă prefigurează un personaj ce revine și în alte scrieri: timidul inventiv, creatorul visător pândit de o lume pestriță de escroci și paraziți. El a inventat o mașină de detectat sunetele (subiectul din nuvela Acceleratorul) și mașina stimulează spiritul afacerist al vecinilor curioși. Piesa se termină bine, onestitatea triumfă, proiectele diabolicului Pamfil eșuează. Comedia este
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă vreme versul pletoric e pândit mereu de facilitate. În „Revue roumaine” (1964-1971), B. a publicat tălmăciri în franceză ale unor creații (în versuri sau în proză) aparținând lui Al. Macedonski, Ion Pillat, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Mihai Codreanu, G. Călinescu, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Nichita
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
cu P. Cerna sau St. O. Iosif, cărora le premerge prin accentele umanitare, de înduioșare față de soarta celor umili. Sentimentalismul îi impregnează lirica, minoră în genere. Povestea rândunelului care, răpus de dor, își află odihna în moarte, dramele existenței umane pândite de amărăciune converg în imaginea unei lumi invadate de nefericire. C. nu fructifică implicațiile meditative uneori prezente. El arată preferință formulei de baladă sau de basm, amintind fie de M.Eminescu, fie de unii lirici germani (Heine, Lenau, din care
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
ca în acest tablou antisămănătorist: „Pregătesc femeile mâncarea de amiază; / o fierb cu plămânii și o-năcresc cu sudoare. / Zeama de cartofi cu zăr de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scârțâie-holdă pe deal, / ulii pândesc puii de sub cloște, / Cașii în plase de cânepă se coc pe-acoperișe, / Iulie, gol, puturos, se scaldă-n toate fântânile.” La intrarea în acest infern al vieții, avertismentul dantesc al lipsei de speranță este înlocuit cu îndemnul de a fi credincios
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
cu tatăl său pe care i-o arată lui Coco) Coco, cine este? Coco(se uită atent): Coco... Gigel(râde): Cooco?! Nu, tata! Coco: Tata... Gigel: Cine este? Coco: Tata... Gigel: Copii, să vă spun ce-am pățit. Vine tata, pândesc un moment, și-l întreb pe Coco, arătându-l pe tata, cine este. Tata s-a uitat la mine zâmbind. Coco, cine este? Coco: Coco și Gigel... Gigel: Am crezut că leșin. Când tata n-a fost atent i-am
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ce roade! Boabe mari, roșii și dulci, să le tot mănânci! A început să culeagă zmeură într-o cană, cu gândul la fetele ei. Se distra între timp, având și muzică în apropiere. Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Se uita la ei neajutorat, știind că nu ei sunt părinții lui și aștepta ajutorul părinților adevărați, care săreau furioși pe gard. Tanti și nenea le-au cedat locul, îndepărtânduse în mare grabă de zmeuriș, cu gândurile acum limpezite și pândindu-i de după niște pomi, în continuare. Pițigoii, unul după altul, au virat către tufă și au plonjat lângă puiul lor, așternându-se în sfârșit o mare liniște în jur. S-a reunit familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din nou. Auzul lui fin îi semnala mișcarea unui animal, era o vulpe polară. Mică, cu blana de culoarea alb-cenușie, trăgea după ea o bucată mare de carne ca s-o îngroape undeva, să n-o găsească nimeni. Ursul o pândea de la distanță și reținu locul pe care îl săpase vulpea pentru a ascunde prada. Apoi vulpea se duse să-și caute celelalte cămări secrete că deși nu putea să mănânce mult, având stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și ea să vâneze cu noroc. Pe drum spre casă își povesteau și socoteau zilele până la nașterea puilor mult așteptați. În drumul lor lung, zăriseră vulpea polară cea șireată și gurmandă. Se ascunseră după niște blocuri de gheață și o pândiră, în timp ce vulpea își umplea cămările. Apoi râzând de norocul ivit, porniră să golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Băiatul cel mic abia așteapta să-i vină rândul. Avea numai optsprezece ani, dar citise mult la viața lui și învățase felurite căi de a face față unor momente grele. În cazul de față de pildă, ce sa gândit el, să pândească pe fiecare pe rând ca să învețe din experiența lor și ce a reținut? Prima oiță a murit când taica a intrat în casă să mănânce, deci el nu va veni în casă după mâncare, mai bine va lua pâine, slănină
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cântând de jale și de veselie, observă cu mare mirare că pe geamul cel mic al grajdului se strecoară un papagal cu pene verzi-măslinii și zboară către oi. Se oprise din cântat, nici nu se mișca de uluit ce era, pândea orice mișcare a papagalului neînsemnat, despre care știa de mult că mănâncă doar insecte. Dar ce să vezi, mare minune, papagalul perspicace își alegea oița potrivită și începuse să smulgă un smoc de lână de pe spinarea ei. Băiatul cel mic
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Dar ei nu-i plăcea peștele și se culcase scheunând în seara aceea. O vreme numai pește primea de la prietenul ei, în consecință nici nu mai ieșea afară să-l salute. Acolo staționa în interiorul porții, iar dacă auzea sunetul gipului, pândea prin căpături: să vadă cu cine umblă vecinul? Era frumoasă și tânără... Pe Viola n-o mai căuta nici cu privirea. Dacă n-o zărea din întâmplare, se prefăcea parcă nici n-ar exista. Dar ea e aici, ascunsă în spatele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
observe mișcarea. Acesta îi fusese coleg și la facultate, dar, întâmplător, era informatorul și supraveghetorul grupului, din partea securității. Prin firea lui, fratele Florianei era o persoană tăcută și introvertită, așa că nimeni nu bănuia ce avea de gând să facă. A pândit cel mai bun moment și a reușit să treacă în Italia. La apelul pentru întoarcerea acasă, spre surprinderea tuturor, dar mai ales a colegului de cameră, care trebuia să întocmească raportul, o persoana a fost dată dispărută. După câțiva ani
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
care se apropie, iar priveliștea e atât de impresionantă, Încât Începe să desfacă obloanele Înainte ca mama ei să o tragă de acolo... și mai sunt și alte chipuri lipite de stinghii, ochi de armeni, de bulgari și de greci pândind din ascunzători și din poduri ca să-l vadă pe cuceritor și să-i ghicească intențiile. Dar mașinile merg prea repede și soarele se reflectă orbitor din săbiile ridicate ale cavaleriei și apoi mașinile trec, ajungând la chei, unde caii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Grecia. ― Și? Ai de ales? Ai vreo slujbă mai bună? Și nu uita: noi doi așteptăm niște bebeluși. Și așa Își Începu bunicul meu viața infracțională. În următoarele opt luni lucră În afacerea de contrabandă cu alcool a lui Zizmo, pândind la ore stranii, trezindu-se În toiul nopții și mâncându-și cina În zori. Adoptă jargonul comerțului ilegal, Îmbogățindu-și Întreit vocabularul. Învăță să spună la alcool „pileală“, „drojdie“, „trotil“ și „udătură“. Iar pentru localuri folosea cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]