1,945 matches
-
să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un zinda rawan, dar el nu avea atâta credință. Se lăsă ca-ntr-o baie caldă în această ademenire. Soarele molatic, de primăvară, mișca firele ușoare de orz și secara abia înverzită. Soarele îi încălzea capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de neauzit, dar pe care Omar izbutea să le recunoască. De la început se gândi că era o nălucă, o nimfă a câmpului pe care trăiau și că îl împresura ca o vrajă. Nici când o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun, nu i se păruse reală. După ce-o avusese în așternut, imaginea ei cu momițele de berbec, ca și cea cu Zet, pe care îl țesălase sub nuc, în prima lor vară, erau doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia respirându-le din zvonul strămoașelor, din vocile stirpei. De aceea tăcea când vreun avocat mai zelos al Organizației îi spunea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
străduim... ― Nu putem fi, totuși, atât de cinici ca acea contesă Sforza care, în vreme ce rebelii asediau cetatea și amenințau să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luați prizonieri, s-a urcat pe ziduri și le-a arătat rebelilor pântecul, strigînd: Am cu ce face alții"... ― Nu cunoșteam întîmplarea. ― Era povestită prin taverne cu ani în urmă. ― Galilei, chiar nu vrei să te întorci la bucuriile care fac plăcută viața? ― Nu cred că mai pot. Lumea e plină de surprize
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. Pe pântec i se vedeau lampasurile ceasului și lanțul cu verigi cizelate pe margini. Nevastă-sa, o femeie mărunțică și negricioasă, cu obrazul supt, se fîsticise în niște foi lungi, abia călcate, neștiind ce să spună mai întu. Fata nu se vedea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cu piciorele lui scurte și butucănoase? Și totuși, câtă strădanie pentru a intra În rândul Eleganților, cu nenumăratele-i mănuși pastelate, cu inelele prea mari, strangulând cel puțin trei-patru degete, cu nasturii de aur ai vestei (e drept, plesnind peste pântecul rotofei). Puțin mai contează Însă dacă a fost un dandy autentic zi și noapte, câtă vreme de sub pana lui au ieșit seducătorii Lucien de Rubempré, Eugène de Rastignac sau Henry de Marsay. Modele pentru orice aspirant la gloria unui Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
divide la nesfârșit, se amplifică, înghite totul, curge, ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer... Au o proprietate ciudată, se reped așa, ca niște păsări, peste noi, și ne înghit, ne frământă în pântecul lor, ne otrăvesc... Ah, suntem otrăviți, suntem otrăviți până în adâncul sângelui... Sunt mii de povești care se rotesc în aer, mii de întâmplări care se cred adevărate, da care ne vor... pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în făt pe cel căruia îi dau consacrarea (diksha). Îl stropesc cu apă: apa este sămânța bărbătească... Îl duc într-o încăpere anume: încăperea este pântecele în care se întoarce cel care face diksha; îl îndeamnă așadar să intre în pântecele care îl așteaptă. Îl acoperă cu un veșmânt; veșmântul este amnionul... Pe deasupra se pune o piele de antilopă neagră; corionul este, într-adevăr, deasupra amnionului... Ține pumnii strânși pentru că fătul are pumnii strânși când stă în pântece, copilul are pumnii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În cap, Împreună cu un adolescent excitat fără jenă, având coapsele Încinse cu un fel de sfoară folosită local Împotriva deochiului, le smulgeau din apă și o hărțuiau pe fată cu ele; și preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nou-născută, spre a se mistui apoi, în capătul aleii, în conturul gurii căscate din îngemănarea crengilor castanilor din depărtare. Nu-i metaforă. O știu de când încă nu se născuse. O ghiceam în mama ei de pe când era doar rodia acelui pântec de femeie pe care, în dimineți de demult, mă feream să nu-l ating în liftul care ne-aduna uneori. Ani și ani, apoi, urmărind-o cum pleacă diminețile la grădiniță, școală, facultate. Acum probabil zorește spre vreun birou, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă cu etaj. Nicu se întrebă de ce se mișcă atât, că nu păreau să caute sau să urmărească ceva, ca el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și ea ăuitul lupului, și pașii prin ceardac, dar n-a întors capul. O rafală violentă, izbi, parcă, gata să smulgă din țâțâni ușa de la tindă, și, ca și cum din acel uragan s-ar fi prelungit... un țipăt se slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că-i de copil; un fel de ăuit înfricoșător. În acelaș timp un urlet sălbaic se auzi în ceardac. Când pădurarul se uită... un cap mare de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi călcau ceardacul. Dar, în acelaș timp, mai multe urlete se auziră la marginea pădurii pe lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și facă loc printre perdeluțele ferestrei... Ziua se pregătea să vină. Nu se stinse bine țipătul din pântecul mamei, că izbucni glasul moașei: - Brava, mamî, brava draga mamii!... nu mai prididea cu laudele bătrâna... și, cu copilul în pelinci, merse la Sf. Icoană și-l închină. Apoi, îi arătă lui Anton și bătrânului Toma, zicând: „-Ioti, cole, ioti
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea, ca un râu de câmpie. În genunchi, cu mâinile pe mormânt murmură...- Mamă, mamă, care mi-ai dat viață, sacrificându-ți-o pe a ta, aș vrea să mă mai porți în pântec... Ție îți deschid inima, înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat... numa‟ tu mă poți îndruma!.. Apoi, în genunchi, aplecată, peste mormânt, de parcă ar fi vrut să-l ieie cu dânsa... a vorbit în șoaptă, cu mama ei... dar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul serviciului meu păcătos și sumbru, care nu m-a lăsat niciodată să trăiesc. Dimpotrivă, m-a subjugat cu greutatea sa copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de sânge, iar pântecele ei părea că a început să crească dintr-odată. Abia dacă mai schimba câte-o vorba cu Vahíne Tiaré, când îi aducea mâncarea, însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia probabil că încerca să-i umple capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o bău cu lăcomie. Observă că era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ambarcațiunea supraîncărcată. Trase la mal și aprinse focul fără să o miște pe bolnavă de pe patul ei. Mâncă puțin și prost, se sprijini cu spatele de bord și se întoarse să o privească. Culoarea ei era de-acum pământie, iar pântecele îi apărea umflat, neted și gata să-i plesnească. Se mișcă neliniștită, deschise ochii, privi fără să vadă flăcările și gemu încetișor. — Dormi, dormi, micuțo, șopti el, de parcă l-ar fi înțeles. Dormi liniștită, că mâine voi vâsli toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
calul sur" din comuna Cărbunari erau vreo 12 clienți, dintre care doar unul stătea cu o halbă de bere în față pe jumătate plină. Fericitul posesor al halbei cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și pe onoare și pe virtute - e și normal să apară mese rotunde Într-o epocă În care colțurile nu au ce căuta, cu atît mai mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și șoapta ta Îndepărtată În care respiră bronhiile pierdutelor stele pulsînd semnale străine, Înfricoșătoare, am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
battemante-uri se Încărcau de substanță, deveneau muzică și poezie, deveneau Însăși forma de a fi a triumfului. E băiatul meu, spuneam În gînd, e băiatul meu, și-i simțeam mișcările În viscerele mele ca atunci cînd Îl purtam Încă În pîntec. Cum de mi-am expulzat din uter fătul la asemenea depărtare? Chipul nu i-l mai văd, vocea nu i-o mai aud. Urcă un munte preocupat și Îndîrjit. E cu spatele la mine. Aprig ca toți tinerii, nu știe că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]