3,270 matches
-
plecat toată ziua și pe care, peste un an, vecinii aveau să-l hăcuiască, uimindu-se iară de cumințenia lui. Până În primăvară, ca să nu sufere mica orătanie de frig, o ținea Într-una dintre cele două odăi. Nu te lăsa păcălit de faptul că astăzi casa are trei camere și o bucătărie. Și mai ales nu-l bănui pe omul de cultură Marin Foiște că ar fi sporit averea lăsată de tată-său, vestitul leneș și petrecăreț, pe care Bâta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și priveau cu luare-aminte la bucuria pe care căutătorii o strigau În gura mare când dădeau peste vreun amărât de ciob de oală din lut. Apoi Începură și ei să facă săpături cam pe unde babele și moșii satului Îi păcăleau că ar fi fost Îngropate lucruri de preț și, mai ales, oale pline cu galbeni lucitori, ascunse În vremuri rele de bogătani ce-și sfârșiseră zilele fără să apuce să pună iară mâna pe avut. Își Împărțiseră Împrejurimile și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Începuseră să-mi treacă prin minte buluc de imagini luminoase și blânde, Îmi era cald și aproape bine. Mi-am amintit, Într-un timp, de tot aiurea, căci nu mă gândisem niciodată la acele neînsemnate momente, cum mătușa mea ne păcălea pe mine și pe văru-meu - copii de grădiniță - să acceptăm somnul de după-amiază: „Cât dormiți se coace prăjitura. Dacă dormiți prea puțin, o să fie crudă și-o s-o dau la porci”. Și chiar ne chinuiam să dormim, În miros cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
paznicul de dincolo de poartă: — Suntem forțele clanului Akechi, în drum spre provinciile de apus. Am venit aici în ținută de luptă, în scopul de a-l saluta cu respect pe Seniorul Oda Nobunaga. Era o încercare neinspirată de a-i păcăli pe apărători ca să deschidă poarta principală și nu reuși decât să întârzie și mai mult intrarea. Evident, gardianul era bănuitor și nu avea nici un motiv să deschidă poarta din proprie inițiativă, fără a cere permisiunea lui Nobunaga. Le spuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
impresii. În Nagahama, însă, după ce vasalii săi superiori îl însoțiră pe Hidekatsu până la poarta castelului, fu iarăși zguduit, când află că Hideyoshi era plecat de câtva timp. Se dusese la Kyoto, unde avea treburi de stat importante. Iarăși m-a păcălit Hideyoshi! mormăi Katsuie, enervându-se, din nou, și se grăbi să pornească mai departe, pe drumul spre casă. * * * Era sfârșitul Lunii a Șaptea. Respectând promisiunea pe care o făcuse, Hideyoshi îi cedă castelul și pământurile din Nagahama lui Katsuie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenilor din popor, care mai totdeauna erau nedreptățiți. Autorul sugerează o multitudine de întâmplări în care e pus să acționeze Păcală, întâmplări și personaje de prin partea Moldovei de Sus, nu departe de Humuleștii lui Creangă. În primul rând, își păcălește frații și chiar pe bunul său părinte, când n-a manifestat nici cel mai mic semn că s-ar fi fript cu ciorba fierbinte, lăsându-i pe fiecare să treacă prin propria experiență. Vrând să plece în lume pentru menirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Păcală e foarte clar: „toți fiind la capătul răbdării, mai întâi te-ar măsura la fălci, apoi te-ar spânzura și... fă bine și ia-ți tălpășița de pe-aici”, probabil l-au împușcat la Crăciun. Un alt împărat care păcălise pe mulți (probabil se lăsau păcăliți) îi cere lui Păcală să-i spună ce face acum Dumnezeu? Istețul nostru îi răspunde că doar îmbrăcat cu hainele împăratului i-ar putea răspunde. Fac schimbul de îmbrăcăminte și de roluri (ca în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că Dumnezeu face scări de urcat și de coborât. Imediat trimite la secret pe fostul împărat și... după un timp poruncește readucerea celui arestat, își schimbă din nou straiele și rolurile, scuzându-se: „Să mă ierți, împărate, că te-am păcălit așa de tare, dar așa suntem noi, țăranii: „iubim cu foc, lucrăm cu tragere de inimă și glumim fără răutate.” Păcală judecă și păcălește pe toți asupritorii poporului, fiind deci un justițiar cu mijloace pașnice, nonviolente. Oamenii cu ranguri și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
își schimbă din nou straiele și rolurile, scuzându-se: „Să mă ierți, împărate, că te-am păcălit așa de tare, dar așa suntem noi, țăranii: „iubim cu foc, lucrăm cu tragere de inimă și glumim fără răutate.” Păcală judecă și păcălește pe toți asupritorii poporului, fiind deci un justițiar cu mijloace pașnice, nonviolente. Oamenii cu ranguri și funcții de răspundere, cu averi mari, hoți de tot felul, nesătui de averi nemuncite sunt păcăliți, puși în dificultate și situații jenante, sunt umiliți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
inimă și glumim fără răutate.” Păcală judecă și păcălește pe toți asupritorii poporului, fiind deci un justițiar cu mijloace pașnice, nonviolente. Oamenii cu ranguri și funcții de răspundere, cu averi mari, hoți de tot felul, nesătui de averi nemuncite sunt păcăliți, puși în dificultate și situații jenante, sunt umiliți spre satisfacția poporului. Cu mintea sclipitoare îi supune inteligenței sale făcând pretutindeni dreptate umiliților și nedreptățiților. Vremurile colectivizării sunt vremuri cu valuri și de cumpănă. Lumea vorbește despre potopul lui Noe și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Paukurus” și de judecat nu m-a judecat nimeni. Cam tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o declarație favorabilă sistemului comunist, Păcală răspunde că din trei cămăși și-a făcut două, că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cuplu foarte fericit. Aveau acum o fetiță. Lotti născuse la PARIS gemeni, dar celălalt copil murise câteva ore mai târziu din cauza unor probleme de respirație. Lotti suferise îngrozitor. Devenise tristă, îi pierise zâmbetul și trăia cu sentimentul că au fost păcăliți. Treptat însă, cu ajutorul lui Richard, ea redevenise ființa blândă și iubitoare. Fetița, o frumusețe, le-a captat întreaga atenție. O țineau în brațe, o hrăneau, o sărutau. Uneori Lotti era copleșită de tristețe și avea inima grea, dar se rezema
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
spitalul de nebuni! — Nu e un spital de nebuni, am protestat eu fără prea multă energie. E un centru de tratament. —Un centru de tratament! a exclamat ea în batjocură. E un spital de nebuni, dar cu altă denumire. Nu păcălești pe nimeni cu chestia asta! N-ai înțeles nimic, am încercat eu. Când o să te vadă pe stradă, lumea o să treacă pe celălalt trotuar, a spus ea veselă. O să zică „Asta e una din fetele Walsh! Aia care a înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tăcut imediat. Celine nu era genul de om cu care să discuți despre nopțile sălbatice pierdute prin oraș. De ce te simți așa de rău la serviciu? m-a întrebat ea și, pentru o secundă, vocea ei calmă aproape m-a păcălit. După aceea, însă, mi-am luat seama. — Nu sunt o persoană matinală, am răspuns scurt. Celine a zâmbit. Și din privirea aia am înțeles că mă judecase deja. Euforia mi s-a risipit cât ai clipi. Știe, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îți dau eu pat să nu-l poți duce, a amenințat-o mama. După care a observat mai mulți oameni care se uitau la ea, așa că le-a zâmbit ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dar zâmbetul ăla n-a păcălit pe nimeni. Picioarele sunt punctul lui forte, așa-i? a zis Helen gânditoare. Joacă fotbal? Nu știu. Află, mi-a ordonat ea. După asta, s-a așternut o tăcere jenantă. Explozia de bucurie de la începutul întâlnirii se stinsese. îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
impact suficient de puternic pentru ca acesta să nu se risipească sub atacul șarmului lui Helen. Dar mă înșelasem din nou. Mă cuprinsese din nou sentimentul acela îngrozitor, dar atât de familiar mie care se traducea prin „Pe cine încerci să păcălești?“ M-am amestecat printre bărbați, încercând să particip și eu la hohotul de râs colectiv. Dar mă simțeam inexistentă și elefantină. Eram așa de supărată, că, atunci când Helen a plecat, am uitat să-i dau scrisoarea pentru Anna, scrisoarea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă fata ar cânta numai în bucătării aflate în proces de redecorare, i-a explicat mamei care era profund jignită. Dar n-aș putea să vă garantez nici chestia asta. Mama nu m-a iertat niciodată. Părea convinsă c-o păcălisem în mod deliberat. De ce nu mi-ai spus că nu poți să cânți? a șuierat ea către mine. Gândește-te câți bani am prăpădit. —Ba ți-am spus, am protestat eu. —Ba nu. —Ba da. Nu mi-ai spus. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu voia să recunoască ce lua sau cât de mult, cu toate că eu știam și i-am spus că știam. Mi-am bătut capul ce și cum să fac. Am încercat s-o fac să vorbească. Apoi am încercat s-o păcălesc să înceapă să meargă cu bicicleta, dar mi-a spus să mă duc dracului. Luke s-a îmbujorat. —Scuzați-mi limbajul, Soră. Josephine i-a acceptat scuzele cu o înclinare grațioasă din cap. —Și după asta ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răzvrătească, să facă ceva în afara rolului, a simțit probabil că n-are dreptul. E posibil să le poarte pică părinților voștri pentru asta. —E prea pupincuristă ca să-i poarte cuiva pică, am izbucnit eu mânioasă. —Vezi?! Și tu te lași păcălită de stereotipuri! Dar dacă Margaret ar vrea să le poarte pică oamenilor? îți imaginezi cât de confuză și de vinovată s-ar simți? — Uite ce-i! Cui îi pasă de ea?! am exclamat. —Eu nu fac decât să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
felul ăsta îngrozitor, mă gândeam cu amărăciune. Toată viața mă simțisem lăsată pe dinafară, iar acum chiar așa ajunsesem. Disperată, într-o încercare, sortită eșecului, de a fi normală, am început să discut, forțat, cu Chris. Dar gestul meu nu păcălea pe nimeni. Mai ales pe mine. Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum imaginea se schimba de la culori vii în sepia, în momentul când se ajungea la mine și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care le nutrisem în urmă cu cinci luni - să mă afirm ca editor la Grant, să găsesc cărți de excepție, să urc mai multe trepte în carieră - toate mi se păreau acum niște iluzii. Pe cine voiam eu să păcălesc? Eram doar un copil și cu toate că mă dădusem peste cap să fac o treabă bună, poate că nu aveam experiența necesară ca să mă înham la atâtea proiecte. Poate că, într-adevăr, eram depășită de situație. — Nu-mi place să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rochie pe care-o probasem, mai găsise o parte a corpului pe care să mi-o critice. — Te-am auzit, Claire: simplu, a spus Lucille, dând ochii peste cap, în direcția de-acum împietritei fețe a mamei, dar, haide, nu păcălești pe nimeni! Care femeie nu-și dorește să arate absolut fabulos în ziua nunții? Asta e cea mai importantă rochie din viața ta, Claire! Nu-ți cer decât să te concentrezi puțin! Rochia strânsă pe corp e în regulă, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
limită. — Dumnezeule, îți poți imagina cum e acum acolo? În ciuda căldurii de vară, am simțit un fior traversându-mi trupul. — Se merită unii pe alții, a zis Phil. și hai să fim serioși! Asta e Vivian. Nu trebuie să ne păcălim prea tare. știi că geniul ei malefic o să mai găsească și alte căi ca să facă, din nou, găleți cu bani și-o să atragă o recoltă proaspătă de angajați, care n-au habar cum stă situația. Ciclul o s-o ia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o facem, gagico!”? Asta înțelegi dumneata prin a nu fi ciudat? — Iisuse Hristoase! se văită inspectorul. Te joci al naibii de mult cu nervii mei! Și are și răbdarea mea o limită! — înseamnă că vă prefaceți foarte bine. Pe mine m-ați păcălit, zise Wilt. Tot ce știu este că pentru mine concepția dumneavoastră despre ce e ciudat începe să nu mai aibă nici o logică. Inspectorul Flint se ridică și părăsi încăperea. — O să-l omor pe ticălos! Mă jur pe ce-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și acribie, după cum intenționam, se chema că aveam proiectul, calul de bătaie care să mă scoată din indolența rutinei soporifice. Pe cât era de mărunt proiectul, pe atât de măreț și de pompos am hotărât să îl numesc, pentru a mă păcăli singur că munca pe care o fac e importantă. I-am spus Cartea nebuniei omenești și mi-am propus să includ în ea, în cel mai simplu și mai limpede limbaj cu putință, o relatare a fiecărei gafe, a fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]