1,752 matches
-
graniță tot ce trebuie să mai facem este să oferim un răspuns la următoarea întrebare: care au fost primele semne ale libertății acestora? În marea lor majoritate, lucrările ce au ca subiect evoluția Bacăului de-a lungul secolelor XV XIX păcătuiesc, din punctul nostru de vedere, prin maniera, dacă nu exaltată, atunci profund subiectivă a abordării. Încercând să rezumăm, conform acestei abordări, istoria evolutivă a Bacăului ar fi avut un demaraj citadin excelent - încununat de construirea bisericii Precista (1491) și a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
decât o atitudine și n-a ridiculizat niciodată, nicăieri, atitudinea cealaltă, reacționară, care o fi având desigur ridicolele ei. Dar, de fapt, Caragiale n-a fost întotdeauna obiectiv. Uneori a exagerat peste marginile permise satiricului. Și acolo unde a exagerat, păcătuind și împotriva artei, acolo, deci, unde nu poate fi vorba că a redat realitatea, acolo Caragiale "s-a descoperit", cum s-ar zice, și-a arătat sentimentele sale, idealul său omenesc, ura sa împotriva atitudinii revoluționare. Trecând peste exagerațiile lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care a circulat sub mai multe titluri: „Liber de lapsu virginis consacratae”, „Epistula Nicetae episcopi de lapsu Susannae devotae et sacratae”,„Epistula ad virginem lapsam”, „De lapsu virginis”. În această lucrare este vorba despre o călugăriță, numită Susana, care a păcătuit cu un citeț, încălcând astfel votul castității. Deplângând situația ei, autorul amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu. Păcatele mândriei și ale ambiției au aparținut mai întâi lui Lucifer și apoi, prin ispitirea primilor oameni, au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se află în robia lui Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea lui Hristos, prin harul Său, pentru a putea deveni din nou chipul lui Dumnezeu. Fiecare urmaș al lui Adam păcătuiește inevitabil, pentru că Adam a păcătuit și fiecare om se află sub legea păcatului. Se pune problema dacă Cassian susține, în acest fel, că fiecare urmaș al lui Adam poartă o responsabilitate personală, actuală pentru păcatul lui Adam. În Convorbirea duhovnicească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea lui Hristos, prin harul Său, pentru a putea deveni din nou chipul lui Dumnezeu. Fiecare urmaș al lui Adam păcătuiește inevitabil, pentru că Adam a păcătuit și fiecare om se află sub legea păcatului. Se pune problema dacă Cassian susține, în acest fel, că fiecare urmaș al lui Adam poartă o responsabilitate personală, actuală pentru păcatul lui Adam. În Convorbirea duhovnicească XIII,7 Cassian susține că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o "poveste" de tranziție, atât de... estică, despre o lume înfrântă și una acaparatoare, cu un inevitabil aer agresiv, dar, poate, cu nimic mai bună sau mai rea decât cea care moare. Ranevskaia și Lopahin sunt pilonii acestor două lumi, păcătuind una prin inconștiență, celălalt prin exces de luciditate, iar spectacolul lui Alexa Visarion chiar e, în cea mai mare măsură, un duet al lor, al unei Gabriela Baciu fragile, cu o privire ușor extatică, ca sub un drog al nefericirii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
profesorului André TUNC la Viena în 1980 pe care, fără a fi respinse, Secretariatul a omis să le ia în seamă corijând textul, în graba și euforia adoptării în după amiaza zilei de 10 aprilie 1980. Textul Convenției nu mai păcătuiește gramatical și logic ca cel al Convenției de la Viena; Convenția de la Haga din 1986 nu se aplică vânzărilor de mărfuri cumpărate pentru uz personal, familial sau domestic" dar "ea se aplică, totuși, dacă vânzătorul, cu ocazia încheierii contractului (nu și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
o paletă de o sobrietate impunătoare, în care verdele, brunul, roșul, ocrul cîntă într-o surdină umbroasă, fresca impune ca o rugă adîncă și demnă. Dar cum să te închini acestor sfinți eterni, ieșiți de sub mîna unui meșter care a păcătuit atît de amarnic, slujind monstruosul ateism? Nu știu. Mergeți în singurătatea conacului de la Bîrnova, recuperat acum de fiii marelui basaraben, intrați în marea capelă și veți găsi singuri răspunsul. De-o fi existînd vreunul. 30 decembrie Să nu ne amăgim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dorește, pe cît de subtilă exegetic, pe atît de gravă în consecințe: o foarte mediatizată analistă atrage atenția urii femeilor față de opera unor moderni ca Picasso sau Kooning. Ură pur și simplu. Nemotivată. Renoir însă, motivat de data asta, ar păcătui prin faptul că le sentimentalizează insipid pe femei, iar Degas le ia în posesie cu o superioritate rece. Aceștia, și alții încă, ar comite implicit "o agresiune împotriva realității și autonomiei feminine". Ca să vezi! La noi, lucrurile n-au intrat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându-se cu plăcerea urechilor. Cu toate acestea, episcop fiind, a decis în favoarea muzicii în cadrul liturgiei, după cum reiese din scrisoarea numărul 55, scrisă în jurul anului 400 d. Cr., deoarece binele pe care putea să-l facă sufletelor bune era mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
577) „...Se judecă mai grav cei care nu se pocăiesc acum decât cei care au fost judecați înainte de Evanghelie”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 1, în PSB, vol. 18, p. 101) „... fericitul Pavel, care spune: Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege (Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cei care au fost judecați înainte de Evanghelie”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 1, în PSB, vol. 18, p. 101) „... fericitul Pavel, care spune: Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege (Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea legii, ci vor suferi mai grea pedeapsă cei care au păcătuit după ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege (Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea legii, ci vor suferi mai grea pedeapsă cei care au păcătuit după ce a fost dată legea. Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege, adică mai ușoară le va fi pedeapsa acelora care n-au avut învățătura și ajutorul legii. Și toți câți au păcătuit în lege, vor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea legii, ci vor suferi mai grea pedeapsă cei care au păcătuit după ce a fost dată legea. Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege, adică mai ușoară le va fi pedeapsa acelora care n-au avut învățătura și ajutorul legii. Și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege, adică cei care au făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cei care au păcătuit după ce a fost dată legea. Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege, adică mai ușoară le va fi pedeapsa acelora care n-au avut învățătura și ajutorul legii. Și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege, adică cei care au făcut aceleași păcate, dar nu s-au înțelepțit, cu toate că au avut legea dascăl, vor primi și mai mare pedeapsă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au făcut aceleași păcate, dar nu s-au înțelepțit, cu toate că au avut legea dascăl, vor primi și mai mare pedeapsă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII, I, în PSB, vol. 21, p. 207-208) „Toți câți au păcătuit fără lege, fără lege vor și pieri, - adică vor fi pedepsiți mai ușor, pentru că n-au avut legea care să-i și amenințe, să-i și îndrepte - Și toți câți au păcătuit în timpul legii, vor fi judecați după lege (Rom
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
PSB, vol. 21, p. 207-208) „Toți câți au păcătuit fără lege, fără lege vor și pieri, - adică vor fi pedepsiți mai ușor, pentru că n-au avut legea care să-i și amenințe, să-i și îndrepte - Și toți câți au păcătuit în timpul legii, vor fi judecați după lege (Rom. 2, 12); aceia, spune Pavel, care au săvârșit aceleași păcate după ce au primit ajutorul dat de lege, vor fi pedepsiți mai greu și mai cumplit. Și pe bună dreptate, pentru că nu i-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Dumnezeu și de Unul-Născut, Fiul Său, iar pe Tatăl și pe Fiul, așa cum I-a scornit nebunia lui, nu-I mai cinstește după cuviință”. (Origen, Despre rugăciune, Introducere, cap. XXIX, 10, în PSB, vol. 7, p. 275-276) „... Cel ce păcătuiește și hulește împotriva Fiului, în mod necesar păcătuiește și hulește și împotriva Tatălui și a Sfântului Duh”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, XII, în PSB, vol. 16, p. 96) „Astfel, deci, lipsa de respect
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe Tatăl și pe Fiul, așa cum I-a scornit nebunia lui, nu-I mai cinstește după cuviință”. (Origen, Despre rugăciune, Introducere, cap. XXIX, 10, în PSB, vol. 7, p. 275-276) „... Cel ce păcătuiește și hulește împotriva Fiului, în mod necesar păcătuiește și hulește și împotriva Tatălui și a Sfântului Duh”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, XII, în PSB, vol. 16, p. 96) „Astfel, deci, lipsa de respect față de una din persoanele Treimii, în Care trebuie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Duh, mărturisind conform argumentului propriu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a IX-a, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 867) „Fiindcă cel ce socotește că trebuie să necinstească pe Fiul urăște pe Tatăl, nepăcătuind împotriva altei firi, ci disprețuind însăși mărirea Dumnezeirii după fire91. Căci nu ar putea cineva să ocărască pe Fiul dacă ar respecta firea Tatălui, deoarece, cunoscând ce este prin lucrare Tatăl, cum ar ignora pe Cel născut din El? Sau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Referă deci cu dreptate și la Persoana Tatălui cele pe care le spun unii despre El. Prin aceste cuvinte, ne asigură și pe noi că El nu este altul decât Tatăl după rațiunea identității în toate, iar pe ascultătorii care păcătuiesc urându-L îi condamnă, afirmând că cel ce nu voiește să se închine Lui va fi osândit și fără ajutor, ca unul ce a greșit nebunește și împotriva Persoanei Tatălui 92. Și Se va supăra și Tatăl împreună cu Cel Născut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că, în ciuda a ceea ce ne induce numele să credem, nu avea drept rol ispășirea păcatelor comise împotriva lui Dumnezeu sau ale oamenilor, ci de a purifica locurile și persoanele, anulând eventualele stări de necurăție păcătoase făcute fără intenție: „Când va păcătui cineva din neștiință împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului și va face ceea ce nu se cuvine încălcând vreuna dintre ele [...] să aducă Domnului pentru păcatul său pe care l-a săvârșit un vițel fără cusur ca jertfă pentru păcat” (Lev 4
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în teologia purității, predominantă în epoca postexilică, așa că putem deduce că și sacrificiul „ispășitor” a dobândit o importanță deosebită în epoca preexilică. În ciuda faptului că atestarea rădăcinii *ḥț’ în alte limbi semitice antice susține sensurile de „a comite greșeli”, „a păcătui”, „a încălca”, ele nu au niciodată accepțiunea tehnică cultuală de „sacrificiu de ispășire” (Cardellini, 2001, p. 88), confirmând astfel dubiile cu privire la existența unei astfel de tipologii a sacrificiului în religia ebraică în timpul perioadei regale. În afară de așa-zisele sacrificii de sânge
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
călăului. Într-un fel oarecare Domnul ne poruncește să ocolim prigoana; iar cel care nu ascultă de această poruncă este un îndrăzneț, un om care se aruncă singur în primejdie. Dacă cel care omoară pe un om al lui Dumnezeu păcătuiește față de Dumnezeu, atunci cel care se duce singur înaintea tribunalului s-a pus pe el însuși în slujba ucigașului. Acesta nu ocolește prigoana, ci, prin îndrăzneala lui necugetată, se dă singur prigonitorului cu mâinile legate; el a fost, atât cât
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]