3,617 matches
-
slăbi strânsoarea. Știa să calculeze exact clipa aceea dintre viață și moarte. Instructorul se clătină, ducându-și mâna la gât. Era orbit de furie și de ură. — Ticălosule! N-ai idee ce mult aș vrea să te omor! Nu-i păsa că cei din jur îl auzeau. — Aș vrea să te omor nu pentru că ești trufaș și nepriceput, ci pentru că l-ai lăsat pe Vitellius să-ți scape! Nu trebuia să-l lași... Trebuia să-l ucizi! — Taci, Hyrpus! interveni neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajuta. Intrând înăuntru, fulgușorul a spus: Regino? Înălțimea Ta, pentru tine! a spus regina, uitându se mânioasă la fulgușor. Scuzați-mă, Alteța voastră! Dacă nu vă deranjez, aș dori să mă ajutați cu ceva! Spune ce vrei! a spus regina, parcă, nepăsându-i. Am întâlnit această fetiță din lumea muritorilor, care ar dori să se întoarcă acasă, și m-am gândit că Dumneavoastră o puteți ajuta! Și de ce aș ajuta eu un muritor? Nu îți amintești că muritorii m-au alungat de pe
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Ridicau brațele în aer salutându-se unii pe ceilalți: — În sfârșit! Musonul! Cine mai știa dacă venise din pricina elicei celei uriașe, a nunții de broaște, a muzicantului, a puterilor mercuriale sau a minunilor unui magician? Și, în definitiv, cui îi păsa? Ploaia venise în Shahkot. Musonul era în oraș. Kulfi privea cu bucurie neîncrezătoare cum mirosul de ploaie parfuma aerul ca o floare când norii ce veneau dinspre est atinseră copacii de la marginea orașului și se împrăștiară deasupra lui. În gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
iar ochii săi oglindeau liniștea dealurilor din depărtare. 9 — Și cursul meu de dactilografiat? își întrebă Pinky tatăl într-o dimineață, la scurt timp după Predica din Arborele de Guava, când devenise evident, după părerea ei, că nimănui nu îi păsa că viața din Shahkot a lui Pinky Chawla fusese atât de neplăcut întreruptă de mutarea lui Sampath pe coasta dealului. Totul fusese foarte bine timp de o săptămână sau două, dar ajunsese la concluzia că dacă situația aceea se transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui Pinky când căzuse sub vraja mamei lui Kulfi. Era vorba despre prăbușirea unei familii bune. Și li se spusese că totul începuse cam în același fel. Imediat începură să cerceteze fete din familii normale, de fapt, banale. Cui îi păsa de dansat, gătit și coeficient mare de inteligență? Tot ce își doreau era o fată sănătoasă la cap și echilibrată. Le șopteau celor care căutau că erau chiar dispuși să negocieze în privința zestrei. Atât erau de îngrijorați. Și-i trimiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi păsa de ei toți? De ce nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mă lase fără un dinte sau doi, ba chiar cu vreo mână ruptă sau să-mi termine un ochi! S-ar putea ca frica să se dezlănțuie, așa cum am mai văzut, și să uiți de tine, să nu-ți mai pese de nimic. Poate că am nevoie de o gașcă sau de o sculă sau de un pistol. Dar acum, că am început să-mi iau seama, mă gândesc că ar fi mai bine să n-am de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu gravitate din cap. Eram suficient de făcut ca să nu mai fiu în stare să-mi dau seama dacă ei își puteau da seama că sunt mangă. I-o fi deranjând? Cu siguranță că eram prea beat ca să-mi mai pese. Am pornit-o spre ușă, cărându-mi umerii prăbușiți cu pași nesiguri. — Domnul Self? — Chiar el, am răspuns. Da? — V-a telefonat cineva după-amiază, domnule. Caduta Massi?... E chiar Caduta Massi? — Una și aceeași... A lăsat vreun mesaj, ceva? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uite și cineva care se pricepe, într-adevăr, la chiloți, mi-am spus eu. Pielea ei avea un colorit de un exotism caraghios. De unde era? Borneo, Madagascar, Mercury? Își acoperise fața cu o mână în timp ce își căuta geanta. Nu-i păsa că cineva putea să-i vadă sânii de mahon. Lucrurile stăteau ca și cum o mulțime de oameni îi pipăiseră deja. În spatele ei, cămăruța iară geamuri strălucea ca un filament. Am fost în astfel de băi, băi cu baterie (de parcă baia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Anii au trecut. Și nimic nu s-a întâmplat. N-a reușit să-și dezvolte afacerea. Așa că și-a vândut prăvălia și și-a concentrat întreaga energie într-o afacere cu aparatură casnică. Unde a dat greș. Prea puțin îi păsa aparaturii casnice dacă el își concentra toată energia în ea sau nu. Apoi și-a încercat norocul cu depozitele de cherestea. Și iar a dat greș, nu a avut nici un strop de noroc. Norman a schimbat macazul: a ipotecat bungalow-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sufere sau să-l văd că a pățit ceva. Dar la un alt nivel, în noaptea subconștientului, mă aud - mă simt - cum îi trag lui Martin ciomăgeala vieții lui, una cu adevărat strașnică, cu toată setea, orbește, fără să-mi pese de nimic. Îmi dau seama că el își dă seama de chestia asta câteodată, de lipiciul ăsta dintre noi. Îl sperii, cu toată vorbăria lui. Da, e deștept, și mi-ar plăcea să mă pot exprima ca el, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult decât mișcările care au loc în spatele meu. Mașinile sunt specifice, cu câmpuri de forțe, blânde, ostile sau distante. Văd fața unei mașini, și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei încordat, o văd umilindu-se sau zbârlindu-se sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile de forță omenești - rable hodorogite, decapotabile, nedecapotabile, cu motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile lor stăruitoare. — Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceruri de sare și zgomotul binecunoscut făcut de pașii trecătorilor. — Deci, asta ai de făcut, am tras eu concluzia, trebuie să-i faci să se comporte cât mai firesc, fără ca ei să-și dea măcar seama sau fără să le pese prea mult de așa ceva. Numai așa își vor face rolurile. Okay? — Păi e o treabă dată dracului, spuse el. Am reflectat. — Te lovești de probleme de felul ăsta cu romanele tale, Martin? l-am întrebat eu. Vreau să spun dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care o vedeam pentru prima oară. Am tras avid aer în piept pentru a o condamna și demasca și am constatat că îmi lipseau cuvintele nu din cauza băuturii, ci a groazei. Știa că eu știu, înțelegi, și nu-i păsa... Cum mai urăsc adevărul. Insist asupra dreptului meu, pretind să nu mi se spună adevărul. A făcut o baie. A fredonat ceva în timp ce-și făcea ceaiul. După o vreme ne-am culcat și am rămas amândoi întinși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știa nimic. Și poate că nici nu avea nevoie să știe. Totul se reducea la bani - totul se reduce la ei. Dacă Ossie era chiar așa de bogat, și era, putea să arunce câteva miare pe an fără să-i pese. Probabil că atunci când va fi în oraș, se va abate și pe la Selina să i-o mai tragă din când în când. Ce tip norocos, ei? Nu mi-a plăcut niciodată de el - unul din actorii vieții. Ce laș norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și circuitele de memorie ale băncilor și companiilor. Dar n-a putut să țină mingea în aer la nesfârșit. Dar la un moment dat a avut banii în mâna lui. A putut să facă bani. Dar lui nu i-a păsat de bani. Nu i-a păsat de bani ca bani. Dublă. Nici tipului ăstuia nu-i păsa. Îmi scapă mie ceva? Am revăzut la repezeală așezarea pieselor lui și căile lor de atac. Zero - nici vorbă de vreun sacrificiu savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și companiilor. Dar n-a putut să țină mingea în aer la nesfârșit. Dar la un moment dat a avut banii în mâna lui. A putut să facă bani. Dar lui nu i-a păsat de bani. Nu i-a păsat de bani ca bani. Dublă. Nici tipului ăstuia nu-i păsa. Îmi scapă mie ceva? Am revăzut la repezeală așezarea pieselor lui și căile lor de atac. Zero - nici vorbă de vreun sacrificiu savant, sau vreo combinație sofisticată, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la nesfârșit. Dar la un moment dat a avut banii în mâna lui. A putut să facă bani. Dar lui nu i-a păsat de bani. Nu i-a păsat de bani ca bani. Dublă. Nici tipului ăstuia nu-i păsa. Îmi scapă mie ceva? Am revăzut la repezeală așezarea pieselor lui și căile lor de atac. Zero - nici vorbă de vreun sacrificiu savant, sau vreo combinație sofisticată, n-am descoperit nimic măreț acolo. Pionii avansați din fața reginei ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înțeles pe deplin sau nu a crezut ce i-a spus Deggle despre „deschiderea unei porți“ către insulă. Se pare că fusese nevoie de secole întregi de încercări și chiar și acum putea fi periculos. Dar, în ciuda uimirii, nu-i păsa. Acolo se afla, fără îndoială, limanul despre care vorbise Sispy, așa că era în mod cert locul care îi fusese destinat. Doamna Cramm spusese că destinul lui era să fie condus de alții, iar sufletul îi era plin de ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge, ca pe o măsea. Nu ți-a păsat de durerea pe care i-ai pricinuit-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge, ca pe o măsea. Nu ți-a păsat de durerea pe care i-ai pricinuit-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că, în sfârșit, și-a găsit și el alinarea. Ce-ți datorează el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge, ca pe o măsea. Nu ți-a păsat de durerea pe care i-ai pricinuit-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că, în sfârșit, și-a găsit și el alinarea. Ce-ți datorează el ție, domnule Vultur? Tu ești cel care-i datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fel de obsesie? declamă Ignatius Gribb. Obsesia este calea spre împlinirea de sine. Singura cale, domnule Vultur, singura cale. — Virgil Jones spune că ea reflectă frica de lucrările minții, zise Vultur-în-Zbor. Era suficient de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar familia Gribb era suficient de bine-crescută încât să pretindă că nu era beat deloc. Totuși Elfrida stătea la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el, bunul și nevinovatul de Page n-ar fi murit pentru un Gribb, însă faptul că un Cerkasov murise astfel l-a distrus. Atâta timp cât Cerkasov rămânea credincios ferm Legilor din K, toți Gribbii de pe pământ puteau pieri fără să-i pese câtuși de puțin. Dar dacă trunchiul copacului cade, nici crengilor nu le mai rămân prea multe șanse. A murit când a înțeles, când a înțeles că Cerkasov căzuse răpus de Grimus, uite, am spus-o, a murit în timp ce Alexei râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]