1,734 matches
-
Uraganul, unii critici vorbind chiar de un eșec integral aici. Într-adevăr, transformarea materialului memorialistic în roman, reușită în mare măsură în primele cinci volume, este ratată parțial în ultimele trei, experiența politică recentă a autorului suscitându-i o pornire pătimașă, resentimentară. Din cauza acesteia, tarele societății, ca și defectele indivizilor, fie adversari, fie colaboratori apropiați și prieteni vechi, sunt șarjate nejustificat, capătă deseori o înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
-l putem imagina pe Leopold Bloom în afara iubirii lui pentru Molly, oare? Ori pe eroii din The Waves de Virginia Woolf în afara iubirilor ce se țes și se destramă între ei? Ori pe Eliot indiferent la iubire, după denigrarea ei pătimașă și disperată din The Waste Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers de fapt trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să nu ne dăm seama că, de fapt, despre afect e vorba și despre nimic altceva. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox Desperado: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? EF. Cred că, atunci când încă trăia soțul meu, aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la premiza că subiectivitatea altora e la fel de idilică. Oricum ar fi, iubesc tangibilul. Ca mai toți poeții, sunt un senzualist. E un compliment că mă vezi "grijuliu". "Grija" aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă, dar eroică, pe care parcă o aud: "Orice ai simți tu e mai puțin decât am îndurat și mai îndur eu". Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
regi, pe oamenii de rând și îi sfătuia în luarea celor mai bune decizii. Ca zeiță a dragostei, a excelat ca soră, soție, mamă, amantă, curtezană și era un model pentru zei și pentru oameni. Este simbolul frumuseții, seducției, iubirii pătimașe și al răzbunării. În temple era celebrată pentru toate atributele ei. Fiind asimilată cu Inanna și cu Astharte, lui Ishtar i s-a atribuit și iubirea pentru trufașul rege sumerian Ghilgameș, de iubirea căruia a vrut să se elibereze, de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a-l întreține prin conversație. De aceea și-a apropiat-o pe doamna de Montespan, o femeie veselă, antrenantă, spirituală, și i-a prezentat-o regelui. Curând însă pasiunea ei sinceră pentru Regele Soare a fost subminată de relația pătimașă cu marchiza de Montespan care i-a ocupat locul de favorită a regelui și cu care a intrat în concurență. Dezamăgită, a plecat pentru a doua oară la Mânăstirea Chaillot. Apropiatul suveranului, Colbert, a readus-o pe Louise la Curte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la înfățișare, Ximen este mereu în căutare de distracții, preocupat de cucerirea femeilor frumoase, de la nobile la slujnice, de la femei căsătorite la cele necăsătorite, de la femei virtuoase la dansatoare, cântărețe, curtezane. Femeile din preajma lui stabile ori ocazionale erau frumoase, senzuale, pătimașe, dornice să-l cucerească pe marele mandarin și să se mențină în sfera atracției lui. Unele erau sincer îndrăgostite de el, altele simulau iubirea, unele îi tolerau capriciile, altele se revoltau și sufereau nefericite, dezamăgite, disperate. Dornic de petreceri, și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr, Thaïs zăcea de trei luni de friguri, dar tot frumoasă era. În prezența lui a închis ochii. Disperat, a implorat-o să se ridice. Schimbând registrul gândurilor, și-a strigat iubirea pământească pătimașă: Te-am amăgit, n-am fost decât un biet smintit, Dumnezeu, cerul, totul e minciună. Nu există nimic adevărat decât viața de pe pământ și dragostea. Te iubesc! Nu muri! Cu ultimele puteri, înainte de a muri, sfânta pocăită a șoptit: Cerul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
stâlpi ai societății cu ochelari de aur, tineri însurăței, logodnici amorezați, profesori respectabili cu nume cunoscute, hoți, asasini, avocați ghiftuiți de liberalism, pedagogi, severi gardieni ai moralei, scriitori, pionieri ai civilizației cu teorii de avangardă, autori de articole fulminante și pătimașe asupra emancipării femeii, copoi de poliție, spioni, ocnași evadați, ofițeri, studenți, socialiști, anarhiști, patrioți, venali... Vin pe rând: timizii și obraznicii, teferii și bolnavii care fac pentru întâia oară cunoștință cu o femeie și bâtrâni stricați, istoviți de pe urma tuturor viciilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să se integreze cinstit în viață, după cum a făcut și actrița Rovinskaia. Din sutele de femei ce practicau desfrâul plătit, de cele mai multe ori umilitor, cu o rublă sau cu cincizeci de copeici, se desprind câteva figuri. Manka zurbagioaica este o pătimașă jucătoare de cărți; este blajină, bună și împăciuitoare și sare mereu să aplaneze conflictele dintre femei. Tamara este frumușică, agreabilă, blândă; fusese călugăriță, de aceea păstrase ceva din sfiala pustnicelor. Vorbește germana și franceza, de aceea patroana îi purta respect
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
persoane care vorbesc între ele și în care poetul nu vorbește niciodată el însuși: în cadrul acestui gen de a scrie trebuie puse toate tragediile, comediile, anumite egloge și dialoguri și, mai pe scurt, toate piesele în care autorul introduce persoane pătimașe, fără să pună nimic de la el. Exegematica sau recitativul este o lucrare ce nu primește nicio persoană vorbitoare în afara autorului, cum sunt toate cărțile din care se învață fie fizica, precum o face Lucrețiu, fie astrologia, ca Aratus, sau agricultura
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acționează în numele rațiunii de stat, spațiul privat, unde Titus vine s-o vadă pe Bérénice. Există un mijloc pentru a face mai suplă această regulă uneori incomodă pentru autorul dramatic. Abatele d'Aubignac, care este totuși unul din cei mai pătimași apărători ai unității de loc, consideră că cele două părți ale scenei, proscenium-ul pe de o parte, și fundalul și laturile pe de altă parte, nu sunt supuse acelorași constrângeri. Proscenium-ul, trebuie neapărat să reprezinte același loc pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care a vrut el să o zugrăvească: cu cât mai mult vom fi impresionați de exprimările teatrului, unde totul pare adevărat, unde nu acționează trăsături [de penel] fără viață și culori seci; ci personaje vii, cu ochi adevărați, fie pătimași, fie tandri, și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile toate: și lucrurile astea, spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Timuș o agresează verbal pe Maria, soția tatălui său, Bogdan Hmielnicki: „Și pe tata-l urăsc că ți-e soț. Și pe mine că-i sunt fiu. Pleacă.” Pradă aceluiași nebunesc vertij, scos din minți de nălucile ce-l răvășesc, pătimașul o ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci și în acela de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F. nu-și poate lăsa eroii să se contureze singuri și îi „susține” cu discursul lui agresiv, pătimaș ori persiflant, întotdeauna polemic. Considera că asanarea morală este ținta cea mai de seamă a scrisului. Mentalitatea, definind epoca, își avea sorgintea în confuzia dintre finalitatea etică și cea estetică a operei literare. Suprapunerea planurilor se menține și în romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor). Imaginea scriitorului ar putea fi cea dintr-o încercare de portretizare pe care i-o face Eugen Barbu: „În câmpul literar a apărut un individ păduros, dur, cu ceva apăsat în mers și glas, cu o revendicare pătimașă în ședințele noastre de breaslă. M-au impresionat [...] logica lui țărănească, patosul său subteran pentru adevăr.” Între 1965 și 1967 este redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”. Colaborează în special cu articole pamfletare și polemice - reunite apoi în volumele Fragmentarium
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Părinți, metafora, cu falduri grele sau vaporoase, sunt „stâlpările” unei parabole pulsând de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse, au ceva sălbatic în această lume ce nu s-a desprins de primitivitate. Și tot astfel vrăjmășiile, ducând la năprasnice întâmplări. SCRIERI: Biserica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
tipar pentru fiecare număr. Mai colaborau Eugeniu Carada, greu de distins, ca stil, de mentorul său politic, și Radu Ionescu. Un foileton după gustul epocii, Amăgirile inimii, tradus din limba franceză, însenina oarecum atmosfera înnegurată de ieșirile polemice violente și pătimașe ale celor trei tribuni. C. n. este suspendat, iar C. A. Rosetti nu va mai scoate o altă gazetă până după evenimentele de la 11 februarie 1866. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286385_a_287714]
-
exercită cea mai mare influență asupra formării orizontului nostru intelectual, ci oamenii pe care îi întîlnim. În cazul lui Iorga, un tînăr evreu dintr-o familie de intelectuali de formație germană. Iorga îl descrie drept "un suflet nobil și curat, pătimaș interesat de filologia română și de orice era legat de poporul nostru, (...) vorbea românește fără accentul urît al coreligionarilor lui care trăiau de generații printre noi". Tînărul Tiktin l-a introdus pe Iorga "în atmosfera Occidentului" și a abordării disciplinate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de studenți, chiar dacă majoritatea lor se considerau socialiști. Maiorescu era un fel de arbiter elegantiarum. Este dificil să ne imaginăm un contrast mai izbitor decît cel existent între Iorga și Maiorescu. Maiorescu era rece și ponderat, în timp ce Iorga era extrem de pătimaș și exagerat. Maiorescu își susținea punctele de vedere în fraze armonioase și argumente echilibrate, în timp ce Iorga o făcea cu neașteptate pari dialectice și expresii colorate. Dacă Maiorescu semăna cu Goethe din Conversații cu Eckerman, pentru Iorga nu exista nici o paralelă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui, "Românismul", care explica micimea României moderne prin modestia și prudența intenționată a românilor. Dacă aceste calități nu existau, nu ar exista nici o limită în privința impactului României în problemele internaționale 31. Sînt oare naționaliștii conservatori? Era oare Iorga un conservator pătimaș? Adevăratul naționalism include prin definiție întreaga națiune, care în România era în cea mai mare parte săracă. Adevărații naționaliști susțin că națiunea cuprinde toate clasele. Acum, la sfîrșitul secolului al XX-lea, să medităm asupra cîtorva vise mesianice ale mileniului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el era un judecător mai sever al ei decît fusese vreunul din profesorii lui"52. După ce criterii își judeca Iorga opera? Cum interpreta el istoria? Care erau preferințele lui Iorga? Iorga a devenit politician naționalist și era din fire foarte pătimaș. Cu cît erau studiile lui mai îndepărtate de contemporani și de epoca lui, cu atît mai valoroase sînt operele sale istorice. Ce noroc că a fost (mai ales) medievist! Lucrările lui despre Evul Mediu și despre Bizanț sînt de o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu atît mai valoroase sînt operele sale istorice. Ce noroc că a fost (mai ales) medievist! Lucrările lui despre Evul Mediu și despre Bizanț sînt de o valoare inestimabilă; dar nu mai era nimic de făcut atunci cînd Iorga, politicianul pătimaș, se ocupa de probleme contemporane. După perioada sa junimistă, studiile sale asupra literaturii nu sînt istorii literare, ci pamflete. Conform afirmației lui Barbu Theodorescu, care era un mare admirator al lui Iorga, atunci cînd era vorba de fundalul istoric al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
multe dintre cărți, adesea în mai mult de 500 de exemplare. Se plîngea mereu că nu are destui cititori 93. Unii susțineau că stilul lui Iorga este "prea fierbinte ca să fie înghițit". El respingea cu furie ideea că stilul său pătimaș ar putea jigni pe cineva 94. Construia fraze complicate și folosea cuvinte inventate. Cum spunea Tudor Vianu: "... dificultatea frazelor lui Iorga se datorează densității lor. Concentrarea unui mare număr de idei, fapte, date și imagini constituie un fapt izolat, necesitînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]