20,853 matches
-
și se dădea de-a dura pe covor. Apoi se plictisi și începu să se joace cu o margaretă din burete. Până să o strângă mama și pe ea, margareta apucase să cânte și să danseze. Frunzele ei băteau din palme, iar petalele i se ridicau și coborau în ritmul muzicii din mecanism. Ca să nu dispară și margareta, Levi o înghiți și pe ea. Acum brațele lui păreau crenguțe cu lăstari, iar corpul său se apleca precum tulpina florii în timp ce muzica
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se umplură cu lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie? Copilul deveni isteric și bătu din picioare. Pe cine iubești mai mult? Vocea cucoanei răzbătea printre tijele crizantemelor. Copilul plângea în hohote, mâna lui se sufoca în palma ce-l strângea cu putere și se trăgea zadarnic în stânga și-n dreapta. — Pe cine iubești? Pe mama sau pe tata? Oasele lui fragile s-au frânt unul câte unul până când degetele i se umflară în palma ce nu le
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se sufoca în palma ce-l strângea cu putere și se trăgea zadarnic în stânga și-n dreapta. — Pe cine iubești? Pe mama sau pe tata? Oasele lui fragile s-au frânt unul câte unul până când degetele i se umflară în palma ce nu le mai putu cuprinde și le dădu drumul. Mama își trase atunci copilul de pe scaun și se duse la ușa din spate. — Dar ce-am spus? Cucoana își ocrotea crizantemele cu dragoste la piept. — Nu se întreabă niciodată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
asta și să-i poată înfrunta pe ceilalți. Dacă își punea în gând să rămână așa ar fi putut sta nemișcat zile în șir fără să simtă nevoia să clipească sau, de ce nu, să respire. Își apăsă pleoapele cu podul palmelor până când durerea îi făcu bine. Iubea durerea fizică, preferând-o celei psihice, care acum îi sfredelește creierul golindu-l de orice sentiment al unui eventual viitor. A ieșit până la urmă din cameră; se pregătea să fie dezintegrat în mii de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult în canapea. Se simțea ocrotit, îmbrățișat de căldura camerei, dezmierdat de nuanțele de roșu, care acum începură să-i coloreze obrajii și palmele atât de diforme. Nu-i mai păsa de propriul trup, de faptul că fusese supus unei schimonosiri probabil ireversibile sau de camera sa, care se metamorfoza odată cu el, în el. — Vrei să-mi dai sarea, te rog? Privi în jur
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se așeză și el în fața ei cu spatele lipit de perete, lângă ușă. Peretele era cald, îl simțea pulsând prin cămașă, sau poate că nu era peretele, ci inima lui. Pe sub ușă pătrundea o ușoară adiere de aer, răcorindu-i palma și degetele de la mâna stângă, ce stătea răsfirată pe podea. Acestea erau momentele care-i plăceau cel mai mult, singur în camera lui, ascuns de ceilalți, fără speranțe sau regrete, înainte de a începe ceva, orice, când totul este posibil. Se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de concert, propriu-zisă, celelalte încăperi, împrejurimile maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce este vorba. și treceau mai departe. Mulți intrau. Îi ademenea, poate, și rândul de mai de la o margine. Prețul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mea. Numai? Nu. și a șefilor mei. A șefilor noștri, ai tuturor. Bine că văd că ne-am făcut cu toții prieteni. Da. și? Că vă îmbărbătați. Din buzunarul lui Simirad începu a zbârnii, ceva nevăzut și ceva nedeslușit. Când duse palma la ureche, auzi un apostrof: ce-i acolo, cu voi, mă; ce se aude? Nu știu. Vezi. și, fă-ți ordine în gânduri. Ai auzit? Am.și înțeles? și! Să te ții de cuvânt, că altfel vă belim pe toți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
realitate, din partea opusă a curții, o mână, fluturând maiestuos, ca un fluture. A tresărit. A văzut că este chemat, prin semne, întracolo. S-a dus. Fata, care-l invitase, a sărit ca o scântee, care, din primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat. Ca un răspuns chemării ardente. și s-au aprins ca o flacără, în ritmul dansului. Printre rotocoalele pe care le făceau, elegant și grațios, fata i-a șoptit, la ureche: te-am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la Pojarnița Uscată, schimbând fața realității prezente și viitoare a locurilor. Banii, odată ajunși pe mâna primarului Tataluadam Elefterie, erau consumați, potrivit prevederilor. În consfătuirea intrată în memoria istorică a primăriei Tataluadam lansase marele proiect. S-a bătut mult din palme, atunci. Totodată, s-a și dormit mult. Apoi s-a trecut la fapte. A fost amplasată latrina publică, o latrină de tip european, modernă, performantă, care nu irosea nimic din ce producea omul - separând și depozitând urina de materiile fecale
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
talent rar și dezinvoltură. Apoi, pe întreaga câmpie, a Zvorâștei, se reașeza liniștea, la umbra uneltelor, cu care oamenii înfoiau pământul și tăiau plantele inutile, asigurând dezvoltarea normală a plantelor de porumb, care acum nu erau mai mari decât o palmă de om. Ieri, însă, a intervenit ceva neașteptat, neobișnuit, și, într-un fel, alarmant. După ce măruntele păsări și-au încheiat concertul lor rural, iar ele au coborât și s-au aciuat pe la umbra plantelor, concertul Ciocârliei-Regine nu i-a mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că, în adevăr, cei trei tâlhari erau morți. Le-au tras cagulele de pe cap. Surpriza a fost totală. Deci, așa, Coane Leonardo, a rostit unul dintre cei de la 112. Așa, noi îi căutăm pretutindeni,iar mata ni-i pui în palmă... Precum vedem, a răspuns el. Acum, ce facem? Îndată, să vedem, și o să lămurim, tot ce e de lămurit, dacă mai e ceva. Bine. Îndată! Să trăiești, bade minciună! Să trăiești și dumneata, bade Călătorule. Da-ncotro, așa de dimineață
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe lume. Ieșeau din spuma blândă și dulce a mării, pe un cal alb, ca dintr-o rară poveste. Marșul de anunțare și de primire a mirilor a ridicat în picioare întreaga populație de pe la mese, care aplauda, încât, îi ardeau palmele. În clipa în care calul a pus piciorul dincoace de dunga apei de la marginea nisipului, a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ci, la dracu-n praznic. și, în capul său, se înteți și mai mult, un huet, ca al unui avion îndepărtat. Legenda lui Groh Când l-a luat, abuziv, de la țâța mamei, piticul Groh nu era mai răsărit decât o palmă a celui care l-a smuls, fără inimă și suflet, de la mamela hrănitoare. A guițat, subțire și neajutorat, sau, poate mai mult a mieunat decât a guițat, dar, neavând încotro, s-a lăsat împins în căciula de miel în care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Acasă, în minuscula cămăruță, ele sunt gospodarul, bucătarul, administratorul și locatarul. Ele și nimeni altcineva. Nu le este rușine să facă ce fac. Nu sunt nici mândre pentru o astfel de îndeletnicire. Alta, viața, deocamdată, nu le-a pus în palmă. Asta li s-a oferit - asta fac. Dacă li s-a spus că astăzi să nu mai fie văzute pe-acolo, au găsit o soluție. Au aflat, că, după parada militară, mulțimii i se vor oferi cârnați, sarmale și mămăliguță
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pentru prima oară cu omul. și iar și-au sărit, unul altuia, de gât, s-au strâns de umeri, de mijloc, de alte părți ale trupurilor lor tinere, vânjoase, însetate de viață și de dragoste. Apoi s-au apucat de palme și au intrat dincolo de primii lăstari ai pădurii tinere. Acolo s-au iubit ca nebunii. Au ieșit, și-au netezit hainele și au pornit, într-o uitare de sine, pe drumeagul ce urca, lin și cotit, către dealul împădurit cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
voi strădui să storc acest ciorchine. Dar conține el oare cea mai mică urmă de realitate sau nu? Nu mai știu nimic. Nu știu unde mă aflu. Nu știu nici dacă această zdreanță de cer, de deasupra capului meu, dacă aceste câteva palme de pământ pe care stau aparțin orașelor Nișapur, Balkh sau Benares. În orice caz, nu mă mai încred în nimic. Am văzut atâtea lucruri contradictorii și am auzit atâtea cuvinte discordante! Tot privind, ochii mei s-au ros pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere, i-aș fi dat o palmă zdravănă cadavrului care ne contempla cu o mutră disprețuitoare. Ce infamie! Înspăimântat, am fugit în camera mea. Din cauza acestei ușuratice... Poate fusese constrânsă la o astfel de comedie pentru a mă forța să mă căsătoresc cu ea. Deși frate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în aceeași încăpere. Și totuși, nu îndrăzneam să fug de teamă să nu se ia după mine. Eram ca două pisici care se înfruntă într-o bătălie. Am ridicat mâna și mi-am acoperit ochii pentru a crea în căușul palmei o noapte eternă. În mod obișnuit, spaima îmi crea o beție stranie; simțeam cum mi se învârte capul, genunchii mi se înmuiau și simțeam nevoia să vomit. Surprinzător, remarcam că mă țineam încă pe picioare. Asta mi se păru extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile, cu care să-mi pot aduna toți atomii, să-i păstrez în palmele mele închise, ca să împiedic aceste fragmente ale ființei mele, bunul meu exclusiv, să intre în corpurile canaliei. Mi se întâmpla, de asemenea, să-mi spun că toți cei al căror sfârșit e aproape trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
era aceeași tuse. Era ca un râs uscat și oribil, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Tremurând de frică, mi-am aruncat haina pe umeri și m-am dus în camera mea. Apropiindu-mă de lampă, am deschis palma: era ochiul ei obiectul pe care-l țineam așa! Șiroiam de sânge din cap până în picioare. M-am apropiat de oglindă. Înspăimântat, mi-am luat fața în mâini: semănăm cu... Nu, devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Părul și barba erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prin cea de-a doua) chiar inaugurarea unei colecții - avan garde. Foarte bine! E un gest cvasi ...avangardist, azi! Dar pe reprezentanții mișcării Începutului secolului XX, trebuie să-i citești, În mileniul trei, cu ineluctabilă mefiență : spre exemplu, În O palmă dată gustului public ( semnat de D. Burliuk, Al. Krucenîh, V. Maiakovski și V. Hlebnikov, publicat În decembrie 1912, la Moscova) , suntem Îndemnați „ să-i aruncăm pe Pușkin, Dostoievski, Tolstoi ș.a. de pe Vaporul Contemporaneității ”. Personal, cred că nu o dată, În timp
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ics caută cu privirea, apoi străbate labirintul pînă În partea opusă, unde este ghișeul 10. CÎțiva metri pînă la el sunt scăunele care simbolizează oameni ce stau la rînd. Locul este Îngust, Ics simulează lipsa aerului, Își face vînt cu palmele. Se așează ultimul. La cîteva secunde, scăunelul din față dispare - va găsi regizorul o modalitate - și rîndul Înaintează. Ics ajunge În fața ghișeului, iar În urma lui se formează șirul de scăunele”) și augmentează teza lucrării. Interesant mi se pare Încă un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]