1,998 matches
-
Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce, la poartă se mocoșește cu cheia minute întregi. „Dumitale nu ți-e teamă?“ îl întreb eu. Cade pe gânduri. „Știți, mie cel mai mult la viață îmi place că din ea pornesc două drumuri. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
atât de valoros. Nu ți-e rușine? l-am întrebat, nu din superioritate morală, ci din curiozitate. — Mi-e rușine toată ziua, dar degeaba. Când îmi calculez venitul, îmi trece. Apropo! Domnul Engelhard nu făcea ca mine? și-a luat paltonul și s-a făcut nevăzut. M-a înșelat cumsecade. Mi-am dat seama și nu m-a deranjat. Am adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o scrisoare am avut curajul să-i spun multe. Îi arătam că nu-i pot promite nimic pentru viitor, că aveam de gând să-mi păstrez toata viața independența. Am găsit-o la scoborârea mea din tren, mititică, înfrigurată în paltonul subțire, neavând curajul să-mi iasă înainte, cerșind cu privirea o vorbă bună. Ce milă am avut de dânsa atunci! Cum mă socoteam o brută pentru toate planurile mele viclene! O luai strâns de mână și merserăm kilometri fără să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu multă artă tartine și prăjituri, le alesesem numai pe cele care știam c-o să-i placă sau îi vor face mai mare efect, samovarul sclipitor nu aștepta decât să-i pun jăratic, iar ea stătea cu brațele moi, cu paltonul pe dânsa, ca gata de plecare, cu privirea absentă. Am încercat să fiu tandru, apoi m-am pornit pe o bucurie factice, cu spirite de diferite calibre, înșirate unele după altele ca mărgelele, cu gesturi brusce și probabil caraghioase, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
într-o clipă m-am hotărât să mă întorc în țară. Cum n-aveam bani de drum imediat, m-am dus să cer prietenilor, eu care nu cerusem niciodată. Am fost refuzat politicos. Atunci am căutat Muntele de pietate, cu paltonul de iarnă subțioară. Mi-era rușine să întreb sergenții unde se află. După câteva ceasuri de ezitare, l-am găsit aproape vecin de hotelul meu. Am făcut coadă. Mai erau femei, numai femei, una cu lingurițe de argint, alta cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ratat. Am sărutat-o ca pe o străină și nu știam ce să ne spunem. O simțeam transformată. Cum prevăzusem altfel întîlnirea noastră, rămăsei deconcertat și-mi simții capul vâjâind. Totuși, făceam reflexia cu oarecare dispreț: "I-a făcut un palton nou, ridicol. Dar pălăria o cunosc." Voii să-mi spun gândul ca un început al pedepselor ce trebuiau să vină, dar atenția îmi fu atrasă de altceva. Începu să-și scoată mănușile cu febrilitate, și știam precis că și le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clipa aceea se răspândi peste întinderea câmpului, venind de departe, ecoul unei împușcături, urmată de alte câteva. Tir sau tragere? Băiatul se îndepărta, tăcut și străin, pe drumul ce străbătea câmpul, fără să mai lovească buruienile. Eugen își aminti de paltonul care îi rămăsese mic și totodată se cam și rosese, cu ani în urmă, pe la sfârșitul școlii primare. Ai lui îl vânduseră ca să-i poată cumpăra altul nou. Paltonul fusese gri și Eugen nu știuse cum arăta cealaltă față până
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
străbătea câmpul, fără să mai lovească buruienile. Eugen își aminti de paltonul care îi rămăsese mic și totodată se cam și rosese, cu ani în urmă, pe la sfârșitul școlii primare. Ai lui îl vânduseră ca să-i poată cumpăra altul nou. Paltonul fusese gri și Eugen nu știuse cum arăta cealaltă față până într-o zi când tata îi arătase pe stradă, trecând pe lângă ei, un băiat cu vreo doi ani mai mic. Uite paltonul tău, îi spusese tata. Dar paltonul pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vânduseră ca să-i poată cumpăra altul nou. Paltonul fusese gri și Eugen nu știuse cum arăta cealaltă față până într-o zi când tata îi arătase pe stradă, trecând pe lângă ei, un băiat cu vreo doi ani mai mic. Uite paltonul tău, îi spusese tata. Dar paltonul pe care îl purta băiatul ce tocmai trecuse era cadrilat, cu nuanțe vii de bej și de verde și poate și altele. Eugen făcuse următorii pași mulți pași cu capul întors în urmă, nevenindu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nou. Paltonul fusese gri și Eugen nu știuse cum arăta cealaltă față până într-o zi când tata îi arătase pe stradă, trecând pe lângă ei, un băiat cu vreo doi ani mai mic. Uite paltonul tău, îi spusese tata. Dar paltonul pe care îl purta băiatul ce tocmai trecuse era cadrilat, cu nuanțe vii de bej și de verde și poate și altele. Eugen făcuse următorii pași mulți pași cu capul întors în urmă, nevenindu-i să creadă că era același
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care îl purta băiatul ce tocmai trecuse era cadrilat, cu nuanțe vii de bej și de verde și poate și altele. Eugen făcuse următorii pași mulți pași cu capul întors în urmă, nevenindu-i să creadă că era același palton gri pe care îl purtase atâția ani fără să știe că ascundea sub căptușeală atâtea culori. E drept că avea o croială familiară, dar acum nu-i mai aparținea. Băiatul cel străin, cu care nu schimbase nicio vorbă, se îndepărta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i dau înapoi cu prima ocazie. În anii următori, explicațiile pentru nerestituirea banilor s-au tot schimbat. Fiul unchiului Vartan, Amedeo, vărul meu cu vreo cinsprezece ani mai mare, care era croitor, mi-a făcut câțiva ani mai târziu un palton. Și bineînțeles că, deși paltonul nu valora nici pe departe cât ceasul de argint (era de părere tata), l-a pus în contul ceasului. Aprecierea sau mai bine zis recunoașterea prin consens a valorii lui exacte a rămas în suspensie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ocazie. În anii următori, explicațiile pentru nerestituirea banilor s-au tot schimbat. Fiul unchiului Vartan, Amedeo, vărul meu cu vreo cinsprezece ani mai mare, care era croitor, mi-a făcut câțiva ani mai târziu un palton. Și bineînțeles că, deși paltonul nu valora nici pe departe cât ceasul de argint (era de părere tata), l-a pus în contul ceasului. Aprecierea sau mai bine zis recunoașterea prin consens a valorii lui exacte a rămas în suspensie pe termen nedeterminat. Pesemne că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
multe. Hai să nu zic orice, da' multe. Nu ești de-acord?... Așa că vezi tu, de toate astea nu ți-am mai amintit atunci când a venit vorba de costumul pe care ți l-a făcut fi-miu. Sau, mă rog, palton, ce-o fi fost. N-am vorbit, nu?... Da' cât crezi tu că valora ceasul ăla de buzunar? Era de-argint, bun, de-acord, dar argintul se ieftinise deja pe vremea când l-am vândut. Argintul se devalorizează pe zi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dat, la plecare, să iau chitara din cui și să plec cu ea. Văru-meu a sărit ca ars. Las-o acolo! s-a răstit la mine. Mi-am ieșit și eu din fire. Am ridicat tonul: De ce? Tot în contul paltonului? Las-o acolo! a repetat el amenințător. Lucrurile nu-s lămurite. Sau în contul taximetristului? Care taximetrist? Sau în contul doctorului? Nu știu de niciun doctor. Ce nu-i lămurit? Lasă mai bine să vorbească taică-meu cu taică-tău
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse cu susu-n jos în ultimele minute de dinaintea plecării, când coridorul, și așa strâmt, se întunecă de atâtea paltoane deja îmbrăcate, în timp ce voci multe la număr își luau cordiale rămas-bun și muzica tăcuse pentru totdeauna. Mama deschisese ușa ce da spre scară și, în prag, se săruta pe obraji cu mătușa Iuliana. De pe scară venea suflul rece al iernii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
al iernii de afară. Dar unde era Delia? Dragoș o căuta cu privirea și neliniștea îi strângea pieptul. N-o găsea... Aha, uite, n-o văzuse fiindcă era puțin mai scundă decât ceilalți oaspeți. Sarafanul ei bleumarin dispăruse sub un palton din stofă ecosez, pe care Dragoș nu-l mai văzuse niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și voi vorbiți de punctaj, de juriu, vite încălțate ce sunteți! Dacă-i așa, înseamnă că s-a dus dracului camaraderia! Se așezau unul lângă altul pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane mai degrabă negre. Gemenii unei gazele! râdea Cuzino. Păi gazela aleargă prea repede! Hai să-i mai tăiem din avânt. Ia uitați-vă cine trece! Era Antonia. Trecea grăbită, la depărtare destul de mare, puțin aplecată în față, strângând de frig
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trecere spre lumea de dincolo... Ce își apăra Antonia strângând caietul la piept în timp ce trecea prin vânt? Gemenii gazelei! Râsese prostește toată banda de nătărăi așezată pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane negre. Dragoș privise în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândise că aveau înaintea lor o viață întreagă ca să afle ce avea să se întâmple după ce avea să-și pună palma peste mâna ei pe brațul scaunului de la cinematograf. Gemenii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai bine e să le tai cu frunze cu tot, la început aveam de gând să tai doar douășcinci de fire, dar undeva, pe la cinșpe, am încurcat numărătoarea, am continuat să le tai așa, într-o doară, una după alta, paltonul mi s-a muiat de rouă, la fel și pantalonii, dar nici că mi-a păsat, m-am gândit la tata, că și el, probabil, făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după mine, să-mi fie rușine că mai fac și gură, dar nu-i nimic, mi-a notat el numărul matricol, nici măcar nu m-am sinchisit să mă uit înapoi, știam că nu putuse să-l noteze pentru că dinadins îmbrăcasem paltonul fără numărul matricol de pe mânecă, ci am alergat spre casă, cu florile în brațe, având grijă să nu se rupă, corolele se loveau între ele, atingându-mi din când în când obrazul, frunzele late foșneau și mirosea ca atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite, cutii de conserve și sticle de bere, m-am și împiedicat de una, de era cât pe-aci să cad, dar am reușit să mă agăț la timp de un palton pus pe umeraș, pe lângă care mai atârnau pe puțin vreo cinșpe, iar sub ele, pe podea, se înălța un alt morman, tot de paltoane, din care, lovindu-l cu piciorul, s-a ridicat un iz de clei, atât de puturos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era cât pe-aci să cad, dar am reușit să mă agăț la timp de un palton pus pe umeraș, pe lângă care mai atârnau pe puțin vreo cinșpe, iar sub ele, pe podea, se înălța un alt morman, tot de paltoane, din care, lovindu-l cu piciorul, s-a ridicat un iz de clei, atât de puturos încât m-a luat cu greață, i-am zis lui Zsolt că bine-am mai nimerit-o, dar el mi-a spus să tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
găsim, iar dacă nu, nu, dar, în orice caz să zicem mulțam dacă scăpăm numai cu atâta, apoi a tăcut, a apucat prelata, a azvârlind-o afară, a scos și gramofonul de pe taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe, într-un cotlon, o stivă de vreo opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar în cealaltă, sub un teanc de bancnote vechi mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie, a luat cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su, în copilărie îi povestise și lui multe din ea, pentru taică-su istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]