1,950 matches
-
că Suceava a luat un mare avânt. Civilizat a fost Întotdeauna, dar spațiul era restrâns. Eu Îl cunoșteam din timpul ocupației austriece, când mama mea pleca cu ordonanța 126 la târguieli și bea bere neagră. Din 100 lei, cumpăra un palton imitație astrahan, și altele și Îi mai rămânea pentru 2 stânjeni de lemne!! La toți dorim multă sănătate și cele mai frumoase realizări. Marie și Evsei Kalmicov 124 La „Galerie” nu puteam fi. Eram salariat al Muzeului județean. Doar Întâmplarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mi se face frig. Oamenii nu au cu ce să se încălzească, chiar dacă stau la bloc, prețurile sunt uriașe, raportate la salarii. Să nu mai vorbim de cei care au nevoie de lemne, de funcționarii care stau la serviciu cu paltoane și mănuși. Desigur, este criză. De ce România este atât de afectată, nu înțeleg. Știți dvs. că străzile neluminate încurajează criminalitatea și hoția? Ziarele nu scriu nimic, cetățeanul este dezinformat. Dvs. aceste mărunte probleme nu le cunoașteți, Calea Victoriei este luminată, iar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tremurând ziua operației, în care să funcționeze curentul, căldura și apa; un oraș în care aparate de milioane de dolari nu pot funcționa sub temperaturile firești; în care funcționarii, profesorii, elevii și studenții stau încălcați în bocanci și șoșoni, cu paltoanele pe ei și cu căciulile în cap; o capitală a culturii socialiste în care bibliotecile se închid la ora 15:00 din cauza întunericului și în care instrucțiuni severe interzic aprinderea luminii electrice. În Bucureștiul anului 1984, după 40 de ani
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și doi de ani, o garsonieră, masa de scris, câteva cărți, icoane pe sticlă, discuri Stravinski, Béla Bartók... Mă trezesc pe la miezul nopții, În cameră e frig, un val de lumină din stradă luminează biblioteca. Mă scol și-mi pun paltonul peste plapumă: dacă ar fi cald, aș Încerca să scriu, simt că n-o să pot dormi prea repede. Am În gând o poveste despre o fată care după ce a căzut la facultate intră În serviciu și se Încurcă cu șeful
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
M, MAN, rola 257, dosar 3784, filele 46-46 bis. Document nr. 181 No. 330 16 Decembrie 1943 BATALIONUL 1016 LUCRU către Compăniile I-a și II-a Rog luați măsuri ca de azi 16 Decembrie 1943 oamenii să lucreze fără paltoane și fără mănuși pentru ca astfel să se poată da randamentul cerut. Comand. Bat. Lt. Colonel, [OAIE C. COJOCARU] ARHIVA INSHR-EW, RG-25.011, 18.04.5, fila 283. Document nr. 182 No. 228.556/ 228.510 17 Decembrie 1943 CORPUL - II
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
ceva concret, dacă vrei să știi. Există și-atât. E ca vântul. Îi simți doar existența. A închis ușa sobei, a luat ceainicul emailat și ceștile și s-a dus să le spele. Când a reapărut, era îmbrăcat într-un palton albastru din material aspru. Părea un albastru sfâșiat dintr-un colț de cer, peste care timpul își lăsase cu prisosință amprenta, ștergând urmele altor amintiri. Bibliotecara rămase în picioare în fața sobei din care scosese cărbunii. O preocupa ceva. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reci de primăvară. Lumina lunii cădea vertical, făcând să sclipească pietrele de pavaj de la picioarele noastre. Aerul era umed și atmosfera părea apăsătoare. Părul ei era prins într-o coadă pe care o adusese în față și o vârâse în palton. — Ai un păr tare frumos! am zis. — Mulțumesc. — Nu ți l-a mai lăudat nimeni? — Nu, ești primul. — Ce senzație ai când ți se face un compliment? — Nu știu, zise ea cu mâinile în buzunare. Dar nu cred că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era masiv ca un munte. Semăna cu o aripă de pasăre, gata să se prăvălească din înălțimi. Era mare, ca un vultur uriaș ce prevestea o catastrofă. — Iernile ucigător de aspre sunt o dată la cincizeci sau șaizeci de ani. Ai palton, nu? mă întrebă Colonelul. — Nu, n-am. Am doar haina aceea subțire din bumbac ce mi s-a dat când am ajuns în oraș. Bătrânul a deschis dulapul, a scos un palton militar bleumarin și mi l-a dat. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o dată la cincizeci sau șaizeci de ani. Ai palton, nu? mă întrebă Colonelul. — Nu, n-am. Am doar haina aceea subțire din bumbac ce mi s-a dat când am ajuns în oraș. Bătrânul a deschis dulapul, a scos un palton militar bleumarin și mi l-a dat. Când l-am luat în mână, mi s-a părut greu ca un bolovan, iar materialul foarte aspru la pipăit. — E puțin cam greu, dar mai bine decât deloc. L-am procurat special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să foșnească crengile copacilor din jur. Printre ele se zărea o pată de cer în formă de semicerc. Un nor gros și negru își croia drum printre crengi. În timp ce-l priveam trecând, am simțit nevoia să-mi ridic gulerul de la palton. Zidul se înălța și el în spatele rămășițelor clădirii. De când am venit în pădure, n-am mai avut ocazia să fiu atât de aproape de el. Simțeam că mi se taie suflarea. În cel mai concret sens al cuvântului. Cum stăteam rezemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe un teren nesigur. Încerc să-mi alung gândurile întortocheate și să mă cufund în somn. Când m-am trezit, îmi era frig. Se lăsa seara. Umezeala îmi pătrunsese în toate mădularele. Temperatura scăzuse drastic. Tremuram. Mi-am strâns bine paltonul pe mine. Când m-am ridicat și mi-am scuturat iarba de pe haină, am simțit primii fulgi de nea pe obraji. Am ridicat privirile și am constatat că norii coborâseră mult, că erau mult mai întunecați. Fulgii de zăpadă dansau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
stăpânire pe mine o amorțeală greu de descris. Simțeam că mă cuprinde somnul. Am tresărit brusc. Ea era în fața mea. Poate din pricina luminii palide, am avut senzația că silueta ei era însoțită de umbră. Am privit-o atent. Purta același palton albastru și avea părul strâns, băgat sub guler. Parcă adusese cu ea vântul de afară. — Am crezut că nu mai vii. Te-am așteptat tare mult. A aruncat zațul și a pus apă proaspătă ca să facă o cafea. Și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
guler. Parcă adusese cu ea vântul de afară. — Am crezut că nu mai vii. Te-am așteptat tare mult. A aruncat zațul și a pus apă proaspătă ca să facă o cafea. Și-a scos părul de sub guler și a pus paltonul pe umeraș. — De ce-ai crezut că nu vin? — Nu știu... așa am crezut. — Vin ori de câte ori mă soliciți. Ai nevoie de mine, nu? Am încuviințat. Normal că aveam nevoie de ea. Oricât de mult se accentua senzația de pierdere, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în lumina strălucitoare.. Când m-am trezit dimineața, pământul era învelit de o pătură albă de nea. Priveliștea era minunată. Turnul cu ceas se înălța, negru, peste lumea albă. Sub el, râul curgea ca o bandă întunecată. Mi-am pus paltonul și mănușile și am luat-o pe străzile pustii. Probabil că începuse să ningă după ce-am adormit și s-a oprit înainte de a mă trezi. Fără nici un sunet. Fără nici un avertisment. Zăpada afânată era neatinsă. Nici urmă de picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu e vina mea. De fapt, a nimănui. Asta-i soarta umbrelor. Am să vă înlesnesc întrevederea și o să-ți spună singură cum îi merge. Paznicul a luat o legătură de chei de pe perete și le-a băgat în buzunarul paltonului. A căscat de n-a mai putut cât s-a încheiat la ghetele lui din piele împletită. Păreau tare grele, iar pe tălpi aveau ținte ca să-i fie mai ușor să umble pe zăpadă. Umbra locuia undeva între oraș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am privit în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul paltonului. Mi-am verificat apoi toți mușchii. Se mișcau normal, nu mă durea nimic. Nici măcar ochii. N-am constatat ceva ciudat. Cu toate astea, zgomotul acela apăsător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul paltonului. Mi-am verificat apoi toți mușchii. Se mișcau normal, nu mă durea nimic. Nici măcar ochii. N-am constatat ceva ciudat. Cu toate astea, zgomotul acela apăsător nu contenea. Neregulat, convergent, cu variațiuni pe ici-colo. Am vrut să verific din ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
băutura de dimineață și m-am întors în cameră. Mă obișnuisem să mănânc împreună cu el, așa că micul dejun n-avea nici un farmec de unul singur. Am mâncat doar jumătate din pâine, lăsând cealaltă jumătate pentru animale. M-am înfășurat în palton și am pus picioarele pe mânerul sobei, așteptând să se încălzească încăperea. Căldura de care ne bucurasem cu o zi în urmă a dispărut ca prin farmec. Orașul s-a cufundat în frig și peisajul a recăpătat aspect de iarnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frunte. Era plin de zăpadă. — S-a așternut zăpada ca lumea... Vrei să mâncăm? Ar fi grozav! S-a întors după vreo zece minute cu o cratiță pe care a pus-o pe sobă. Abia apoi și-a scos chipiul, paltonul și mănușile... ca un crustaceu care-și lepăda învelișul exterior. Și-a netezit părul cărunt cu degetele, s-a așezat pe scaun și a oftat adânc. — Scuză-mă că n-am ajuns la micul dejun, zise el. De dimineață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așterne multă zăpadă. Umbra este lucrul cel mai de preț. Privește-o bine, cu drag, cu inima deschisă... ca să aibă o moarte ușoară. Știu că nu o să-ți fie ușor, dar e spre binele tău. — Am înțeles. Mi-am pus paltonul și fularul. 31 În țara aspră a minunilor Bilete de călătorie, Police, detergent N-a fost mult până la Aoyama 1-chōme. Am mers de-a lungul șinelor, ascunzându-ne după coloane când trecea câte un tren. Îi vedeam clar pe pasageri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru tine e o perioadă foarte importantă. Dacă pățești acum ceva, îți revii foarte greu. — Am înțeles. O să fiu atent. După cum îmi imaginasem, groapa era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scârțâitul zăpezii sub pașii mei. Mă întrebam ce simțeau păsările pe vremea asta. Dar animalele? Am ajuns la bibliotecă cu o oră mai devreme decât de obicei. Ea stătea lângă sobă și aștepta să se încălzească încăperea. Mi-a scuturat paltonul și a curățat zăpada adunată între ținte. Deși fusesem și cu o zi înainte acolo, mi se făcuse dor de lumina gălbuie reflectată în fereastra înghețată, de căldura pe care o emana soba, de mirosul de cafea, de amintirile pierdute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care ți le port, dar dacă ele urmează să se transforme în ceva nenatural, prefer să te pierd și să-mi păstrez sufletul. Se lăsă din nou tăcerea. Nu se auzeau decât cărbunii care pocneau. De marginea sobei atârnau paltonul, fularul, căciula și mănușile. Obiecte pe care mi le oferise Orașul. Lucruri simple, care aveau totuși căldura lor aparte. — M-am gândit la un moment dat să-mi ajut Umbra să fugă și eu să rămân aici. Asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa cum spui, numai că mie mi se pare că lipsește un inel al lanțului. Nu-mi pot aminti nici un cântec. — Nu cred că trebuie să fie neapărat cântec. Vrei să încerci niște note? — Da, bineînțeles. Am scos armonica din buzunarul paltonului și m-am așezat iar lângă ea. Am băgat mâinile printre curele și am tras de burduf, apăsând în același timp diverse butoane. — Superbe sunete! exclamă ea. Sună ca un fel de vânt? — Da, chiar așa. Prin apăsarea butoanelor, produc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sufletul. O să dureze, dar dacă ai încredere, o să-l primești înapoi. — Am înțeles. Și-a pus palma pe ochii mei și mi-a urat somn ușor. M-a trezit la ora două și jumătate. M-am ridicat, mi-am pus paltonul, fularul și mănușile. Pentru că mi-l atârnase lângă sobă, paltonul se uscase de tot. Fata își bea cafeaua tăcută. — Vrei să ai tu grijă de armonică? A dat din cap fără să scoată o vorbă. A luat armonica de pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]