1,990 matches
-
din a doua parte a secolului al XVIII-lea. În 1772 austriacul Von Bauer scrie în memoriile sale despre localitatea Drăgășani: ""sat cu o casă episcopală, o curte boierească, o biserică, vii și un târg"". În zona Drăgășanilor, câțiva dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu, conduși de Preda Drugănescu alături de eteriști, au opus rezistență trupelor otomane. Ca omagiu al evenimentelor petrecute la Drăgășani, s-a ridicat, în anul 1884, în parcul din centrul orașului, un monument comemorativ. Revoluția din 1848 ridică la
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
din centrul orașului, un monument comemorativ. Revoluția din 1848 ridică la luptă întreaga Oltenie, o parte din locuitorii Drăgășaniului, aflându-se în armata revoluționară de la Troianu (în prezent cartier al municipiului Râmnicu Vâlcea) condusă de Gheorghe Magheru, fostul căpitan de panduri al lui Tudor Vladimirescu. Anul 1938 înseamnă înfințarea școlii de subofițeri jandarmi Drăgășani. În timpul celui de al doilea război mondial aici sunt cazați refugiații polonezi și tot aici sunt mutate școlile de ofițeri de poliție din Oradea și Focșani. Elevii
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
importantă luptă între turci (26.000 de ostași și 30 de tunuri) care ocupaseră satul, și trupele rusești, conduse de generalul Friedrich Caspar von Geismar (4.500 de ostași și 14 tunuri), alături de care luptă și un detașament de 1200 panduri, în urma bătăliei, turcii au fost izgoniți. În lupte a participat și Constantin Ghika, fratele domnitorului, caimacamul Valahiei Mici, alături de un detașament de călăreți-arnăuți. Pentru faptele sale de vitejie din timpul întregului război ruso-turc, căpitanul de panduri Gheorghe Magheru a fost
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
un detașament de 1200 panduri, în urma bătăliei, turcii au fost izgoniți. În lupte a participat și Constantin Ghika, fratele domnitorului, caimacamul Valahiei Mici, alături de un detașament de călăreți-arnăuți. Pentru faptele sale de vitejie din timpul întregului război ruso-turc, căpitanul de panduri Gheorghe Magheru a fost decorat de către țarul Rusiei cu ordinul Sf. Ana în gradul de cavaler. La început vatra satului era în punctul "Țurțani" în "Valea lui Trăilă". Începând cu finele anului 1828 vatra este mutată în actualul loc, unde
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
prăvălie (1935) din strada 1918; două case (1889, respectiv 1894) din strada Regele Ferdinand; conacul Gălățeanu (1931) din aceeași stradă; o casă (1885) din strada Mihai Viteazul; biserică romano-catolică (1916) și casa Mihai Hovaghinian (1926), ultimele două ambele în stradă Panduri. Transportul în comun este realizat de diverse firme, existând trasee de autobuz spre localitățile Manasia, Jilavele, Coșereni, Gârbovi, Ion Roată. Nu există trasee interne de autobuz. Din punct de vedere documentar, primele măsuri luate în ceea ce privește activitatea sanitară se referă la
Urziceni () [Corola-website/Science/297017_a_298346]
-
Ibrianu. Satul este împărțit în două regiuni: Partea numită Olteni s-a format mai târziu decât restul satului și are o legătură strictă cu acest nume.În anul 1821, după asasinarea lui Tudor Vladimirescu și înfrângerea revoluției acestuia ,parte din pandurii lui Tudor întorcându-se spre casă au trecut prin aceste locuri.Nu se știe pentru ce motiv au dorit să se stabilească aici dar ditr-un act aflat in Arhiva Judeteana Dambovita reiese faptul că un boier ce locuia în Cornești
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
motiv au dorit să se stabilească aici dar ditr-un act aflat in Arhiva Judeteana Dambovita reiese faptul că un boier ce locuia în Cornești a fost deposedat ,de pământul ce îl avea în apropierea satului Ibrianu acesta trecând în posesia pandurilor. De altfel ,legăturile pe care această mică parte a satului le are cu partea de S-V a țării numită Oltenia, sunt dovedite și de numele familiilor ce locuiesc aici, acestea fiind nume specifice locuitorilor din partea Olteniei. Este de amintit
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
(n.1795, d.3 iulie 1876) a fost un preot, haiduc și revoluționar român. Cu el se încheie epoca haiducilor și pandurilor celebri din Oltenia. S-a născut în Celei, azi devenit cartier al orașului Corabia, Olt. Este unul din organizatorii Marii adunări populare de la Islaz și conducătorul cetelor de haiduci. Ridică la luptă țăranii și devine unul dintre conducătorii armatei revoluționarilor
Popa Șapcă () [Corola-website/Science/300059_a_301388]
-
cu ND Gorica. În turul sezonului 2003-2004 a marcat în meciurile cu FC Brașov, Ceahlăul și Gloria Bistrița. Printre golurile marcate în 2006 se numără golul de 2 la 0 cu Valerenga, meci încheiat cu scorul de 3-1, golul cu Pandurii în deplasare, scor 2-1 și golul superb din meciul cu FC Vaslui. Sub comanda lui Walter Zenga joacă în 24 de meciuri. Oleg Protasov, l-a folosit în toate cele 15 meciuri din tur, în care a marcat 4 goluri
Gabriel Boștină () [Corola-website/Science/300294_a_301623]
-
sătească". Aceast locaș de învățătură, în anul 1838 se transforma în "școală preparandă" care pregătea primii "învățători rurali" pentru satele plasei Oltețu. În pridvorul acestei școli din Benești poposea la 2 martie 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu în drumul său cu pandurii, ai căror comandant era, către București. "Benești" este și locul care a dat umanității pe cărturarul Petrache Poenaru, cel care în anul 1827 obținea la Paris brevetul pentru "condei portăreț fără sfârșit", stiloul de astăzi. Însă, Petrache Poenaru, "omul de
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
în anul 1827 obținea la Paris brevetul pentru "condei portăreț fără sfârșit", stiloul de astăzi. Însă, Petrache Poenaru, "omul de taină" a lui Tudor Vladimirescu este cel care concepe steagul național, steag ce a fost purtat pentru prima dată de pandurii marelui revoluționar. Este de asemeni editorul "primului ziar românesc „Foaie de propagandă”" pentru armata de panduri a lui Tudor Vladimirescu. Este "organizatorul învățământului național românesc", fondatorul "colegiilor naționale" din București și Craiova, membru al Academiei Române din anul 1870. Numele satului
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
Petrache Poenaru, "omul de taină" a lui Tudor Vladimirescu este cel care concepe steagul național, steag ce a fost purtat pentru prima dată de pandurii marelui revoluționar. Este de asemeni editorul "primului ziar românesc „Foaie de propagandă”" pentru armata de panduri a lui Tudor Vladimirescu. Este "organizatorul învățământului național românesc", fondatorul "colegiilor naționale" din București și Craiova, membru al Academiei Române din anul 1870. Numele satului "Otetelișu", vine de la numele dat de familia boierilor Otetelișeni, sprijinitoare a acțiunilor revoluționarului Tudor Vladimirescu. Economia
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
plecați cu oile spre răsărit să-și găsească loc bun de pășunat, au fost surprinși de legile țării dintre anii 1700-1750 și s-au statornicit pe aceste meleaguri. Altă variantă ar fi că și ei fuseseră prigoniți de turci, ascunzând panduri, după revoluția lui Tudor Vladimirescu, și-și găsiseră loc pe aici unde primejdia era mai mică. Partea Răiculeștilor dinspre miază-noapte sunt descendenți din două neamuri: Nedeie-Neamu, boier, și popa Preda. Răiculeștii au fost împroprietăriți pe moșiile Mânăstirii Aninoasa și a
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
apă curentă. În anii următori se preconizează să înceapă și lucrările la rețeaua de canalizare. Satul deține o școală dotată cu echipamentele necesare unui învățământ decent. Satul Tecuci este cunoscut și sub numele de Tecuci-Kalinderu. Prin Tecuci au trecut și pandurii lui Tudor Vladimirescu spre București în 1821. Satul Tecuci este străbătut de DJ 703, legătura între DN65A Balaci (TR) și Tufeni (OT), recent asfaltat, cât și de DC 48, ce face legătura între Dobrotești și satul Tecuci, drum betonat în
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
a dat și doi miniștri, respectiv Valeriu Stoica, fost ministru de justiție între 1996-2000 și Mariana Câmpeanu ministrul muncii în mai multe mandate. Revoluția din 1812 a lui Tudor Vladimirescu a agitat și pe Suduleșteni, unii dintre ei intrând înrândul pandurilor, mai ales că Tudor Vladimirescu a stat câteva zile la "Tecuci-Calinderu", deci foarte aproape de Surdulești, iar la Roșiorii de Vede 6 zile. http://www.muzeulteleorman.ro/files/I%20Spiru Monografia%20satului%20Surdulesti.pdf Vedere aeriană Tecuci pe google maps Fotografii din
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
șoselei Craiova-Bechet. Sat mic, având un pământ sărac în substanțe nutritive, Tâmbureștiul se mândrește cu trecutul său istoric, căci, din cele ce povestesc străbunii, pe teritoriul satului a trecut și a rămas o noapte Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa de panduri. Clădirea care l-a adăpostit pe vajnicul erou revoluționar și ceata sa de oșteni, se păstrează și astăzi, iar din zidul gros de cărămidă (de circa 0, 60 m) care străjuia construcția, se păstrează latura nordică, pe o lungime de
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
martor, la vânzarea unor ocini din Lipov. Printr-unul din satele comunei Goiești a trecut Tudor Vladimirescu(1821) cu oastea sa unde a și poposit. Urmarea acestui eveniment, unul din satele comunei se numește Vladimir (numele vine de la unul din pandurii lui Tudor Vladimirescu). Legate de Goiești sunt satele Mileștii de Jos și Mileștii de sus care sunt atestate dinaintea datei de 29 ianuarie 1546, deasemenea satul Malaiesti atestat documentar începând cu 9 iunie 1556. Satele comunei Goiești se remarcă prin
Comuna Goiești, Dolj () [Corola-website/Science/300402_a_301731]
-
de piață, prin înzestrarea producătorului direct cu utilaje de producție, în timp ce pământul este în general proprietatea cu caracter personal a stăpânului domeniului (boier, nobil) care are diverse grade de autoritate asupra producătorului direct, asigurată prin constrângerea extraeconomică (oștile, arnăuții, ceaușii, pandurii), și prin nivelul scăzut al tehnicii dar ridicat al nesiguranței, care obligă producătorul să apeleze la stăpân. Mai general, feudalismul este un sistem de organizare a societății bazat pe patru caracteristici: Geneza acestei orânduiri a avut loc pe două căi
Feudalism () [Corola-website/Science/299103_a_300432]
-
neameliorând situația. În mod paradoxal, echipa a obținut totuși un 4-0 cu Rapid în Cotroceni. Progresul nu a mai putut evita retrogradarea, clasându-se în final pe locul 16. În Cupa României, Progresul a fost eliminată în sferturile competiției de către Pandurii Târgu-Jiu, la loviturile de departajare. Din sezonul următor echipa avea să se numească FC Progresul București. După retrogradarea din 2007 s-au schimbat unele lucruri la echipă. Ultimul antrenor al sezonului a fost Marius Șumudică, după ce Corneliu Papură, cel cu
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]
-
Caracal și Slatina. În 1821 Iancu Jianu la anii maturi îl întâmpină într-un cadru emoționant pe Tudor Vladimirescu. Cetele de haiduci strânse de Jian făcând joncțiunea la Slatina cu armata lui Tudor, haiducii lui Iancu Jianu intră în rândurile pandurilor. Primul steag al României, steagul purtat de Tudor și realizat de Petrache Poenaru, la intrarea în București, steag care este expus la muzeul Cercului Militar Central București a fost donat guvernului României de un urmaș al jienilor. După moartea lui
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]
-
și realizat de Petrache Poenaru, la intrarea în București, steag care este expus la muzeul Cercului Militar Central București a fost donat guvernului României de un urmaș al jienilor. După moartea lui Tudor Vladimirescu, steagul a fost dus de un pandur lui Iancu Jianu, care l-a zidit ca pe un odor de mare preț in pereții casei unuia dintre fii săi, unde steagul a stat peste o sută de ani. S-a stins din cauze naturale, la 55 de ani
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]
-
A», printre care și Jiul Petroșani. Între timp, printr-o hotărâre a Federației Române de Fotbal, pe lângă eșaloanele de categoria «A» și «B» s-a constituit și categoria «C», în scopul de a cuprinde la performanță cât mai multe regiuni. Pandurii, echipa nou constituită, a avut încă de la bun început un obiectiv clar și concis: promovarea imediată în divizia «C». În ziua de 30 iunie 1963 a fost mare sărbătoare la Târgu Jiu pentru că, după mai bine de zece ani, de când
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
Târgu Jiu pentru că, după mai bine de zece ani, de când Constantin Geolgău și entuziaștii săi jucători aprinseseră scânteia fotbalului la noi, aveam, în sfârșit, din anul 1959, o nouă echipă în divizia «C», după Gorjul și Flacăra Târgu Jiu. Lotul Pandurilor folosit de antrenorul emerit Tudor Paraschiva în sezonul 1962 - 1963 a fost următorul: Niculescu Doru(Cartof), Brumeanu, Moldovan - portari, Schipor, Grama, Coman, Cernătoiu, Lupulescu, Andronache, Barbu - fundași, Rizea, Drăgan, Stere, Năstase, Vâlceanu, Popescu - mijlocași, Vasilescu, Nelu Băloi, Dorobanțu, Paraschiv, Chițimia
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
Chițu, Melinte, Naidin, Serghie, Predescu, Mazilu - atacanți. Primul meci oficial disputat în divizia «C» a avut loc la 1 septembrie 1963, în compania Siderurgistului Hunedoara, Corvinul de mai târziu. Și de asta dată, buna pregătire a dat rezultatul scontat pentru că Pandurii și-au spulberat efectiv adversarul cu un sec 6-0 (2-0)! Au marcat: Chițu (12), Nelu Băloi (35), Melinte (53 și 80), Vasilescu (83 și 85). În etapele ce-au urmat, a mers totul strună, astfel încât la sfârșitul turului, deși echipa
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
1968, pentru o scurtă perioadă, formația a fost preluată de antrenorul Constantin Geolgău, antrenor care în același an a înființat în premieră la Târgu Jiu Centrul de copii și juniori. Dintre ei, mai târziu, au devenit componenți de bază ai Pandurilor, binecunoscuții Sergiu Găman, Doru Mihuț, Vasile Nanu, Sorca sau Mircea Hica. Ca mai întotdeauna, și în această perioadă, toată suflarea fotbalistică gorjeană nu se mai mulțumea cu divizia «C», ci voia ceva mai mult: Pandurii, în divizia «B»! În vara
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]