1,958 matches
-
acolo în douăzeci și cinci de minute. Paznicul de la poartă mi-a dat voie să trag în parcarea fabricii și mi-a arătat unde-i biroul celor de la pază - o baracă din prefabricate, plasată la capătul unui lung șir de hangare. Am parcat și am bătut la ușă. Îmi deschise femeia care îmi răspunsese mecanic la telefon. — Domnul Meeks m-a rugat să vă invit în biroul dumnealui. Nu mai durează mult. Am intrat. Femeia plecă. Părea ușurată că și-a terminat ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
baza lor de date: compania înregistra toate apelurile interurbane pentru statisticile sale. Oboseala mi se risipi ca prin minune. Restul drumului l-am parcurs pe străzi lăturalnice. Am trecut pe roșu, am ignorat semnele de circulație și, odată ajuns, am parcat în fața unui hidrant și am alergat pe scări, ca să-mi iau agenda. Tocmai mă îndreptam spre telefonul din hol, când acesta mi-a luat-o înainte și a început să sune. — Alo? — Bucky? Dulceață, tu ești? Era Madeleine. — Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de drepți și m-a salutat. Poarta de sârmă ghimpată culisă și se deschise. Am trecut cu mașina dincolo de barăcile deținuților, apropiindu-mă de o clădire mare, în stil spaniol, ce avea în față un portic acoperit cu țiglă. Am parcat și am fost întâmpinat de un căpitan în uniformă de la LASD, care mi-a întins mâna cu un zâmbet emoționat. — Domnule detectiv Bleichert, eu sunt directorul închisorii, Patchett. Am coborât din mașină și i-am strâns mâna cu putere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
târât spre est, către Beachwood Drive, apoi spre nord. Când m-am apropiat de parcul din jurul muntelui Lee, mi-am dat seama că toată agitația se petrece în spatele unor benzi de avertizare păzite de un cordon de uniforme albastre. Am parcat aiurea și l-am zărit pe Harry Sears venind spre mine, cu insigna prinsă la rever. Respirația îi duhnea a băutură, iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
legate de Madeleine și de Linda Martin. Trebuia să aleg: glorie anonimă sau dezastru public. Sau justiție pe ușa din dos. M-am îndreptat spre Hancock Park. Cadillacul Ramonei și Lincolnul Marthei nu erau pe aleea circulară. Acolo nu erau parcate decât Chryslerul lui Emmett și Packardul lui Madeleine. Mi-am parcat Chevy-ul meu prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
anonimă sau dezastru public. Sau justiție pe ușa din dos. M-am îndreptat spre Hancock Park. Cadillacul Ramonei și Lincolnul Marthei nu erau pe aleea circulară. Acolo nu erau parcate decât Chryslerul lui Emmett și Packardul lui Madeleine. Mi-am parcat Chevy-ul meu prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
distrugem în instanță. Toată relația noastră o să iasă la iveală. M-am ridicat și-am sărutat-o apăsat pe fata de bani gata. Atunci o să ne ducem la fund împreună. • • • Nu m-am dus acasă să-mi scriu raportul. Am parcat la câteva străzi distanță de vila familiei Sprague și am studiat lista cu adrese, speriat de bărbăția de care dăduse dovadă Madeleine și de faptul că intuise perfect impasul în care intrasem. Casele erau situate în două zone: Echo Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
viață normală cu amicul lui Mickey Cohen pe urmele tale. Mi-am scos ideile astea din minte când am ajuns la a patra casă, situată într-o fundătură, și am remarcat că este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înainte s-o bag la apă pe mămica. O ultimă posibilitate să aflu de ce face în continuare pe Dalia, când știe că n-am s-o mai ating niciodată. M-am dus la șirul de baruri de pe 8th Street, am parcat pe colțul cu Irolo și am așteptat, cu privirea ațintită asupra ușii de la intrarea în Zimba Room. Speram ca valiza pe care o văzusem de dimineață în mâna lui Madeleine să nu însemne o călătorie undeva. Speram că deghizarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă, în care mă furișai. Îmi adunai câteva lucruri, îmi luai toți banii, sărutai cu jind portretul părinților mei pe care îl pusei bine înapoi la locul lui, și plecai. În urmă Angi striga disperat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei, pâlcuri de copaci și peluze. Spre corpul căutat, unul dintre cele două răzlețe din fund, îi conduse norocul și prezența dubiței miliției, parcată la intrarea în pavilion, pe-un semicerc de alee. Era 11 noaptea și în pavilion ardeau patru lumini. Le numărară. Câte una de fiecare salon. Două în cămăruțele de gardă. Îmbrăcat într-un halat alb de soră medicală, procurat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sălbatice din nordul Australiei, acolo unde ar fi putut să lupte cu cangurii agresivi. Mașina acoperea până la ultimul centimetru din spațiul de parcare al vecinilor, ba chiar mânca și din cel al Fionei și al lui David, astfel că odată ce parcau, aceștia nu mai puteau să deschidă ambele portiere ale mașinii lor. — Fir-ar al dracului! a înjurat Fiona când oglinda laterală s-a lovit de jeep, iar ea a fost nevoită să iasă, din nou, de pe alee ca să repoziționeze mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
izbucnit în râs și a clătinat din cap. Ești incorigibilă! a declarat ea, după care s-a uitat la ceas. Deci n-o mai așteptăm decât pe Fiona. —Ajunge și ea imediat. Tocmai am văzut-o chinuindu-se să-și parcheze cutia de Coca-Cola pe roți, pe care o numește mașină. Nu mai fii așa de snoabă, a mustrat-o Susan. Ea și David nu sunt plini de bani ca tine și James. —A, dar nu e chestie de bani. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Știam că nu sunt săraci, dar habar n-aveam că sunt așa de bogați. Nick a continuat să privească înainte, fiind concentrat să evite un strat de flori, deosebit de bine îngrijit, care se întindea lângă ușa de la intrare. După ce a parcat mașina alături, bărbatul a oprit motorul. Da, dar nu uita că locuiesc aici de o mie de ani. Au cumpărat casa atunci când Bill a fost făcut contabil-șef în firmă, iar acum probabil că proprietatea valorează de zece ori prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
adus aminte. —Offf! A început să se deplaseze către ieșirea din parcare. Pentru că întârziase la ședința de yoga, când ajunsese, parcarea era deja plină ochi cu jeepurile celor mai bine organizați decât ea, așa că Susan nu avusese încotro decât să parcheze pe o stradă din apropiere și să fugă până la club. Acum o luase din nou la goană, știind că Milly o aștepta. Știu, s-a gândit femeia, o sun și-i spun să mă mai aștepte câteva minute. Da’ unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
puțin și și-a închis bluza de la trening. Era o seară de vară, numai că afară era destul de răcoare și-ncepuse deja să se întunece. Fiona avusese noroc să intre în parcare tocmai când o altă mașină pleca, așa că își parcase micuțul ei Ford Fiesta într-un loc de primă mână, chiar lângă intrarea în club. Femeia a început să surâdă cu afecțiune pe măsură ce se apropia de mașinuță. O râde Julia, s-a gândit ea, dar eu o iubesc pe „Fifi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prinși în mijlocul haosului. Toată lumea se grăbește zilele astea, s-a gândit mâhnită Fiona. Iar acum se pare că un amărât s-a trezit cu mașina pocnită de vreun băiat sau vreo fată, pusă pe gonit. Fiona a părăsit locul unde parcase și s-a îndreptat încet către ieșirea din parcare, acolo unde, o altă mașină aflată în fața ei, se chinuia să răzbată în stradă. Numai că traficul era blocat. Șoferii au început să coboare din mașini și să-și sucească gâturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
film din seria Indiana Jones, cu tarabele din piața principală, acolo de unde puteai să cumperi supă din cap de capră, cu fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații în livrele se amestecau printre oaspeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a le trece pragul. Nici nu era de mirare la cât de rar ieșea ea din casă. Nu-i plăcea insistența reclamelor, o agasa chiar tot ce era prea mult. În fața magazinului de perdele, spre care o purtaseră pașii, era parcată o mașină albă. Inima ei se făcu în clipa aceea atât de mică, încât avea senzația că nici nu mai avea puterea să bată. I se puse un nod în gât. Picioarele o avertizau că nu o mai susțin prea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care nu am mai auzit niciodată: „Pegas - șoferul dumneavoastră Înaripat“. După ce formez numărul, tipul de la celălalt capăt Îmi spune că vine imediat. Bucuria mea nu ține mult. Cum locuim În Hackney, mă trezesc la ușă cu Pegas - șoferul dumneavoastră drogat. Parcat Într-un unghi de patruzeci și cinci de grade față de bordură, carul lui Pegas este un Nissan Sunny Învăluit de nicotină și hașiș. Intru În mașină, dar Îmi este practic imposibil să respir, așa că Încerc să cobor geamul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înscriu... Probleme mai presante: am două zile la dispoziție să-l dezvăț pe Ben de suzetă pentru că soacră-mea consideră că suzeta e instrumentul diavolului, folosită doar de țigani sau de degenerați care fumează țigări una după alta „și-și parchează copiii În fața video-ului“. De parcă ai putea face altceva În ploiosul și frigurosul Yorkshire? Am găsit hamster pentru Emily. Se pare că femelele hamster sunt f agresive și uneori Își mușcă sau chiar Își mănâncă puii. Hm, oare ce motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că lingurile pline cu cereale sunt mașinuțe ca să-l facă să deschidă gura. Se aude un claxon afară, semn că Pegas a sosit. Mă furișez afară din propria casă ca un hoț, când se aude un claxon acuzator de la Volvo-ul parcat peste stradă. Angela Brunt, capul Lojei Șorțurilor locale. Fața ei Îmi amintește de un Ford Anglia. Cu ochii bulbucați ca niște becuri, plasați Într-un craniu triunghiular, Angela este tragic de banală. E de-abia ora 7, ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bancheta din spate a mașinii lor de familie Peugeot. Problema era că ei nu aveau câine. Și-a zis că nu are de ce să se Îngrijoreze până când presimțirea care Îi rodea stomacul a făcut-o să plece de la serviciu. A parcat În fața casei și a urmărit-o pe dădacă până la un apartament din Holloway Road. Înăuntru, cu ușa neîncuiată, l-a găsit pe Joshua În spatele grilajului de la cămin, păzit de un câine alsacian, În timp ce Tara, dădaca, Își făcea de cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]