3,306 matches
-
din cele mai solide și puternice 30 de companii germane (blue chip) listate la bursa din Frankfurt (FSE). Pe piața de capital franceză se uzitează indicele bursier CAC 40, care înglobează cele 40 de blue chip-uri listate la bursa pariziană; pe cea italiană operează FTSE Italia. Pe piața de capital românească, cele mai cunoscute valori sînt cele prezentate de indicii BET, BET-C, BET-FI, ROTX, BET-XT, BET-NG, RASDAQ-C. Indicele BET reprezintă tot un indice de preț ponderat cu valoarea de piață
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Tăcerea umbrei 186 3. CRONICI DIVERSE 191 Fabulosul destin sau nevroza Amélie 193 Istoria se îneacă la mal 198 "Scriu pentru 300.000 de oameni..." 201 Cercul cojilor de portocală 204 Vizitatorul de peste Ocean 208 Lupi și rîndunici 213 Dialoguri pariziene 216 Timpul scrisorilor 221 Zarurile aruncate au fost descifrate 226 In honorem Edgar Morin 230 Curios lucru și sfîrșitul lumii... 234 "Scrisul mă va distruge" 236 Bigger than life 240 Trupul de la Miezul nopții 244 Posibilele și imposibilele noastre 249
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sunt mult mai limpezi, ea este pusă fără echivoc în slujba unor principi sau cauze particulare. Așa a făcut marele poet Rutebeuf, care pare să fi fost pamfletarul stipendiat al profesorilor laici în momentul marelui conflict ce a tulburat universitatea pariziană în anii 1250 și care i-a implicat și pe regele Franței, dar și mai mulți papi succesivi. Acest ton certăreț și subiectiv definește o figură poetică ce va marca multă vreme literele franceze; de fapt, despre Rutebeuf s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
umplu de noua recoltă literară și limbile se dezleagă în aprige clevetiri mai mult sau mai puțin livrești. O primă constatare, care nu mai e nedumerire, ci trăsătură definitorie a timpurilor noastre, e că atunci cînd vorbim de toamna literară pariziană (la rentrée), toată lumea se apucă să numere romanele proaspăt ieșite pe piață, cifre comparate apoi cu cele din anii precedenți și generînd varii speculații sociologice. Eseurile trec aproape neobservate, deși numărul lor nu e deloc neglijabil, cît despre poezie sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de cunoscători, Prix Edmée de La Rochefoucauld. Purtînd numele ducesei care a fost ani de zile președinta juriului premiului Femina, acesta a fost creat în 2000 și este decernat anual unui scriitor pentru primul său roman. Nou sosit în peisajul literelor pariziene, Hervé Bel a zgîlțîit puternic conștiințele bien pensantes cu o teză ce i-a scandalizat cu siguranță pe cei care vor dori mereu să confere atribute diferențiate Răului. Bel are curajul să spună într-o narațiune răscolitoare și revoltătoare, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
stingerea ființei, tăcerea vocii sacre dinlăuntru, sugrumarea spiritului critic și a voinței de acțiune, moartea cuvîntului care desemnează o realitate și naște rea vorbelor care trimit în buclă la ele însele... Hervé Bel e o ființă paradoxală. Un promițător cadru parizian (născut în 1961), cu serioase studii de drept și economie, lucrînd într-una din cele mai mari bănci franceze, foarte apreciat la locul de muncă și mulțumit de activitatea sa, pe care nu o găsește deloc rutinieră sau nocivă, un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și mai flexibilă. Dar la capătul ei ești singur. Și aproape nimeni nu ia decizia de a întoarce capul și a mușca din ea spre a se elibera... Toamnă belicoasă? Toamna lui 2011 a venit cu aburi războinici prin librăriile pariziene. De oarece vreme deja, sfîrșitul lui august și începutul lui septembrie se traduc, literar vorbind, printr-o luptă fără milă între sutele de romane ce apar buluc, amușinînd la strugurii copți ai laurilor ce vor cădea peste vreo două luni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trebuie să treci printr-o violență care îți scapă. Fragmente dintr-un interviu al lui Didier Jacob, 26 august 2011). Sun Tzu à la française Un zîmbet uriaș, hohote de rîs cum rareori auzi în sferele înalte ale templelor literare pariziene, un chip luminos și franc, o rafală de mărturisiri dezarmante cum că toate manuscrisele sale anterioare au fost respinse de mai multe edituri, că este un scriitor de duminică și romanul său a fost scris integral în bistrourile lyoneze, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și cititorii francezi avizați consideră că adevăratul fenomen literar romanesc al anului 2011 nu a fost nicicum textul lui Alexis Jenni, premiat de Academia Goncourt (gurile rele spun că a fost, de fapt, un omagiu adus celei mai prestigioase edituri pariziene, Gallimard, care își sărbătorea centenarul), ci cel al lui Emmanuel Carrère, Limonov, care a trebuit să se mulțumească cu premiul Renaudot. În anul 2000, fiul celebrei academiciene Hélène Carrère d'Encausse s-a lăsat prins în mrejele Rusiei, ținutul natal
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu le poate părea decît detestabil majorității cititorilor, deși, așa cum se conturează el în viziunea lui Carrère, poartă amprenta veninoasă și echivocă a unui fel de geniu. A existat o perioadă, prin anii 1980, cînd a cunoscut o oarecare notorietate pariziană, odată cu publicarea romanului său scandalos, Poetul rus îi preferă pe negrii mari, o poveste autobiografică a vieții sale violente și haotice la New York. De zinvoltura și trecutul său aventuros le impuneau micilor burghezi de salon literar, între care și Emanuel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Carrère, care îl adorau și trăiau cumva prin procură ceea ce ei nu îndrăzniseră niciodată să facă. Straniu amestec de politică și de revoluționarism, cu ideologie comunisto-fascistă, pe care o explica în cărți și în articole, Limonov îi uluia pe intelectualii parizienii ai vremii, publicînd, în același timp, în "L'Humanité" și în magazinul de extremă dreaptă "Șocul lunii". Viața lui Limonov (pe numele său real, Savenko), acum în vîrstă de 70 de ani, este într-adevăr o poveste. În Ucraina sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pseudo-travesti și în pionieră a kitsch-ului new-yorkez. Pare a fi o tematică preferențială pentru talentatul Simon Liberati, autor remarcat al unor texte precum Anthologie des apparitions (2004), Nada (2007), L'Hyper Justine (2009), în care abordează dezinvolt lumea adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de modă, ori nefericiri sadiene, cu un cuvînt cheie, repetabil în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
călător, imaginația sa hrănindu-se din peregrinările de-a lungul și de-a latul țării și al lumii. Astfel, Africa i-a dăruit Les Flamboyants (premiul Goncourt 1976), California i-a inspirat superbul L'Atelier du peintre, cartierul de afaceri parizian La Défense, Les Forteresses noires, Normandia sa de baștină, L'Orgie la neige, Sud-Estul francez, L'Atlantique et les amants. Decorul s-a mutat acum în China, cu megalopolis-urile ei, cu dezvoltarea ei aiuritoare, cu istoriile ei frenetice. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
variate. Cei 1.200 de expozanți din 2011 au avut 4 zile (față de 6 pînă acum) și o nocturnă pentru a-și atrage, surprinde, eventual fideliza cititorii. Antoine Gallimard, președintele Sindicatului național al editorilor francezi, dar și al celebrei edituri pariziene care își sărbătorește centenarul, s-a declarat satisfăcut de această ediție, "totodată populară și profesionistă". E adevărat că nocturna inedită a trecut cam neobservată, iar discuțiile în direct între autori și editori în privința drepturilor pentru edițiile numerice au fost suspendate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totuși, să țină cont și de practicile de lectură ale publicului vizat. Ceea ce înseamnă, încă o dată, că în Franța se citește mult. Și bine. De fapt, nu cred că sunt multe orașe în lumea asta unde, precum în Cartierul latin parizian, să te întîmpine librării mari și bine înzestrate la fiecare 50 de metri; la noi, doar farmaciile sunt la fel de numeroase. Ceea ce spune multe... E drept că volumul premiat nu înspăimîntă prin proporții, dar profunzimea temelor abordate și complexitatea jocului intertextual
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
actualmente profesor la liceul francez din Abu Dhabi. După un prim roman, Aleph zéro (Ajaccio, Albiana, 2002), a fost "adoptat" de Actes Sud, prestigioasa editură de la Arles, din sudul Franței, singura provincială care concurează de la egal la egal cu monștrii sacri parizieni Gallimard, Grasset, Seuil, Flammarion. Destul de repede, încep și premiile literare, cele mai importante, înaintea Goncourt-ului de acum, fiind Grand Prix Poncetton și Prix Roman France Television, ambele pentru romanul Où j'ai laissé mon âme (Unde mi-am lăsat sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sfîrșitului lumii. Iată cum, într-un cătun corsican pierdut, barul local devine centrul provizoriu al unei mutații profunde, al unei schimbări de lume. Spre surpriza generală, doi dintre cei mai răsăriți fii ai satului, care reușiseră în studiile lor filosofice pariziene, decid subit să le abandoneze și să revină, leibnizian, la cultivarea propriei grădini. Atîta doar că lucrurile nu se desfășoară deloc așa cum își imaginaseră cei doi noi proprietari ai barului, care pare să reactiveze răni adînci, sau să incite la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Yersin cucerind prin naturalețe. Și romanesc involuntar. Relatările peripețiilor sunt cu atît mai suculente și veridice cu cît autorul a petrecut multă vreme răsfoind miile de scrisori schimbate între ei de "banda pasteurienilor" și arhivate cu grijă de celebra instituție pariziană. Dar de unde a apărut acest erou necunoscut? A văzut lumina zilei în cantonul elvețian Vaud, în 1863, și a murit în 1943 în Nha Trang, în actualul Vietnam care, pe vremea aceea, aparținea de Indochina franceză. La 22 ani, a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la institutul său. La început, a lucrat asupra tuberculozei și difteriei, dar nu s-a putut fixa definitiv nicăieri, pornind în scurt timp spre Extremul Orient, devenind marinar, explorator al junglei, călătorind în China și Madagascar, totul întretăiat cu sejururi pariziene. În decursul marii epidemii de ciumă din Hong Kong, în 1894, a descoperit temutul bacil, fiind ulterior, la Canton, primul medic care a vindecat un bolnav de ciumă. Extraordinara aventură științifică și umană a lui Alexandre Yersin a căpătat ramificații nebănuite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
burgheză armeană, a studiat literele, apoi a călătorit prin lume, a scris reportaje și cărți, a făcut tot felul de munci fizice și a publicat un volum cam la fiecare 18 luni. Trăiește departe de mondenitățile și jocurile de culise pariziene, marginal și înstrăinat, mutîndu-se des, fiind actualmente instalat la Bordeaux. Djian a cunoscut o fulgerătoare ascensiune în 1986, cu scandalosul 37°2 dimineața, memorabil ecranizat, avînd-o pe tulburătoarea Beatrice Dalle în rolul principal. La 65 de ani, e deja un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
citat din jurnalul pictorului Eugène Delacroix: "Nu deținem nimic cu adevărat; totul ne traversează". Marie-Hélène Lafon se află la al optulea roman și își confirmă cu brio statutul de scriitoare de prim rang. Profesoară de limbi clasice într-un liceu parizian, autoarea a început să publice în 1996, primul său roman, Le Soir du chien, primind premiul Renaudot al liceenilor. Au urmat alte texte remarcabile, din care amintim Mo, 2005, Indiens, 2008 și L'Annonce, 2009, toate publicate la aceeași editură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jenni (2011), laureații celei mai prestigioase recompense literare, premiul Goncourt. Cît privește tematica, nou veniții abordează cu predilecție subiecte sociale contemporane: criza, excluziunea, consumerismul etc., arta fabulatorie pură fiind lăsată mai degrabă în seama "veteranilor". De altfel, în buna tradiție pariziană, cititorii au fost pregătiți în acest sens de-a lungul verii de cronicari și jurnaliști experimentați, între care, probabil, cel mai pertinent și lucid rămîne Pierre Assouline (pe France Culture și pe foarte activul său blog personal). În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a fost opinie personală perfect îndreptățită a unui director de editură, e greu de spus. Și irelevant pînă la urmă. Rămîne urma de foc a traiectoriei aparte a unei cărți. Dragostea, poveste veche... Si în 2013, maratonul tomnaticelor premii literare pariziene a debutat pe 10 octombrie, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei franceze. Unele voci malițioase (cum ar fi cea a laureatului Goncourt de acum opt ani, academician de altfel, François Weyergans) susțin că "Nemuritorii" curăță terenul pentru cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înțepenit în clișee"! Dezvoltarea argumentației e necruțătoare ; potrivit criticului, idila chinuită pe firul căreia se construiește romanul sună fals de la bun început, atît pe fond cît și în formă. Asturiana Paz e caricaturală la maximum: frumoasă, rebelă, răsfățată a aristocrației pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César nu îi pare defel mai credibil. Trecut prin toate ororile imaginabile (după reportaje făcute în Tailanda, în urma tsunami-ului din 2004, sau în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
publicat Hygiène de l'assassin, un condens de cinism plin de umor și de o fantezie cu totul aparte. Se întîmpla în 1992. De atunci, cu precizie de metronom, Amélie Nothomb "produce" cîte un nou roman pentru fiecare toamnă literară pariziană, doar unul din cele 3-4 (3,7, spune ea, făcînd o medie) pe care le scrie anual, celelalte luînd iremediabil drumul sertarelor. Deși refuză să le publice și pe ele, Amélie nu le distruge, prin urmare se poate bănui că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]