43,651 matches
-
puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos"173. Prin urmare, arhimandritul se simțea un învingător, fiind eliberat de prejudecăți, de încorsetarea într-o structură ce o considera retrogradă, aceasta fiind și concluzia finală a articolului: "Mă dezbrac de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
universitar Nicolae Călugăreanu, Anton Vârnav, arhitect, Nicolae Bottea, asistent universitar, Demetru Baraș, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa", Constantin Rătescu, președinte al Înaltei Curții de Casație, avocatul Titus Ionescu, senator și prefect al județului Baia, Ion Ciorăneanu, secretar particular al lui Take Ionescu, George Volenti, consilier onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
coboară la lucruri de puțină importanță, cum este cremațiunea de pildă, ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință, biserica afirmă un vădit dispreț pentru credincioșii săi fii și scoate-n relief interese particulare și de grup. Dacă potrivnicii cremațiunei ar fi de bună credință, n-am avea nimic de spus. Biserica creștină, ca parte viabilă-n societate și reprezentată prin persoane omenești, de multe ori a fost supusă unor erori vremelnice. Așa de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos. Mi-e frică de fericirea pe care o concepe majoritatea oamenilor și pe care eu n-am înțeles-o și nu voi înțelege-o niciodată. Mi-e frică de aceia, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
confundăm de obicei două lucruri. "Obiectiv" înseamnă întâi de toate că această cunoaștere a științei este rațională, universal valabilă și recunoscută ca atare de către toți. Ea este cunoașterea adevărată prin opoziție cu opiniile variabile ale indivizilor, cu punctele de vedere particulare, cu tot ceea ce nu este decât "subiectiv". Or această pretenție de a birui particularitatea și relativitatea "subiectivului" trebuie înțeleasă în deplinătatea sa. Depășind cu mult simpla respingere a diferențelor individuale, ea trimite la natura profundă a experienței și a condiției
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întâmplă deoarece în aceste calcule, și pentru ca ele să fie posibile, s-a făcut abstracție de sensibilitate. Și astfel înțelegem ceva mai bine ce este aceasta, ce înseamnă neluarea sa în considerație de către știință. Căci sensibilitatea nu delimitează un domeniu particular al experienței umane, un sector al Ființei pe care l-am putea într-adevăr ignora pentru a ne dedica mai bine studiului unui cutare altul. În calitate de substrat al său, sensibilitatea este Întregul experienței și astfel Întregul lumii, prin faptul că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât pornind de la acestea. De vreme ce fiecare element plastic al compoziției este figurat pornind de la un element material, el presupune existența acestuia. Totalității plastice a compoziției, care este opera însăși, îi corespunde în mod necesar o unitate organică a substratului, similitudinii particulare care se stabilește de fiecare dată între o anumită parte a pânzei și echivalentul său estetic îi corespunde similitudinea globală a operei și a suportului său. Acesta din urmă se prezintă ca un continuum, are un soi de unitate. Nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice imagine, unde ele cresc de la sine și astfel se suportă ele însele, sucombând sub apăsarea ființei lor proprii. Fiecărui element obiectiv al compoziției suport și imagine neutralizate ambele în dimensiunea specifică a operei îi corespunde așadar o tonalitate afectivă particulară în care se auto-afectează tot ceea ce este văzut, imaginat și simțit, și care este emoția provocată de tablou, statuie sau monument: ea este cea pe care a vrut s-o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește spectatorul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dureroasă sau insuportabilă pentru un individ puțin dotat va fi trăită dimpotrivă de altul ca expansiune fericită a puterilor sau a capacităților sale proprii. O asemenea delimitare calitativă și generală a muncii obiective nu corespunde de altfel nici unei munci reale particulare, ci este o caracterizare medie valabilă pentru un individ mediu, care nu există nici el. Determinarea valorii unui produs, dacă ea trebuie să facă posibil schimbul acestuia, nu poate fi decât cantitativă, căci doar dacă o asemenea valoare este măsurabilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a patruzeci și cincea și ultima secțiune, sub titlul "Filozofie, epistemologie, istoria științelor" secțiune pe care se pune mereu problema a o desființa pur și simplu. În cel mai fericit caz, o cunoaștere a posteriori referitoare la dezvoltarea unui tip particular de cunoaștere în lumea modernă, iată ce s-a substituit imensei sarcini de a elucida esența vieții și, astfel, umanitatea transcendentală a omului. În punctul extrem al desăvârșirii sale, negarea dogmatică a vieții transcendentale nu doar pervertește filozofia; ea o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aspectul comunicării, al preocupărilor și aspirațiilor imediate. Familia monoparentală este nevoită să se configureze ca o familie deschisă. Avantajele decurg dintr-o mai bună capacitate de răspuns la condițiile de existență. Dezavantajele pot fi recunoscute mai ales atunci când, din cauze particulare, cum ar fi sănătatea precară, sărăcia recunoscută ca o stare de fapt, familia nu poate face față confruntărilor cotidiene. Gradul de vulnerabilitate este mai mare decât în cazul unei familii complete, care, măcar prin faptul că are un membru adult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unor frustrări legate de rolurile extinse în neconcordanță cu resursele, inclusiv cele sufletești (M. Voinea, 1996, p. 79). Specificitatea dificultăților diferă de la o familie la alta, întrucât fiecare - părinți și copii - reprezintă personalități unice, iar relațiile dintre ei au configurații particulare. 3. Familia monoparentală - delimitări conceptuale 26tc "3. Familia monoparentală - delimitări conceptuale26" Familia monoparentală este un tip de familie format dintr-un părinte și copilul sau copiii săi, un grup de persoane aflate în relație de rudenie, rezultată prin filiație directă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o situare în plină criză. Exteriorizând sau mascând anumite gânduri despre propria persoană, se realizează o adevărată hartă a personalității. Pe acest desen imaginar apăreau ca întunecate zonele legate de social și mult mai luminos conturate cele referitoare la experiențele particulare (de parcă mintea îi era încețoșată și nu reușea să perceapă decât într-o perspectivă imediată). Ce se poate afirma categoric este că maternitatea, pe care o trăiesc multe dintre femei, este o experiență a trezirii de sine. Intrând în relație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bărbații ar fi orientați, din punct de vedere moral, mai ales spre o etică a drepturilor (centrată pe principii cu o aplicabilitate universală, bazată pe dreptate și corectitudine), iar femeile spre o etică a grijii (bazată pe recunoașterea importanței contextelor particulare și asumarea relațiilor)20. De aici, se poate considera că bărbații tind să-și impună autoritatea prin apelul la legi și norme, făcându-se cumva exponenții acestora, iar femeile ar realiza mai mult o condiționare de factură afectivă, purtând de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cărora le sunt părinți. O altă gamă de probleme se creează atunci când obligațiile față de copii se articulează de așa natură încât îngrădesc drepturile părinților ca persoane autonome. Astfel, emanciparea femeilor - idee constant promovată de gândirea feministă, indiferent de orientarea ei particulară (liberală, socialistă, radicală, comunitară etc.) - a fost receptată în alte perspective drept o modalitate de destructurare a familiei. CAPITOLUL IVTC "CAPITOLUL IV" Feminismul și familiatc "Feminismul și familia" 1. Patriarhal sau partenerial - modele de familietc "1. Patriarhal sau partenerial - modele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tensiunea dintre satisfacerea propriilor nevoi ale femeilor și satisfacerea nevoilor celorlalți membri ai familiei, față de care ele trebuie să se comporte genizat, adică să aibă grijă în mod „natural”. În mod obișnuit, femeile și bărbații au în familiile lor experiențe particulare și se simt mulțumiți sau contrariați de aceste rezultate ale calităților și defectelor persoanelor implicate, poate și ca revoltă față de condițiile de viață, față de care raportarea cea mai probabilă este una de nemulțumire. Pentru a ajunge la o abordare teoretică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unuia sau a celuilalt. Tendința unui părinte singur, responsabil, va fi să considere, în primul rând, de datoria sa realizarea unor condiții de viață cât mai bune pentru copilul pe care îl îngrijește. De aceea, se întâmplă ca, în funcție de contextele particulare de viață, părintele singur să se capaciteze unidirecțional. Șansa reală este dată însă de dezvoltarea personală, de atingerea unei autonomii care să fie dublată în mod nemijlocit de o anume recunoaștere a puterii (a abilităților, a capacităților) persoanei în cauză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sens, că personalitatea unui individ este puternic marcată de apartenența sa la comunitate. Orice individ reflectă suma de determinații care îl condiționează. Ca atare, nu este un atom abstract, ca în abordarea liberalismului clasic, ci un om concret, cu nevoi particulare și cu practici specifice de satisfacere a acestora, într-un mediu sociogeografic dat. Orice persoană traversează în drumul său spre autonomie (situație care face mai îndreptățită abordarea atomistă, de tip liberal a individului ca agent abstract, rațional) perioade îndelungate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
natural, se subînțelege că va avea loc cu obligativitate, în mod necesar, ca decurgând din sfera lăuntrică profundă și în nici un caz nu poate fi altfel. În replică, socialul de tip contractual admite o anumită relativitate, ce decurge din contextele particulare, implică ideea de negociere și de refacere a înțelegerilor. Ipoteza pe care o analizez sugerează că relațiile în familie sunt de tip contractual, chiar dacă nu au loc între indivizi liberi și egali. Raporturile părinți/copii nu sunt doar expresia unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alt tip de politici sunt cele care vizează oameni reali: femei și bărbați, cu specificul și cu problemele lor aferente. Odată ce sunt priviți ca oameni concreți, sunt sesizabile deosebirile și chiar discrepanțele dintre aceștia, se recunoaște faptul că au nevoi particulare, aspirații personale și modalități diferite de a și le satisface. Unii dintre aceștia au capacități scăzute sau numai momentan diminuate, de care se pot folosi în vederea realizării unei vieți mai bune. Diferențele privite ca inegalități pot conduce la discriminări. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
facă și pușcărie, prin anii cincizeci, dacă i-ar fi fost găsite la vreo percheziție; se strecurase, însă, datorită reputației stângiste a ziarului la care lucrase în tinerețe și pentru faptul că după se reprofilase în chip de pașnic meseriaș particular, deschizând pe Calea Griviței un mic atelier de fotografii funerare, care scăpase cu bine de toate naționalizările comuniste. Pe la vârsta de paisprezece ani, după ce citise de mai multe ori de la un capăt la altul un teanc de ziare vechi, printre care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
una mie nouă sute optzeci și nouă preaiubita tovarășă a celui mai iubit fiu al poporului! De atunci încoace se furase în stil grandios, averi ale statului trecuseră ca niște bani mărunți, nu se știe bine cum, dar frumușel, în buzunare particulare, însă pentru toate hoțiile astea faraonice nu exista nici cea mai mică dovadă incriminatorie, așa cum cei doi ultimi stâlpi de nădejde ai stalinismului pur și dur în Europa scoseseră din țară uriașe averi și le depuseseră în seifurile cine știe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
jurnalist înnăscut ca el, cu urechea mereu ciulită și cu ochiul, avid de noutăți, veșnic la pândă. Până la urmă, tot circulând de la un grup la altul, se ciocni nas în nas cu T. T., mare analist politic la o televiziune particulară plină de fufe, și se lansă cu el într-o discuție în contradictoriu pe tema recent expiratului (și eșuatului) referendum pentru votul uninominal. Cum, mă, se umfla analistul în pene, clipind mereu din ochi în dosul ochelarilor săi cu sticle
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
teorie organică a Statului va fi lansată de Școala germană. Potrivit tezei lui F. Hegel, esența Statului este aceea de a încarna Rațiunea în istorie. Statul are o natură specifică, fiind purtătorul interesului general, care este altceva decît suma intereselor particulare. Revine națiunii să determine nevoile cărora trebuie să le răspundă Statul, nu plecînd de la adiționarea intereselor particulare, ci de la interesul național. Potrivit lui F. List, guvernul are drept sarcină menținerea unității politice și economice a țării prin mijloace cum sunt: o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este aceea de a încarna Rațiunea în istorie. Statul are o natură specifică, fiind purtătorul interesului general, care este altceva decît suma intereselor particulare. Revine națiunii să determine nevoile cărora trebuie să le răspundă Statul, nu plecînd de la adiționarea intereselor particulare, ci de la interesul național. Potrivit lui F. List, guvernul are drept sarcină menținerea unității politice și economice a țării prin mijloace cum sunt: o subordonare a intereselor locale și particulare interesului general; o menținere a libertății schimburilor interne; punerea în practică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]