3,368 matches
-
practicat mult timp prin transhumanță, vechea ocupație a românilor) sau politici (alianțe temporare cu țările vecine, azilul acordat revoluționarilor bulgari în secolul 19, în epoca premergătoare independenței). Cel mai reprezentativ domeniu onomasiologic pentru exportul de cuvinte din română este terminologia pastorală (în slovacă sunt douăzeci și cinci de termeni, iar în maghiara literară și dialectală, peste două sute). Dintre cuvintele păstorești împrumutate de alte limbi, cel mai răspândit este brânză, care există în treisprezece limbi (belarusă, bulgară, cehă, italiană, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acelor oameni „amestecându-le limba lor” ca să nu se mai poată înțelege unul cu altul: „că Iova amestecă acolo limba a tot pământul” și îi împrăștie pe oameni pe toată suprafața acestuia (p. 672). 2. În etapa următoare, niște triburi pastorale au constituit undeva în Asia „poporul pelasg și limba națională pelasgă” după care triburile pastorale ale acestui popor au migrat „răspândindu-se peste partea cea mai mare a Asiei de apus, a Europei și a Africii de nord” (Ib.). Pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că Iova amestecă acolo limba a tot pământul” și îi împrăștie pe oameni pe toată suprafața acestuia (p. 672). 2. În etapa următoare, niște triburi pastorale au constituit undeva în Asia „poporul pelasg și limba națională pelasgă” după care triburile pastorale ale acestui popor au migrat „răspândindu-se peste partea cea mai mare a Asiei de apus, a Europei și a Africii de nord” (Ib.). Pe întreg acest spațiu pelasgii au impus limba lor, „tipul căreia este unul și același, începând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
s-au folosit cei mai vechi locuitori ai Italiei în timpurile lui Ianus și Saturn”. Această limbă „nu avea forme regulate și stabile”, nu era deci o limbă gramaticală, și „nu se formase în Italia”. „Ea a fost limba triburilor pastorale ce se vorbise în timpurile marelui imperiu pelasg fiind astfel identică cu limba barbară veche” (p. 676). 5. Din punctul de vedere al istoriei limbii prezintă importanță faptul că N. Densusianu caută o explicație pentru coincidențele lingvistice din spațiul euro-afro-asiatic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-l reprezinte fără mască. "Nu vreau nicidecum ca acești lucrători să fie eleganți și împodobiți, așa cum sunt reprezentați în fadele noastre opere-comice. Dacă introduc țărani pe scenă, nu vor fi văzuți împodobiți cu flori și panglici, vorbind pe un ton pastoral și cântând (....). Mi se pare că le văd pe femeile noastre de condiție bună îmbrăcându-se în sătence; pot să pună pe ele tunica cea groasă și roșie, scufia țărănească, oricum nu au nici șolduri, nici piept, nici brațe, nici
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
etape în istoria umanității, evul divin, evul eroic și evul uman, Hugo, în Prefața la Cromwell, diferențiază trei mari perioade succesive cărora le corespund trei moduri în literatură: liric, epic și dramatic. În "vremurile primitive", omul, care duce o viață pastorală, cântă, în uimirea lui plină de încântare, frumusețile creației. Este epoca poeziei lirice, care își atinge punctul de perfecțiune cu Biblia. Vin apoi "vremurile antice", când se nasc, odată cu sedentarizarea și apariția cetăților, războaiele. "Epică", poezia îl naște atunci pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dinamismul, individualismul și "religia capitalistă"338 și în care un loc central au ideea de predestinare și mitul cowboy-ului, simbol al marșului spre vest și purtător de noi valori (căutarea identității naționale, adorația aproape superstițioasă a naturii, conexiunea dintre America pastorală și cea industrială)339. Întâlnim de asemenea obsesiile milenariste, cu șiruri de profeți ai catastrofelor și spaimele apocaliptice în cazul mitului anului 2000 sau al dezastrelor nucleare, în care este valorizat și aspectul negativ al mitului progresului, cu accent plasat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o icoană a lui Georgie. Când Maddy ajunse la adolescență, deveni promiscuă. Cuibărită în patul lui Emmett, îi povestea toate detaliile aventurilor sale. Martha făcea desene obscene cu sora ei, pe care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă bișnițarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
motivația În curentul electric care nu se inventase Încă, prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind să dispară pocitania, trece filmul, greu, În final ajungînd să semene cu o operă noroc că nu se cîntă, cu replici pastorale și-un Hurt cu pleoapa lipită pe ochi, cică orbise de la incendiu. Dac-aș fi fost În locul regizorului, aș fi distribuit-o chiar și cu pleoapa lipită pe Sharon Stone În Eyre. Cu un coeficient de inteligență de 154, „Sharon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
văzut de mult.) „Moluscă, căpușă, marțafoi, gînganie letală, dulău de flegmă care vinde prosoape la sîrbi, avorton cu colivă, omidă păroasă și păduchioasă” (revine omida). Toate aceste animale domestice sînt de fapt porcul. Și, În Universul Bucureștilor, depistez un titlu pastoral piscicol: „Războiul pentru rîme”. Articolul, excelent scris, zugrăvește un fel de război fratricid, Între pescari, care a inspirat vechea zicală românească Dau un cal pentru o rîmă. Tot În spațiul rîmelor poposește, În Dimineața, o groaznică poetesă FDSN, psihiatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mama. Străzile din astfel de cartiere au primit mereu nume de plante și copaci, ca și cum asta ar putea cumva compensa distrugerea mediului natural pentru construirea lor. Dar Orchard Way, Elm Drive și Cherry Walk1 par acum niște ironii crude, note pastorale Într-o simfonie de ciment și sticlă armată. Casa surorii mele se află În Birch Close, o zonă În formă de potcoavă cu case din anii ’60 asaltate de elemente din deceniile următoare, toate pline de idei frumoase ale arhitecților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
privește acum cu mai multă insistență decît în timpul primăverii culturii ecleziastice. Superioritatea patristicii constă, după Rosmini, în deplina și irepetabila adaptare la natura însăși a mesajului creștin, atinsă de aceasta datorită perfectei sinteze de activități didactice, doctrinare și de acțiuni pastorale, grație permanentelor referiri la Sfintele Scripturi, ca sursă prioritară de instruire ecleziastică, și datorită, în cele din urmă, organismului vital (învățătură împărtășită direct de episcopi prin viața comună a clerului), care își găsea expresia în formarea cultural-pastorală: "Atîta vreme cît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
preoților din ziua de azi. În primele secole, casa Episcopului era Seminarul pentru preoți și diaconi; prezența și sfînta conversație a Prelatului lor era o lecție vie, continuă, sublimă, prin care teoria cuvintelor sale docte și practica asiduelor sale preocupări pastorale se învățau împreună. În acest fel, pe lîngă alexandriți îi puteai vedea ce frumos cresc tinerii atanasii; Pe lîngă familia Sixtușilor, erau Lorenzii. Aproape fiecare mare Episcop pregătea în familia sa un om demn care să-i fie succesor, un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să-i descrie pacea de care se bucura înainte să fie înălțat la demnitatea de Pontif, pe cînd ducea o viață umilă de monah: "Sub culoarea episcopatului m-am reîntors la cele lumești; căci în această nouă stare de slujbă pastorală 65 trebuie să servesc atîtor lucruri pămîntești, pe care nu-mi amintesc să le fi servit vreodată în viața laică. Am pierdut plăcerile înalte ale liniștii mele; și m-am prăbușit în interior, deși din afară pare că m-am
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să țină la aceste lucruri, și prin ocupațiile care îi reveneau, în care era începător și încă neiscusit, ca să zicem așa, învăță să se păzească de pericolele care îl amenințau și uită încet, încet obiceiurile blînde și spirituale ale conducerii pastorale; și apăru, prea bine! ferocitatea și materialitatea conducerilor profane; luînd loc alături de nobili și învățîndu-le obiceiurile; din acea clipă nu îi mai plăcu să se amestece cu mica turmă a lui Cristos; de atunci, se ocupă de administrarea politică și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
politică și economică și pentru că acestea îi erau pe plac, se convinse pe sine, prin argumente sofiste, că acestea erau foarte importante pentru Biserică. Atunci Episcopii s-au despărțit de Clerul inferior, căruia i-au încredințat instruirea poporului și grija pastorală, care deveniseră o povară supărătoare sau responsabilități de mîna a doua; și așa se născu instituția parohiilor, care în secolul al X-lea au început să fie introduse și în orașe sub ochii Episcopului (instituție în sine lăudabilă și progresistă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
arzător și apostolic, fără meditația profundă sau grăitoarele cuvinte divine; acesta era decorul acelor case; cea mai lăudabilă trăsătură a lor era faptul recunoscut că erau de o răutate moderată și ca un fel de piedică a mîndriei militare. Grija pastorală pentru popor fu, astfel, abandonată cu atîta nepăsare către Clerul de jos, încît încet, încet preoții de parohie deveniră păstori în ochii poporului, iar rolul de păstor al Episcopului 67, încredințat acestuia de către Cristos, singurul Păstor, fu uitat. Clerul de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
moștenirea pe care Episcopii au lăsat-o Clerului inferior; totala prăbușire a societății politice impunea afacerile lumești în favoarea carității Episcopatului; aceștia au fost privați de acele funcții care pînă atunci erau privite ca fiind conexe și inseparabile de slujba lor pastorală, care consta în formarea poporului și a Clerului; lucrare în care, în mod insensibil 75, Clerul inferior le-a luat locul și acea parte a Clerului care era mai apropiată de Episcopi și mai venerată prin viața ecleziastică, reprezentată de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sacrele sale îndatoriri și într-o bună măsură îi îngăduiau să trăiască într-o trîndăvie fără seamăn, risipindu-și viața. Este posibil să găsești, în rîndul unor astfel de oameni, Episcopi care să aibă o remarcabilă caritate și putere, uniune pastorală adevărată, care izvorăște din rîvna comună pentru binele preacinstitei Mirese, pentru Biserică, și din înțelepciunea de care ține creșterea sa și îndrăzneala de a împărtăși aceleași idealuri și acțiuni? 65. Persoanele al căror unic gînd și interes este să ajute
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în mod obligatoriu, resping politețea, ordinea și austeritatea. Inevitabil, Episcopii aflați în posturi de importanță seculară sînt deranjați de prezența oamenilor care alcătuiesc turma lor și de clerul inferior, ocupat exclusiv cu funcțiile umile ale Bisericii și cu amănuntele muncii pastorale, dar ei mai sînt nemulțumiți și atunci cînd se întîlnesc cu ceilalți Episcopi; compania liberă și facilă a nobilimii bogate este în mod evident preferată și mai avantajoasă. 68. Ca rezultat, diocezele au fost abandonate, nu în favoarea participării la parlamente
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fiindcă felul străvechi al vieții Bisericii proclamă numai frățietate și iubire. Dar, aceasta nu înseamnă că pe dedesubt acestea ar fi mai puțin fragmentate și rupte unele de altele; și încă și mai rău, sînt acoperite superficial cu mantia blîndeții pastorale. Ce să mai spunem despre uniunea Episcopilor din diferitele națiuni? Încetînd să mai fie Episcopi ai Bisericii universale în spirit și acțiune, ei sînt acum numai Episcopi naționali, și în această calitate sînt angajați politic precum ceilalți funcționari ai guvernului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
abolit de către puterea seculară. Și după aceasta, ce minune că preoții constituționali erau prezenți în Franța în sistemul monstruos al Bisericii naționale de acolo!? 71. A venit vremea respingerii Bisericilor naționale în care episcopatul este considerat ca și cum ar fi corpul pastoral, sau consiliul de stat, sau o magistratură politică, sau un grup de curteni; și această naționalitate a Bisericii, care există în fapt mai înainte decît să existe ca formă, se opune direct și este distrugerea integrală a oricărei universalități. În
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
post de Episcopi 198! 87. Această unire strînsă între spiritual și temporar a fost cauza uzurpării de către lucrurile trecătoare, însemna, de fapt, o uzurpare a spiritului și, așadar, învestiturile acordate de principi ca însemne ale puterii spirituale, inelul și dotările pastorale; episcopiile erau lăsate vacante în momentul în care conducătorului îi reveneau beneficiile 199; Așadar, alegerile erau influențate de principe 200; scaunele episcopale erau oferite celor care licitau mai mult, diocezele Bisericii erau conduse, deci ajungeau pe tronurile Bisericii suflete ticăloase
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
descrie în felul următor situația din Anglia: "De ani de zile n-a mai fost libertate în alegerea canonică a prelaților; slujbele episcopale și abațiale au fost conferite după bunul plac al Curții regale prin învestirea cu inel și bunuri pastorale"204. Papa s-a plîns de Franța lui Filip I într-o scrisoare adresată lui Procleus, Episcop de Chalons: "Printre ceilalți principi ai vremurilor noastre, ce prin înșelătoare lăcomie și-au tîrguit și propria lor mamă, am aflat cu siguranță
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]