1,846 matches
-
se îndreaptă spre locuința ofițerului de marină Jose Carlos de Maia, unul din șefii revoluției din 5 octombrie 1910 și fundator al Republicii, fost ministru al marinei sub Sidonio Paes. Ajung aproape de miezul nopții. Comandanții refuză, la început, să urmeze patrula care venise să-l ducă la Arsenal, în numele Juntei Revoluționare. Dar înțelege curând că trebuie să se supună. Vrea să-și schimbe, cel puțin, hainele, să-și ia alți pantofi. "Ești bine așa cum ești, îl liniștește Dinte de Aur. Nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că ne-a furat planurile de mobilizare, să zicem, și așa ei ne frecau cu comitagii în Cadrilater. Ungurii, și ei, ce așteptau, bun înțeles că săreau și ei, ne încercaseră deja la Sighet sau Satu Mare cu niște atacuri ale patrulelor lor de grăniceri prin lanul cu porumb, s-a tras atunci, am intervenit la colonelul Păsculescu de la Sighet, că era vecin cu o colegă de comercială a nevestii lu’ Ciurdinski, ăl de-a botezat nepotul pretorului Măzăriceanu, de la Bumbești, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vehicule motorizate, da, domnule președinte, Și oameni mergând pe jos, Nici măcar unul de probă, Bineînțeles că v-ați gândit că fugarii ar putea să nu vină pe șosea, Da, domnule președinte, sub nici o formă nu vor reuși să traverseze, pe lângă patrulele convenționale care supraveghează jumătate din distanța care ne separă de cele două intrări mai apropiate, de o parte și de alta, dispunem de senzori electronici care sunt capabili să semnaleze și un șoarece dacă i-am fi reglat să detecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
retragere, de data asta nu de familii întregi, de data asta nu de caravane de automobile, ci de persoane izolate sau de grupuri reduse, și nu pe șosele, ci pe câmpuri, domnul ministru al apărării îmi va spune că are patrule pe teren, că are senzori electronici instalați de-a lungul frontierei, iar eu nu-mi permit să mă îndoiesc de eficiența relativă a acestor mijloace, totuși, părerea mea este că nu se va reuși o închidere care se vrea totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcându-și cu tenacitate rondul în căutare de clienți, în special bătrâni dar cu portofelul plin, copii ai străzii ce nu au somn sau nu au unde dormi și umblă în mici grupuri ferindu-se cu dibăcie din calea polițiștilor, patrule de jandarmi sau polițiști plictisiți, așteptând să-și termine tura de noapte pentru a reveni în sânul familiei, dacă o au... și care să legitimeze orice trecător pe motivul că îl ocrotește. În afară de aceste probabilități, trecătorul poate fi confruntat și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
harta. Surâse abia perceptibil, satisfăcut că acceptase propunerea. Dacă lucrurile ieșeau rău, pierdea șase oameni și o călăuză targuí, pe lângă două vehicule. Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aici, în mijlocul pustiului, departe de puțurile cunoscute și de rutele caravanelor, departe de oaze și granițe, chiar în inima celui mai absolut neant, nimeni nu părea să știe. „Fortul Gerifíes“, mic și inutil, avea sens doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc de odihnă. Prin urmare, acel loc era la fel de bun ca oricare altul pe o rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape și lopeți, nu se simțea în stare să sape o groapă în care să încapă doi oameni și o cămilă. Se uită apoi la fața lui Abdul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deșert în căutarea onoarei sale pierdute, încât nu avea dreptul să se mire că o parte din sângele acelor morți îi stropea dintr-o dată pe el și pe ai săi. Mubarrak, a cărui singură vină era că a condus o patrulă pe urmele unor oameni despre care nu știa nimic; căpitanul asudat, care se apăra spunând că nu făcuse decât să îndeplinească ordinele pe care trebuia să le asculte; cei paisprezece gardieni din Gerifíes, care nu săvârșiseră altă greșeală decât aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se privi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cal mocănesc. Dă copilul jos din rucsac și-l ia În brațe. Ajunge pe strada principală și vede că fostele prăvălii evreiești sunt Închise sau vând altceva decât ce vindeau pe vremuri. În fața uneia dintre ele este oprit de o patrulă a miliției care-i cere buletinul și-l roagă să meargă la post. E verificat numai dacă acest lucru s-a petrecut sau nu În 1951, altfel, nici virtualul autor al scenariului și nici cel care Îl sugerează nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Rugina de pe fier o mai cureți... - zice bătrânul și scuipă pe piatra pe care Încerca să ascută briceagul -... da’ de pe capul omului care vrea să moară În foncția de primar, ba! Într-o zi au adus un prizonier. În timp ce oamenii patrulei Îl Înconjurară pe general pentru a-i povesti peripețiile acțiunii lor, un ofițer se apropie de Neamț, Îl Înjură și chiar Îl amenință băgându-i pumnul sub nas. Câțiva dintre „voluntari“ văzură scena și-l puseră la punct pe ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trebui să fie. Oprim la primul - nimic. Încă un km. Nimic. Al treilea km. Tot nimic. Singura diferență față de celelalte opriri era faptul că aici era un refugiu în afara autobahnului. Mă întorc spre mașină și în acel moment văd o patrulă cu doi polițiști pe partea cealaltă a autostrăzii. Ce să fac? Strig tare și repetat. Nu mă aud, nu mă văd. Erau aplecați pe capota mașinii. Mă uit pe banda noastră, calculez fulgerător distanța și alerg până la bara de separație
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
el credea că o să-l frângă. Își aduse aminte, era mult de atunci, de Williamson, ofițerul de artilerie, care În noaptea aceea, când Încerca să treacă de sârma ghimpată, fusese lovit de o grenadă aruncată de un soldat dintr-o patrulă germană - Își aminti cum țipa Williamson și se ruga de toți să-l omoare. Era un om gras, foarte curajos, și un ofițer bun, deși era dependent de misiuni din cele mai fanteziste. Dar În noaptea aia se-ncurcase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atunci. Dă-mi cartea s-o pun la mine-n buzunar. Tati, știu un loc unde-s veverițe negre, spuse Nick. — Bine. Să mergem acolo. Capitolul 3 Eram Într-o grădină la Mons. De peste râu, veni și tânărul Buckley cu patrula sa. Primul german pe care l-am văzut se cățără pe zidul grădinii. Am așteptat până și-a trecut un picior pe partea noastră și apoi am tras. Avea atâta echipament pe el și arăta așa de surprins, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
marginea pădurii în care urma să se desfășoare exercițiul, sergentul Cicoare a comandat: Pluton, stai! După ce le-am explicat în ce constă exercițiul, am ordonat: Soldat Toaibă! Un pas în față! Alege-ți doi camarazi care să facă parte din patrula pe care o vei comanda! Toaibă s-a întors ca un șurub și a numit: Soldat Trestie și soldat Urecheatu un pas în față! Nici de această dată nu a schimbat oamenii pe care îi prefera în orice acțiune. Restul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
face atent pe sergent. Ce-i, Trestie? Domn’ sărjănt, parcă a tușit cineva în stânga noastră. Au rămas pe loc, cu urechile vâjâind de atâta încordare...La scurtă vreme, s-au auzit pași de încălțări grele pe pietriș. Asta-i o patrulă. Înseamnă că pe aici pe aproape trece și șoseaua care atinge gara. Trebuie mare grijă, să nu ne zăpsească inamicul. Domn’ sărjănt - a intervenit în vorbă Trestie. Te ascult. După călcătură, se pare că sunt doi. Oare nu putem pune
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ascultare... Planul ar fi bun numai dacă voi ați merge desculți. Altfel nu știu cine se poate apropia fără a se face auzit. O facem și pe asta, domn’ locotenent - a sărit Trestie. Ceilalți din formație au ascultat cu atenție zgomotul pașilor patrulei. După părerea lor, aceasta nu era formată din mai mult de doi și că se deplasau în aceeași direcție cu ei... Sergent Cicoare. Mergi înainte pe cărare și când îți dai seama că i-ai depășit binișor, traversezi spațiul până la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de nevoie... Au pornit... În liniștea nopții doar pufăitul opintit al vreunei locomotive sau zgomot de tampoane și frâne punctau firea. Opririle erau scurte și dese. La ultima oprire, sergentul Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în urmă... Toadere și tu, Trestie, străbateți spațiul până la șosea în așa fel încât nici pasărea să nu vă simtă. Vă descălțați. Încălțările vi le vor duce cei din urma voastră. Noi mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pași făcuți ca vântul, au cotit-o spre șosea, cu armele în cumpănire. Parcă abia atingeau iarba prin care treceau. Toaibă și cu Trestie pipăiau drumul cu tălpile goale... Nu se auzeau decât zgomotele din gară și călcătura grea a patrulei. Sergentul număra pașii pe care trebuie să-i mai facă: unu... doi... trei... și ieșind pe rambleul mai ridicat al șoselei, le-a tăiat calea. S-au oprit pentru a-și da seama dacă distanța până la patrulă este potrivită pentru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
călcătura grea a patrulei. Sergentul număra pașii pe care trebuie să-i mai facă: unu... doi... trei... și ieșind pe rambleul mai ridicat al șoselei, le-a tăiat calea. S-au oprit pentru a-și da seama dacă distanța până la patrulă este potrivită pentru a nu da de bănuit... Da! Au ieșit la locul potrivit. Toaibă și Trestie au devenit umbra patrulei!... Sergentul Cicoare, cu un cercetaș în dreapta lui, mergeau liniștiți spre necunoscut, cu mâna pe trăgaci. „Oare Toader și Trestie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai ridicat al șoselei, le-a tăiat calea. S-au oprit pentru a-și da seama dacă distanța până la patrulă este potrivită pentru a nu da de bănuit... Da! Au ieșit la locul potrivit. Toaibă și Trestie au devenit umbra patrulei!... Sergentul Cicoare, cu un cercetaș în dreapta lui, mergeau liniștiți spre necunoscut, cu mâna pe trăgaci. „Oare Toader și Trestie sunt pe urmele lor? Vor acționa la timp? - se întreba sergentul, în timp ce zgomotul pașilor patrulei se apropia din ce în ce mai mult. Îl chinuia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă și Trestie au devenit umbra patrulei!... Sergentul Cicoare, cu un cercetaș în dreapta lui, mergeau liniștiți spre necunoscut, cu mâna pe trăgaci. „Oare Toader și Trestie sunt pe urmele lor? Vor acționa la timp? - se întreba sergentul, în timp ce zgomotul pașilor patrulei se apropia din ce în ce mai mult. Îl chinuia întrebarea: „Oare ceilalți sunt unde trebuie?” Și singur s-a consolat: „Altfel nu se poate!” Cele două umbre călcau la doi pași în urma patrulei, așteptând să audă somația. Stai! Cine-i! - a răsunat glasul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]