14,466 matches
-
fost și o unitate de antiaeriană având în dotare cai care erau folosiți la deplasarea armamentului antiaerian. Era program de la ora nouă la treisprezece, urma pauză până la ora cincisprezece, de când se continua programul până la ora nouăsprezece. Într-o zi, după pauză, s-a constatat că lipsește un soldat din efectiv. Comandantul de baterie a dat ordin comandantului de divizion din cadrul căruia lipsea soldatul să fie căutat imediat. Astfel că doi soldați din cadrul divizionului primesc ordin de la comandantul lor să plece în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Din cauza singurătății, în timp starea sănătății ei s-a degradat. Mai tot timpul anului era singură, cu excepția păsărilor cerului care o mai vizitau atunci când căutau ceva de mâncare sau se deplasau dintre un loc în altul și făceau o mică pauză pe vârful acoperișului casei ei. Și stătea femeia în căsuța ei așa, urmărind ticăitul unui ceas vechi, așteptând să treacă timpul în speranța că cineva sau ceva, un miracol o va salva de la acea boală gravă, numită singurătate. Spre dezamăgirea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
câmpie netedă, cu unele popasuri în diverse teritorii ale existenței. Dimpotrivă dacă îmi este permisă metafora -, la o escaladare emoționantă a vârfurilor spiritualității mele: în urcare, cu pasul lent, dar ferm, cu trecători ușoare și altele periculoase, din păcate fără pauze de odihnă și urmărind mereu scopul propus: o viziune generală despre lume. De aceea în primul capitol, pe baza unui plan elementar și personal, nu zbor într-un elicopter al teologiei pentru a coborî din cer, dimpotrivă, mă cobor la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
eu. Apropo de aceasta îmi amintesc de Martin Walser, colegul meu Günter Grass, unul dintre scriitorii cei mai profunzi și elocvenți ai zilelor noastre. Am vorbit cu el o singură dată, am purtat o discuție scurtă și amicală pe durata pauzei unui spectacol din cadrul Festivalului de la Bayreuth. Îl întrebasem dacă nu cumva era timpul de a relua tema religiei într-un roman. Îmi răspunsese că se gândea și el la acest lucru, dar nu era încă momentul potrivit pentru aceasta. Acum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a modei și stilului estetic, literar și filozofic. Ambele au dus, la rândul lor, la accelerarea ritmului vieții. Încercăm să facem mai multe lucruri într-o zi, într-o săptămână sau în viața însăși: făcându-le mai în grabă, reducând pauzele, orele de așteptare și cele goale, desfășurând mai multe activități în același timp. Astfel sfârșim prin a cădea într-un cerc vicios de accelerare, în care dimensiunea unei viteze declanșează o alta. Toate acestea conduc la stres. Am fost mereu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
numi o etică teoretică sau normativă -, nu poate fi vorba decât de finalități, norme sau valori provenind din viața însăși, cu ajutorul cărora ea încearcă să-și reprezinte ceea ce dorește. Totuși o astfel de reprezentare nu este decât ocazională, marcând o pauză sau o ezitare în acțiune, care se derulează în imediatitatea spontaneității sale esențiale, fără ca în fața sa să se ridice, prinse în urzeala unei lumi, eventuale obiective. Prin urmare, departe de a determina acțiunea vieții, finalitățile, normele și valorile sunt, dimpotrivă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și în cel din 1972, se prevedea că femeile încadrate în muncă se bucură de măsuri speciale de ocrotire, care vizau protecția femeilor gravide, a celor care alăptează și a celor cu copii mici. Acestea puteau, la cerere, să obțină pauze pentru alimentarea copilului, reduceri cu două ore ale programului de lucru, concedii plătite pentru îngrijirea copilului bolnav până la vârsta de 3 ani. De asemenea, femeile care aveau în îngrijire copii în vârstă de până la 6 ani puteau solicita să lucreze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sau periculoase. Art. 154 reglementează munca de noapte. Art. 155 prevede dreptul la concediu de maternitate plătit, care se compune din concediu prenatal de 52 de zile și un concediu postnatal de 60 de zile. Art. 156 prevede acordarea unor pauze în programul de lucru pentru alimentarea și îngrijirea copilului și reducerea programului la cerere. Art. 157: Femeilor care au copii bolnavi, mai mici de 3 ani, li se vor acorda concedii plătite pentru îngrijirea acestora. Art. 158: Posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tare. — Asta-i o Întrebare neghioabă, zise el. Există muieri care interesează pentru farmecele lor, preoți, pentru iertarea păcatelor, bătrâni, pentru banii lor... Cât despre oamenii ca tine și ca mine, noi nu interesăm decât prin spadele noastre. Făcu o pauză ca să se uite În dreapta și În stânga, mai bău oleacă de vin și vorbi pe un ton mai coborât. E vorba de niște oameni sus-puși. O treabă sigură, fără alte riscuri decât cele obișnuite... Pe bani frumoși. Căpitanul se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privire cu călugărul, așteptându-i aprobarea pentru a continua; Însă celălalt rămase impasibil. — Din Înalte rațiuni politice, urmă el atunci, și În pofida celor zise de cavalerul care ne-a părăsit, cei doi englezi trebuie neutralizați Într-un mod... făcu o pauză, de parcă Își căuta cuvintele cele mai potrivite pe sub mască... mai contundent. Aruncă iar o rapidă căutătură spre călugăr. Sau definitiv. — Domnia voastră vrea să spună... Începu Diego Alatriste, care prefera lucrurile clare. Dominicanul, care ascultase În tăcere și părea a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de noapte, pentru că puterea cu care Dumnezeu Îl investise era suficientă pentru nimicirea pe loc a oricărui dușman al Sfintei Maici Biserica și al Maiestății Sale Catolice regele tuturor Spaniilor. După care, pe când interlocutorii lui Înghițeau În sec, făcu o pauză ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
crucea de Santiago cusută În relief pe pieptul hainei lui negre. Cred, zise, că Marele Filip se șterge la cur cu el. — E și asta o onoare, sugeră Licențiatul Calzas. Don Francisco apucă altă carafă. — În orice caz - făcu o pauză ca să bea -, onoarea e pentru regescu-i cur. Hârtia era clasa Întâia, de juma’ de ducat topul. Cu cel mai frumos scris al meu. Era destul de posac, fiindcă timpurile nu-i erau favorabile, nici lui, nici prozei, poeziei, finanțelor sale. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la ei. Suntem Îndatorați domniei voastre, zise cel În gri, și după o scurtă pauză adăugă: În pofida Începutului. Spaniola lui era plină de imperfecțiuni, cu un puternic accent din partea de sus stânga a hărții, adică britanic. Iar tonul părea să-i fie sincer; era clar că el și camaradul lui văzuseră Într-adevăr moartea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În pofida Începutului, repetă. Căpitanul nu știu ce să spună. La urma urmei, și În ciuda deznodământului Înfruntării, el și colegu-i de breaslă Încercaseră să-i asasineze pe acei tineri domni Smith sau cum naiba s-or fi numind. Ca să umple cu ceva stingheritoarea pauză, privi Împrejur și văzu strălucind pe jos spada englezului. Așa că o luă și i-o Înapoie. Numitul Steenie, sau Thomas Smith, sau care i-o fi fost numele În realitate, o cântări gânditor Înainte de a o băga În teacă. Continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte Încet, mereu În formație, imperturbabile, strângându-și rândurile după fiecare breșă deschisă de artileria dușmană, care nu Îndrăznea să se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau calm cu ofițerii lor, apoi Își reluau marșul continuând să se bată, teribili până și În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În ritmul marcat de bătaia lentă a tobelor. — El Tercio de Cartagena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu tine. Nici să te trec În condicuța mea cu arestați... Fir-ar să fie! — Lasă-mă să iau o armă, Martín. Locotentul de alguazili se uită la Alatriste cu gura căscată. — Nici nu-ncape vorbă, zise, după o lungă pauză. Cu o Încetineală deliberată, căpitanul scosese cuțitul scurt de parlagiu și i-l arăta. — Numai ăsta. — Ești nebun. Mă crezi un imbecil? Alatriste făcu un gest de negație. — Vor să mă asasineze, zise cu simplitate. Asta nu-i prea grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
decât efectul stării lui de spirit când privea Împrejur, bănuitor, Întrebându-se de unde or să apară călăii care pesemne că erau ascunși, gata să se năpustească la el și să-l conducă legat fedeleș În anticamera infernului. Avu loc o pauză, timp În care mascatul scria cu litere foarte regulate și corecte, de copist sau de secretar, iar călugărul Își concentra asupra lui Alatriste privirea aceea hipnotică și febrilă, În stare să-l facă să pălească până și pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste și vecinul nostru se priviră țintă pe tăcute, fără ca lucrurile să ia deocamdată o Întorsătură urâtă. Stând câte doi de o parte și de alta, ceva mai Încolo, ceilalți patru indivizi nu ne pierdeau din ochi. În timpul dansului din pauză, căpitanul Îi căută cu privirea pe Vicuña și pe Licențiatul Calzas, apoi mă expedie Într-acolo sub pretextul că voi vedea mai bine actul al doilea din locul unde stăteau ei. Chiar atunci răsunară aplauzele puternice ale publicului și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Tânărul Guadalmedina, de exemplu. Sau don Francisco de Quevedo, care atât de ciudat a conjugat ieri diateza activă; deși Quevedo În egală măsură le este de folos și le dăunează amicilor lui, În funcție de succesele și dizgrațiile sale... Favoritul făcu o pauză lungă și semnificativă. De asemenea, pare-se că și nou-numitul duce de Buckingham crede că Îți este dator cu ceva... Marcă o altă pauză, mai lungă decât cea dinainte. Ca și prințul de Wales. — Nu știu. Alatriste dădu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
este de folos și le dăunează amicilor lui, În funcție de succesele și dizgrațiile sale... Favoritul făcu o pauză lungă și semnificativă. De asemenea, pare-se că și nou-numitul duce de Buckingham crede că Îți este dator cu ceva... Marcă o altă pauză, mai lungă decât cea dinainte. Ca și prințul de Wales. — Nu știu. Alatriste dădu din nou din umeri, cu chipul impasibil. Dar acești gentilomi au făcut ieri mai mult decât destul pentru a-și plăti orice datorie, reală ori imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aminte... Însă a doua este aproape o noutate pentru mine. Poate că domnia ta, don Luis, ca secretar al Maiestății Sale și bun cunoscător al birocrației și dedesubturilor Curții ești mai la curent. Favoritul vorbise foarte rar, lungind frazele, cu mari pauze Între ele, neslăbindu-l din ochi pe noul venit. Acesta stătea În picioare, ascultând, și din când În când furișa câte o iute privire spre Diego Alatriste. Căpitanul se ținea deoparte, Întrebându-se cum naiba se va termina toată tărășenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe socoteala lor, sau a altora... Ce vrei! Cu oameni dintr-o bucată se pot câștiga bătălii, dar nu guverna regate. Cel puțin nu acesta. Rămase cu ochii pe portretul marelui Filip al Doilea de deasupra șemineului și, după o pauză foarte lungă, suspină adânc și sincer. Abia atunci păru a-și aduce aminte de căpitan și se Întoarse către el. — Cât despre favoarea pe care poate ți-am făcut-o - continuă -, nu te grăbi să te bucuri: pe ușa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de rău, a trebuit să trec în cursul elementar, unde nu se mai scotea nici un sunet. învățătoarea și cu mine am plâns pentru ultima oară împreună. I-am mângâiat părul creț și am consolat-o. Mă cocoșam și sufletește. în timpul pauzelor alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau ööööö, la fel ca și ceilalți. Și participam la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce fermă îndepărtată avea hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
neînțeles - mai curând ca un miracol, decât ca un fenomen biologic, măsurabil și ușor de clasificat din punct de vedere științific. Omul trebuie să fie clar și ușor de citit! Aduceți aruncătoarele de flăcări! Foc! Foc! Apoi, luă o mică pauză. Călări către un tufiș, lăsând calul să pască câteva frunze proaspete, verzi, după care își reluă călăritul pe pietrișul din fața noastră. Ce a gândit studentul Wolfgang Neuler, dintr-un sat de lângă Lübeck, a spus el în dictafon, ce a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
are un semn din naștere care arată ca o creastă de cocoș. Are o voce întunecată și plăcută, care pare să nu îmbătrânească. Și citește exact așa cum trebuie citit, cu inteligență, uimire și îndoială, iar ideile apar pe măsură ce le pronunță. Pauzele sunt pline de mirare. în spatele limbii ei suedeze se aude tot timpul dialectul din Norsjö. în felul acesta întreaga literatură pare să vină de acasă. Chiar acum citim Viața micilor morți. A scris-o Pierre Michou. E un roman destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]